Codoașele lui Lucifer

Tags

, , , , , , , , ,

Magici Călători, să mai folosesc un pic blogul și pentru a transmite un mesaj cuibului de codoașe luciferice de la Editura For You.

Știu că nesimțirea e armă puternică; poți să ștergi informații și să omori oameni, iar până se descoperă, tu ai ajuns președinte și ai imunitate… Și știți cât de mult îmi plac mie codoașele astea luciferice, cu strategii de redus oamenii la tăcere ca să-și mâne ele infracțiunile mai departe.

Așadar, să le comunic infractoarelor, în frunte cu madam Monica Vișan, că îmi folosește numele în mod ilegal și împotriva voinței mele; că mi-a alterat traducerile și le-a publicat sub numele meu, fără acordul meu; că modifică sensul lucrărilor pe care vi le prezintă și că, în general, vă infectează cu o vibrație de minciună și fățărnicie, lipsită de orice principii etice, de integritate sau de respect pentru viață, sub pelerina falsă și atotcunoscătoare, nu-i așa (că doar o cunoașteți pe madam Vișan, prietenă și promotoare a căpcăunei Ivanov), a ”spiritualității”.

Madam Vișan își bate joc de România de câteva zeci de ani, infectând mintea omului în căutare de dumnezeu cu jegul ei mincinos și îmbârligător de suflete (doar nu credeați că Neale Donald Walsh ăla e chiar… (mesagerul lui) dumnezeu, nu?!). Ea vă organizează ”seminariile” pe la care vă dați sufletul și viața întru slava întunericului, ea vă amăgește cu ”personalități” care sunt de fapt niște vânzători de ”best-seller-e”, ea vă vinde și vă codoșește și vă folosește și vă distorsionează fluxul vieții după cum îi spun ei cărțile ”de spiritualitate” și ”autorii” și încasările, hrănindu-și urâciunea și degradarea pe care o aduce speciei umane și definind-o la rang de ”evoluție”.

Ei bine, da – deloc surprinzător în lumea zilelor noastre: sfântul ”profesor de spiritualitate” este, în realitate, un personaj complet lipsit de etică și mânat de un singur spirit – spiritul de turmă.

Nu vă îndemn să nu mai cumpărați cărți de la madam Vișan. Vă îndemn să le ardeți și pe alea pe care le-ați cumpărat vreodată.

Nu, nu vreau acum să vă spun nicio poveste cu întâmplări înspăimântătoare de pe vremea când traduceam cărțile ei (ca să i le dau ei să altereze sensul și să-și bată joc de tot și de toți, ooof-of, cum să faci așa ceva). Deci nu. Poate când s-o mai așeza primăvara.

Apropos, primăvară frumoasă, magici Călători. Vreme numai bună de ars cărți blestemate și stricătoare de suflet.

ghiocel-de-vara

 

Prădătorul

Tags

, , , , , , , , , , , , ,

Magici Călători, am să vă povestesc un pic despre un personaj, un soi de prădător care bântuie pe la marginea dintre vise și care pândește să invadeze și să controleze visele oamenilor.

Eu l-am numit ”zburătorul”, sau ”seducătorul”, pentru că l-am observat învăluit într-un soi de pelerină neagră ce mi-a dat impresia de aripi. Ei bine, personajul acesta pândește conștiința până la poarta visatului, iar când omul e gata să pătrundă în atenția de visat, ”zburătorul” îl fură și îl redirecționează în propriul lui vis.

Odată ce zburătorul a captat atenția visătorului om, el începe să lucreze cu conștiința acestuia, ajungând ca în scurt timp să se facă acceptat și să uzurpe și să acapareze chiar locul visătorului uman, de unde începe să genereze realitate în numele acestuia, cum ar fi.

Astfel, dintr-un personaj care s-a insinuat în visul omului, zburătorul ajunge să îl viseze el pe om, care devine el un personaj în visul zburătorului, prizonier alături de alte personaje. Cu alte cuvinte, zburătorul înlocuiește conștiința omenească și ghidează visul, care devine realitate pentru conștiința umană, din ce în ce mai epuizată, ce ajunge să se confunde cu zburătorul. Omul nici nu mai ține minte – și slabe șanse mai are să-și dea seama – că undeva, la poarta unui vis, la un nivel oarecare de conștientizare, cineva i-a deturnat conștiința și i-a luat locul la cârma visului. Zburătorul poate să facă ce vrea, căci rămâne invizibil, ascuns între faldurile de conștiință pe care le-a creat prin această manevră. El continuă să paraziteze energia creatoare a visătorului și să o folosească pentru a își genera propriul vis, în care omul este un personaj visat, care nu mai are capacitatea și conștientizarea necesară pentru a izgoni uzurpatorul și a apuca din nou frâiele visului.

Pentru conștiința omenească, visul zburătorului are valoare și putere de realitate. În starea ei obișnuită, împăturită și obturată de zburător, conștiința omenească nu prea mai poate nici măcar să își dea seama de existența zburătorului, darmite să aibă puterea să se debaraseze de zburător. (Studiați-vă puțin reacțiile când citiți acest text și o să înțelegeți despre ce zic.)

Cu personajul ăsta am făcut cunoștință într-un mod nu prea plăcut. Cred că am mare noroc, sau prieteni puternici prin lumile de altă atenție, căci de felul lui, animalul ăsta – sau ce-o fi – care pradă conștiință omenească este măiastru de nasol.

Ceea ce este și mai nasol este că zburătorul parazitează masiv specia umană și o face de ceva vreme, interferând cu realitatea omenească și folosind puterea omului pentru a își genera și a își manifesta propriul vis. Este chiar posibil ca eu să nu îl fi întâlnit, ci să fi devenit cumva, cine știe cum, conștientă de el și de modul în care acționează asupra noastră și asupra lumii noastre.

Se pare că animalele astea nu suportă conștientizarea; ”lumina” asta pe care o poate genera conștiința omenească se pare că e ca un soi de otravă pentru ele și se dau la o parte, deși rămân la pândă și nu scapă niciun prilej să forțeze o nouă breșă de neatenție și să își reia stăpânirea asupra prăzii.

Se pare că omenirea i-a mai conștientizat pe ”zburătorii” ăștia; nu pare însă să existe vreun efort concertat al omenirii de a se debarasa de ei și de a își relua energia și puterea, însă ar putea fi explicabil lucrul ăsta, având în vedere că nici animalele astea nu sunt chiar proaste.

Eu zic că merită să fim atenți. Starea de vis reprezintă o parte importantă a activității conștiinței noastre – și nu prea știm nimic despre lumile pe care le observăm și la care participăm în perioada cât visăm, sau despre entitățile care le locuiesc și capacitatea lor de a interfera cu felia de lume în care ”înflorim” noi…

Visare lină cu atenție deplină, magici Călători. Fiți conștienți și nu dați curs niciunei invitații în vis și nu vă lăsați duși pe niciunde, orice vi s-ar promite 🙂

dream don't sleep

 

Psihopatia sau cum salvăm România :(

Tags

, , , , , , , ,

Magici Călători, pentru că facebook s-a supărat din nou pe postările mele, am să vă povestesc și aici cum m-am întâlnit eu cu o psihopată care consideră se ocupă cu psihoterapia.

Da-da. E vorba de Andreea Talmazan (eu n-am probleme să dau nume, știți bine, deși știu bine cu ce jeguri am de a face și știu că nu se dau în lături de la a face rău), cu care m-am întâlnit, psihoterapeut cum e ea, îndemnând părinții să lege o pancartă de gât la copii și să dea fuga cu ei în piață, să-și ”manifeste dreptul de a protesta”.

Psihop-terapeuta mai e susținută și de o serie de ”experți în parenting” și alte categorii de distorsionatori de adevăr și formatori de opinie (aici nu numesc pe nimeni, ci doar vă spun să vă țineți deoparte de TOT domeniul), care consideră că, pentru binele și pentru viitorul lui, plodul uman musai trebuie implicat în luptele părinților, iar cel mai bun loc unde s-ar putea afla un copil de doi ani, în orice moment, este… la un protest, având agățată de gât o pancartă scrisă de mă-sa și ducând în mână săbiile confecționate de ta-su… și bineînțeles, întărâtat împotriva bunicii (că doar trebuie și el să protesteze, nu?!), care nu îl lasă să se uite la desene animate după masa de prânz.

Mă întreb de când, oare, a fi părinte înseamnă orice altceva decât a proteja și a îngriji viața – cel puțin a copilului tău. Oare să fie de când cu ”parentingul”?!

Mă întreb de când, oare, psihoterapeutul e plătit pentru a îndemna oamenii să își abuzeze copiii – și să îți mai și explice cum, de fapt, nu e un abuz, ci un ”drept”. E dreptul tău să protestezi, e dreptul tău să faci ce vrei cu copilul tău (!), iar din astea două puse laolaltă… rezultă așa ceva.

Și nu numai că rezultă așa ceva, ci mai rezultă și niște distorsionatori de adevăruri care spun că așa e ok, că ești nebun dacă vezi ceva în neregulă cu poza asta…

La fel cum – am mai auzit eu – ești ”nebun” dacă nu îți duci copilul să ”evolueze” la ”cursurile” luciferice ale unei alte psihopate de seamă din România, nu spui cine, că și-așa știe toată lumea.

Și uite-așa, magici Călători, eu nu știu cum se tot strecoară șerpi din ăștia cu chip de om aici, în marea Grădină a lui Dumnezeu… Cred că oamenii îi lasă, că nu mai sunt atenți. Altă explicație nu-i…

Să ne vedem cu bine, să vă feriți de mutilatorii de omeni(r)e și să vă țineți copiii acasă, îngrijiți și sănătoși. Și în prezent, și mai încolo, căci cum e în prezent, așa și în viitor. Eu așa am auzit că se zice. Cale lină, magici Călători.

255476_444550825588311_1960090344_n

Maestrul și crima reconectivă

Tags

, , , , , , , , , , , , ,

După cum v-am mai povestit, corporația The Reconnection are o strategie foarte drăguță de redus oamenii la tăcere ca să nu le alunge clienții. Așa cum ați învățat voi despre ”vindecare la distanță”, ei bine, ”doctorul” Șopărl învață oamenii cum să ucidă la distanță (dar nu pe toți; doar pe ăia mai sclavi, cum e infractoarea Andra Ivanov, de exemplu. Restul învață doar să vâneze pentru ucigași.).

Cum anul acesta sunt extrem de porniți, căci vor să-și vândă seminar aici în iulie, avântul criminal al ucigașilor locali (Ivanov, Roberto Grosa și mai știu eu ce vite au inventat tura asta) este uriaș, iar cu setea de sânge nu poți să te pui (ați văzut și voi ”protestele”: omul însetat de sânge – de ”mue dragnea, pardon” – își face glonț și din propriul copil, care-i problema). Astfel, ucigașii lui Pearl au o metodă foarte drăguță și care să nu-i incrimineze cu nimic, nici măcar când și dacă sunt descoperiți.

Ei creează despre oamenii care nu sunt de acord cu seminariile lor povești cum că astfel de oameni sunt nebuni, sau incapabili să evolueze, sau că nu îi iubește dumnezeu, că dumnezeu nu vrea pentru ei vindecare…………… iar apoi blochează oamenii și le taie dreptul la replică și la comentat. Îi pecetluiesc cu această poveste atât în privat, cât și la nivel public, și consolidează totul cu încă un strat de ”frecvență reconectivă”.
Omul rămâne cu definiția mincinoasă despre el, programată de la nivelul cauzal la care lucrează demonul ce i-a dat lucrătura reconectivă lui Pearl și propagată în 3D prin toată lucrarea ”vindecării reconective”. La fiecare seminar, la fiecare prezentare, la fiecare cuvânt al vreuneia dintre lepre, la fiecare ședință de vindecare a câte unui soldat din ăla, programul se activează și repetă povestea, iar omul e țintuit, nu cumva să poată să facă vreo mișcare și să ”alunge clienții” și prada hienelor ucigașe.

Dacă omul nu știe cine este cu adevărat și nu își dă seama ce i s-a făcut și nu pune stavilă și nu deprogramează chestia aia (nu că ar fi ușor), definiția și povestea încep să se manifeste și să blocheze definițiile și povestea pe care le-a pus Viața și Creatorul în om. Încet-încet, omul e înghițit de acest plan alterat, care îi mănâncă ființa și care este impus asupra vieții lui drept ”planul lui dumnezeu” – și după suficiente seminarii și prezentări și vindecări de-astea prin lume, omul dispare din existență. Sigur că nu se pot face conexiuni, că dacă ei au seminar în Brazilia și moare un ”fost practician” din Portugalia, sau un fost client din Serbia nimeni n-o să poată să facă sau să dovedească vreo legătură între cele două…

Așa se face că auziți despre mine că am înnebunit pentru că m-au concediat reconectații (sau m-au concediat pentru că am înnebunit, nu am reținut exact :))) ), că n-am înțeles și că nu sunt în stare să înțeleg, că sunt invidioasă pe Ivanov și mai știu eu ce.

Doar că, vedeți voi, nu mor caii când vor câinii – și nici măcar câinii nu vor să moară caii 🙂 Viața nu se dă la o parte că vrea Criminalov să-și facă seminarul. Iar eu nu doar că le-am dezamorsat poveștile. Eu le-am și amintit că e nasol să încerci să-l faci pe Creator de copyright și să îi pângărești Creația 😉

Să ne vedem cu bine, magici Călători.

control_76225d_4547039

Informația și dezinformarea

Tags

, , , , ,

Magici Călători, pentru că facebook s-a gândit să-mi atragă atenția că mi-a șters o postare pe care o consideră ”ofensatoare” (așaaa… facebook în general, mă gândesc, s-a ofensat, de la sine), iacătă că o să folosesc din nou spațiul sacru magicInsight și să vă povestesc despre războiul corporației The Reconnection cu ”singurul lor dușman”… adică eu.

Pe bune. Așa am auzit. Să vă explic.

În postare ziceam că am auzit că The Reconnection m-a dat afară, pentru că eu sunt foarte bolnavă – sunt foarte nebună, și de-aia eu acum mă chinui să le stric reputația. Ei bine… stați liniștiți; nu vă scriu de la Bălăceanca. Dar dacă șopârlele de la The Reconnection își creează realitatea în jurul nebuniei că eu aș fi lucrat vreodată pentru ei și că ei m-au ”dat afară” de undeva, s-ar putea să ajungă 9 la ei, direct și foarte curând.

N-am lucrat niciodată pentru corporația The Reconnection (dar mi-am luat și eu țeapa cu ”seminariile” și cu ”vindecarea” lu’ domnul ”doctor”, după cum bine știți și v-am povestit îndelung și zgomotos pe blog). Am avut o relație de colaborare, într-adevăr, când ei au venit la mine pentru servicii de traducere și interpretare. Am făcut frumos lucrarea, iar după ce le-am dat factura, m-au întrebat dacă n-aș vrea eu un seminar, că tot am tradus și acum să evoluez și eu… Am zis că ba da, o să fac următorul seminar din România (asta era prin 2007), am și plătit. S-au șocat și… nu vă mai povestesc  ce dezastru au făcut până au plătit factura. Dup-aia au considerat cumva că, dacă tot am făcut seminarul, acum sunt ”practician” și mi-au atras atenția (în moduri violente pe care iar nu le mai povestesc aici, acum) că nu performez corect la vânat oameni pentru seminarii și că le încurc vânătorii locali. După puțin timp, nu știu la ce concluzie au ajuns ei și au anulat seminariile pentru toată lumea (probabil s-au gândit că așa sigur mă ”concediază”, sau ceva… chiar mi-e greu să îmi dau seama).

Eu înțeleg că le stric cumva apele, oricare ar fi acelea. Să știți că am stat mult și m-am gândit – oare am de a face cu niște ființe foarte rele, sau cu niște ființe care trăiesc într-o realitate a lor și sunt complet deconectați, nu înțeleg nimic din realitatea-realitate. Însă mă opresc când îmi dau seama că ”realitatea” asta a lor – ei depun eforturi masive și strategice, la niveluri pe care abia dacă putem să ni le imaginăm, ca să o impună drept ”realitate” a tuturor. Asemenea eforturi presupun, totuși, existența unei intenții și a unui plan în spate…sau a unor minți scurtcircuitate pe niște cărări tare aiurea.

Acuma, ce să zic. Înțeleg că e foame mare și că vor seminarii online și reputație și mai știu eu ce. Dar fiecare cu planurile lui.

Nu ești obligat să fii în planurile nimănui. Viața are și planuri care nu vin din foame. Cale lină, magici Călători. Să ne ocupăm de viață cu respect – și-așa se ocupă și Viața de noi 🙂

path-of-heart

Grila eterică a arhonilor

Tags

, , , , , , , ,

Textul original: http://2012portal.blogspot.ro/2013/01/etheric-archon-grid-after-successful.html

Traducere în românește de magicInsight

 Joi, 3 ianuarie 2013

După deschiderea cu succes a Portalului pe 21 decembrie, grila eterică a arhonilor este principalul factor care întârzie Evenimentul. Dacă ar fi declanșat Evenimentul, arhonii eterici ar influența pe toți cei implicați: forțele Luminii de la suprafață care efectuează Evenimentul, populația în general, precum și Clica (The Cabal), iar toate astea ar transforma Evenimentul într-un dezastru.

Pentru ca Evenimentul să poată să aibă loc, trebuie îndepărtată într-o mare măsură grila eterică a arhonilor. Pentru ca forțele Luminii să fie mai eficiente și să poată îndepărta grila eterică a arhonilor, este nevoie ca populația în general să conștientizeze această grilă.

Grila eterică a arhonilor apare într-un strat subțire care se întinde pe 8,6 mile de la suprafața planetei în sus, spre cer, și 8,6 mile în jos de la suprafața planetei, în scoarța terestră. Structura principală a grilei eterice a arhonilor o reprezintă o rețea de găuri de vierme eterice hiperdimensionale, de tip gaură neagră, ce conține miliarde și miliarde de entități de tip reptilian și amoebă. Când Lumina de la soarele central galactic ajunge la găurile de vierme, prin ele sunt expulzate aceste entități, care, la rândul lor, încep să atace orice ființă de Lumină întâlnesc, fie că este încarnată sau se află în planul non-fizic. Acesta este motivul pentru care mulți lucrători și luptători ai luminii percep că sunt atacați. Forțele non-fizice ale Luminii pot să îndepărteze entitățile negative emise după ceva vreme și să le teleporteze în soarele galactic central, însă până atunci, de obicei, deja se produc pagube. Repet, dacă oamenii sunt conștienți în mai mare măsură de ceea ce se întâmplă în realitate, forțele Luminii vor putea să fie mai eficiente și să îndepărteze acele entități negative.

archon-grid

Grila eterică a arhonilor este controlată de un grup foarte mic de arhoni eterici, care își transmit ordinele cătr milioane de draconieni eterici (comandanți de sector), care la rândul lor le transmit către miliarde de reptilieni (luptători), care le transmit amoebelor (ființe elementale semi-conștiente care doar execută ordinele, fără să pună întrebări).

Arhonii controlează grila cu ajutorul unei tehnologii eterice avansate. Tot planul eteric din stratul de 17,2 mile controlat de arhoni este permeat cu camere de câmp electromagnetic puternic, care pot să distorsioneze structura spațio-temporală conform programului computerului eteric ce direcționează fluxul energiilor eterice în toată lumea, în modul cel mai potrivit pentru a controla omenirea. Aceste camere detectează toate gândurile și emoțiile pozitive și, dacă sunt prea puternice, camerele transmit un semnal către computerul eteric, care strânge grila de câmpuri electromagnetice distorsionate în jurul persoanei care trăiește pozitivitate, pur și simplu oprind-o. Dacă nu e suficient, computerul activează alte camere ELF (de frecvență electromagnetică joasă) cu infrasunete de frecvență joasă care suprimă persoana, cu pulsuri electrice transmise în plexul solar pentru a scurtcircuita energia kundalini și a o opri. Aceste acțiuni sunt combinate uneori cu acțiunea unor câmpuri electromagnetice puternice în jurul celui de al treilea ochi, care derutează mintea și face persoana să simtă somnolență sau ca și cum ar fi drogată. Pe lângă asta sunt proiectate forme-gând negative puternice, care bombardează constant mintea persoanei.

archon-attack

Pe lângă toate astea, fiecare persoană încarnată are o amoebă-parazit energetică atașată în zona plexului solar, care încearcă să controleze viața emoțională a acelei persoane. Ea se conectează cu amoebele-parazit ale altor persoane și pune în scenă conflicte.

Arthonii eterici transmit date de la computerul eteric în Cutia Neagră fizică aflată în posesia uneia din principalele familii nobile italiene și este conectată cu computerul fizic al Cabalei (»Bestia«), conectându-se apoi cu computere din interiorul NSA. Deși forțele Luminii au reușit să introducă un virus de calculator în Cutia Neagră, acest virus nu a avut succesul scontat.

Arhonii eterici sunt foarte alergici la câteva lucruri. În primul rând, ei sunt alergici la energia Iubirii, mai ales a iubirii între un bărbat și o femeie. Atunci când văd un cuplu fericit, ei vor să distrugă Iubirea dintre cei doi, pentru că acea Iubire dă puterea forțelor non-fizice ale Luminii să îndepărteze arhonii eterici și creaturile care îi slujesc.

În al doilea rând, sunt alergici la energie sexuală sănătoasă. Ei suprimă această energie în populația umană, iar când nu reușesc să o suprime, o pervertesc. Energia sexuală este forța vitală însăși, iar când arhonii reușesc să o suprime, ceea ce obțin este o populație îndobitocită la suprafața planetei, care poate fi controlată cu ușurință.

În al treilea rând, sunt alergici la energiile civilizațiilor extraterestre pozitive și la energiile Maeștrilor Înălțați. Ei încearcă să suprime, să distorsioneze și să manipuleze aceste energii ori de câte ori este posibil.

Grila eterică a arhonilor există în jurul acestei planete de 26.000 de ani și a fost consolidată masiv în timpul invaziei arhonice prin Congo, din anul 1996, când a fost consolidată de multe entități reptiliene din galaxia noastră și din galaxia Andromeda. La sfârșitul lui 1995, arhonii au început să se teamă de un contact real al Confederației Galactice cu populația de la suprafața acestei planete și au consolidat grila pentru a împiedic acest lucru. Cele mai multe din aceste întăriri ale lor au fost deja eliminate în soarele galactic central, iar forțele Luminii au planuri speciale, despre care încă nu mi se permite să vorbesc (în 2013, n.t.), pentru îndepărtarea reptilienilor rămași.

Nu descriu toate aceste lucruri ca să vă înspăimânt, ci ca să vă fac să conștientizați o situație în care se află acum mulți oameni, ca să o putem transforma.

Tehnologia Goddes Vortex (Vortexul Zeiței), în combinație cu conștientizarea noastră, va dizolva grila eterică a arhonilor. Voi dedica un articol separat tehnologiei Goddess Vortex, în care o voi descrie în detaliu.

Am primit instrucțiuni să creez ceva numit Eliberarea Eterică. Va fi un grup pe facebook, în care membrii vor raporta influențele și atacurile energetice ale arhonilor asupra lor, iar ceilalți membri ai grupului le vor trimite vindecare și sprijin. Așa vom rămâne la curent cu situația. Fac apel la persoana potrivită să se prezinte și să creeze și să modereze grupul Eliberarea Eterică (Etheric Liberation) pe facebook,  urmând să îi dau și alte instrucțiuni ulterior.

Pe lângă asta, mai rog și persoanele cu cunoștințe avansate de vindecare a stresului post-traumatic, recuperare a sufletului, protecție energetică și exorcism (îndepărtarea entităților negative) să mă contacteze la cobraresistance@gmail.com, expunând în detaliu domeniul și nivelul lor de cunoștințe. Vom crea un grup-nucleu care să înceapă, în sfârșit, să se ocupe de situație.

Pleiadienii m-au rugat să nu dezvălui planul de Înălțare până când nu este abordată corespunzător situația cu arhonii. Îmi cer scuze pentru această neplăcere.

În orice caz, Victorie Lumina!

Frecventa si interferenta (n)

Tags

, , , , , , , , , , , , , ,

Multa lume se mira (acuzator) ca de ce vorbesc eu asa de impotriva vindecarii reconective, desi am fost “practician” si chiar am vorbit admirativ despre Pearl si lucrarea lui. Oare nu sunt cumva o fatarnica, oare ceea ce cititi nu e cumva expresia caracterului meu duplicitar?

Ba da, cum sa nu :)) Si ce altceva se mai transmite pe frecventa reconectiva la luciferFM?

Normal ca am fost ‘practician’ (adica mi-am luat si eu teapa cu ‘seminariile’… anulate); doar nu credeati ca va spun tot ce va spun despre chestia asta asa, din auzite. Cat despre vorbitul ‘admirativ’ – mai revedeti o data materialele, cu atentia treaza de data asta. Sigur ca am fost si eu in amagire, dar veti observa cum a aparut destul de devreme diferenta dintre informatiile pe care le redau intocmai, copiate de la corporatie, si pozitia mea personala si comentariile mele – sau absenta comentariilor mele si pastrarea rezervei fata de informatiile pe care vi le prezint. E simplu; trebuie doar dat la o parte bruiajul. Si o sa va fie usor sa va amintiti ca nu exista practicieni – e doar o inselaciune 🙂

Am mai auzit si ca am fost ‘data afara’ pentru ca sunt ‘singurul lor dusman’ si pentru ca sunt ‘nebuna’ (sau am innebunit, nu am inteles exact). Ei bine, sa le corectam un pic si ecuatia asta, ca uite ce aberatii creeaza: eu n-am lucrat niciodata pentru The Reconnection. Freelancerii nu lucreaza pentru nimeni 🙂 Ei doar au venit la mine cu niste comenzi (de lucrari de traducere si interpretare), iar cand a fost sa le plateasca, nu le-a mai convenit. Pai nah. Cand ma abordezi pentru interpretare, nu sunt ‘practician’ (care oricum nu e, dar de dragul jocului…). Nu lucrez pentru ‘cauza’; lucrez si – ca toata lumea – am pretentia si e firesc sa fiu platita pentru munca mea.

Oricum, tot ce-a fost de spus in chestia asta, eu am spus. Soldateii lui Pearl sunt disperati si flamanzi, ca tocmai lucreaza cu aplicatiune sa-si implementeze ‘seminariile online’ in Romania – si sunt foarte agresivi. Astfel ca n-o sa ne punem cu ei. Ne dam doar un pic in spate si-i privim cum cad singuri.

Zi cu lumina si cale senina sa avem, magici Calatori. Dumnezeu are alte ‘planuri’ 🙂

Demascarea unui arhon

Tags

, , , , , , , , ,

Sursa: http://www.shiftfrequency.com/human-parasite-archon-predator/

Traducere și comentariu: magicInsight

 

ca_bionic_cd-size-flat“Avem un animal de pradă care a venit din adâncurile cosmosului și a pus stăpânire pe viața noastră. Ființele omenești sunt prizonierii săi. Animalul de pradă este domnul și stăpânul nostru. Ne-a făcut docili și neajutorați. Dacă vrem să protestăm, ne suprimă împotrivirea. Dacă vrem să acționăm independent, ne impune să nu o facem…

Vrăjitorii cred că răpitorii ne-au dat sistemele noastre de convingeri, ideile noastre de bine și rău și moravurile noastre sociale. E sunt cei care ne stabilesc speranțele și așteptările și visurile de reușită sau de eșec. Ei ne-au dat pizma, lăcomia și lașitatea. Răpitorii sunt cei care ne fac să ne complacem, să fim plini de rutine și egoiști.”  – Carlos Castaneda

Deturnarea unui tipar

Elva Thompson – Lumea ‘naturală’ conține multe exemple care ne arată modul în care paraziții virusează programul gazdei și îl înlocuiesc cu propriul lor mecanism de supraviețuire. Să luăm cazul viermelui Dicrocoelium dendriticum. Pentru a ajunge în ficatul animalelor care pasc, acesta infectează mai întâi un melc. Mii de larve de parazit sunt ambalate în bile de mucus și excretate, apoi ingerate lacom de o furnică. Odată ajuns în furnică, parazitul începe deturnarea conștiinței acesteia. Tiparul furnicii este anulat de mintea parazitului și, împotriva tuturor instinctelor ei naturale, furnica zombi se cațără în vârful unui fir de iarbă și așteaptă să fie mâncată de o vacă sau de o oaie. Parazitul i-a dat furnicii mintea lui!

Oglinda cea înșelătoare

În cartea lui Carlos Castaneda, ‘Latura activă a infinității’, Don Juan îi spune lui Carlos că tema temelor în vrăjitorie este faptul că suntem pradă unei inteligențe străine: un animal de pradă care ne-a dat mintea lui.

Totul este o oglindă, iar dacă un parazit poate să deturneze conștiința unei furnici, a unui păianjen, a unei omizi sau a unui pește și să o înlocuiască cu propriul lui mecanism egoist de supraviețuire, de ce nu i s-ar putea întâmpla același lucru și unei ființe umane?

Parazitul creierului

Arhonul este un parazit al creierului care ne-a deturnat divinitatea. El a pătruns în conștiința noastră și ne-a divizat tiparul, creând iluzia dualității și realitatea separată pe care o numim dimensiunea a treia. El a creat o lume iluzorie, artificială, alimentată de energia electromagnetică a ADN-ului nostru deconectat. (A se vedea articolul de pe blog, ’Shattering the illusion of reality’.)

Așadar, haideți să privim puțin la dimensiunea a treia și să vedem dacă putem să descoperim ce parte anume, din conștiința noastră, a ocupat parazitul și o pretinde ca fiind a lui.

Dimensiunea a treia

Dimensiunea a treia este formată din cele trei chakre inferioare de Pământ, Apă și Foc: adăpost, sex și supraviețuire.

Corpul geometric platonian al dimensiunii a treia este un tetraedru, un principiu de foc. Sediul focului este în chakra a treia a corpului nostru, în plexul solar… în micul soare. Acest mic soare corespunde cu ADN-ul nostru de 10%, iar soarele mare [90%] reprezintă ADN-ul nostru deconectat. Sediul focului este dual și este împărțit în Focul care se înalță și Focul care cade.

Chakra a treia a Focului care se înalță

În polaritate, focul se înalță și cade. Focul care se înalță atinge chakra a patra, a Inimii. El reprezintă umerii și plămânii măreți ai nobilului leu; este războinicul căldurii, al tandreții și al iubirii. Este divinitatea în acțiune… și poarta către conștientizarea noastră multidimensională, către chakra a cincea, a Spațiului.

Chakra a treia a Focului care cade

Focul care cade se prelinge în chakra a doua, a Apei care se înalță către Foc – sediul dorinței sexuale, acolo unde domnesc emoții de competitivitate, poftă, viol, tortură, ură și crimă… și unde vom găsi adevărata sursă a tuturor problemelor noastre. Conștiința arhonică creează o dorință permanentă de sex [o replicare a gazdei sale] și nevoia de putere asupra altora ca mijloc de control. Violența și oprimarea sunt frecvențe ale unui câmp de foc aflat în disonanță – și au ca rezultat conflict și durere pentru turmă, creând frică și tulburare emoțională, care hrănesc parazitul.

Această hrană se numește ‘loosh rote.’

Frecvența Focului care cade a fost compromisă de parazit, iar noi suntem prinși în colțul lui decăzut de infinitate.

Loosh Rote și ferma de oameni

’Loosh Rote’ este termenul inventat de marele pionier al călătoriilor în astral și al experiențelor extracorporale, Robert Monroe. Prin experiențele lui extracorporale, el a ajuns să înțeleagă cum lumea Pământului este o fermă, constituită cu singurul scop de a recolta energia fricii și a suferinței de la creaturile vii. Parazitul lucrează prin divizare și absoarbe energia emoțională generată de conflictul permanent al jocului cu ‘noi împotriva lor’.

După cum spune Morpheus în matrix, cu toții suntem baterii de mâncare…

Cum să omorâm parazitul

Există un singur mod de a omorî parazitul – și anume, prin înfometare. Curând, el va pleca dacă frica este înlocuită cu iubire… dar e un ticălos șmecher, așa că se va întoarce… fiți atenți la gânduri.

Elva Thompson s-a născut în Anglia în 1947 și s-a mutat în rezervația Lakota Rosebud în 1987. Este autoarea romanului ocult Heartstar; Book One: The Key made of Air (Steaua inimii, Cartea Întâi: Cheia făcută din aer). Este pasionată de limbi fonetice arhaice, de sunete sonice și de aplicarea acestora în artele vindecării. Este intuitiv medical și predă remodelarea sonică a tiparelor prin folosirea sunetului, a culorilor și a uleiurilor esențiale.

Comentariu magicInsight: Știți că nu prea fac comentarii la textele pe care le traduc, însă aici chiar vreau sa tai un pic macaroana asta cu ‘înlocuiește frica cu iubire și totul e ok’ – nu e chiar așa, pentru simplul fapt că, sub influența parazitului, habar nu ai ce-i aia iubire și cum sa faci lucrul asta. Să-ți observi gândurile și sa le filtrezi, păstrându-le doar pe cele de ‘iubire’ este o mare capcană, având în vedere că avem de a face cu un parazit care, după cum susține (sau compilează) autoarea, ne controlează total și ne-a dat chiar gândurile lui. Acțiunea asta nu face decât planul parazitului, confirmând separarea între ‘gândurile de frică’ și ‘gândurile de iubire’ și făcându-i și mai mult loc în conștiința ta.

Nu îmi asum să recomand vreo ‘singura cale’ prin care să îndepărtăm astfel de paraziți. Însă orice cale am găsi sau ni s-ar recomanda, primul pas pe ea ar fi să devenim conștienți de existența paraziților. Intenție la care mă și rezum publicând această traducere. Restul descoperiți voi, cu propria voastră putere de magici Călători. Cale lină!

Carlos Castaneda despre „răpitori”

Tags

, , , , , , , , , ,

Fragmentele compilate de la: https://prof77.wordpress.com/our-predator-by-carlos-castaneda/

Traducere și adaptare: magicInsight

Lucrarea completă o găsiti aici: Carlos Castaneda – Latura activă a infinității

the-active-side-of-infinity-castaneda-carlos-9780060192204Don Juan spuse, “Acesta este momentul cel mai bun din zi în care să faci ceea ce îți cer să faci. E nevoie de o clipă ca să angajezi atenția de care ai nevoie ca să faci acest lucru. Nu te opri până ce nu surprinzi umbra întunecată și mișcătoare”

Chiar am văzut o umbră neagră, mișcătoare, proiectată pe frunzișul copacilor. Fie era o umbră care se mișca înainte și înapoi, fie erau diverse umbre zburătoare care se mișcau dintr-o parte în alta sau drept în sus, în aer. Mie mi se părea că arată ca niște pești negri și grași, enormi. Erau ca niște pești-spadă uriași, care zburau prin aer. Vederea lor mă captiva. Apoi, în sfârșit, m-a înspăimântat. S-a făcut prea întuneric ca să mai văd frunzișul, dar încă mai vedeam umbrele negre, mișcătoare.

“Ce sunt astea, don Juan?” am întrebat.

“[Cu mult timp în urmă, vechii vrăjitori ai Mexicului] au descoperit că avem un tovarăș pe viață”, a spus el cât de clar a putut. “Avem un răpitor, un animal de pradă venit din adâncurile cosmosului, care a preluat conducerea asupra vieții noastre. Ființele omenești sunt prizonierii lui. Răpitorul este domnul și stăpânul nostru. Ne-a făcut docili și neajutorați. Dacă vrem să protestăm, ne suprimă protestul. Dacă vrem să acționăm independent, ne impune să nu o facem.”

În jurul nostru era foarte întuneric, iar asta părea să îmi taie orice impuls de exprimare. Dacă ar fi fost ziua, aș fi râs în hohote. Dar în întuneric mă simțeam destul de inhibat.

“E întuneric beznă în jurul nostru”, a spus don Juan, “dar dacă te uiți cu colțul ochiului, o să poți să vezi umbrele zburătoare țopăind peste tot în jurul tău.”

Avea dreptate. Tot le vedeam. Mișcarea lor mă amețea. Don Juan aprinse lumina și totul păru să se risipească. Don Juan spuse, “Ai ajuns, prin efortul tău individual, la ceea ce șamanii din Mexicul străvechi numeau ‘tema temelor’. Eu am tot bătut apropouri în timpul ăsta, insinuând că există ceva care ne ține prizonieri. Chiar suntem ținuți prizonieri! Acest lucru era o realitate energetică pentru vrăjitorii din vechime.”

”De ce ne-a ocupat acest animal de pradă în felul în care spui că a făcut-o, don Juan?”, am întrebat eu. “Trebuie să existe o explicație logică.”

“Există o explicație”, a răspuns don Juan, “care este cea mai simplă explicație din lume. Ei ne-au ocupat pentru că noi suntem hrana lor – și ne storc fără milă pentru că noi le asigurăm subzistența. Așa cum noi creștem pui în cotețe de pui, gallineros, la fel și răpitorii ne cresc pe noi în cotețe de oameni, humaneros. Astfel, au mâncarea la dispoziție tot timpul.”

Am simțit cum capul mi se scutură violent dintr-o parte în alta. Nu puteam să îmi exprim sentimentul profund de disconfort și nemuțumire, însă corpul meu se mișca pentru a îl scoate la suprafață. Tremuram din cap până în picioare, incontrolabil. M-am auzit spunând, “Nu, nu, nu, nu. Asta e absurd, don Juan. Ceea ce spui e ceva monstruos. Pur și simplu nu poate să fie adevărat – nici pentru vrăjitori, nici pentru omul obișnuit, nici pentru nimeni.”

“De ce nu?” întrebă calm don Juan. “De ce nu? Pentru că te înfurie pe tine?”

“Da, mă înfurie”, i-am răspuns eu. “Ceea ce susții este monstruos!”

“Ei bine”, spuse el, “încă nu ai auzit tot ce am de spus. Mai așteaptă puțin și vezi cum o să te simți. O să te supun la un fulger. Adică, o să îți supun mintea la chinuri groaznice – și nu poți să te ridici și să pleci, pentru că ești prins. Nu pentru că te țin eu prizonier, ci pentru că ceva din tine te va împiedica să pleci, în timp ce o altă parte o să înnebunească pur și simplu. Așa că ține-te bine!”

Era în mine ceva care simțeam că este ‘lacom după pedeapsă’. Don Juan avea dreptate. N-aș fi părăsit casa pentru nimic în lume – și cu toate astea, nu îmi plăceau deloc nebuniile pe care le debita. Don Juan spuse, “Vreau să vorbesc minții tale analitice. Gândește-te o clipă și spune-mi, cum explici tu contradicția dintre inteligența omului-inginer și stupizenia sistemelor sale de convingeri, sau stupizenia comportamentului său contradictoriu. Vrăjitorii cred că animalele de pradă ne-au dat sistemul lor de convingeri, ideile noastre de bine și rău, moravurile noastre sociale. Răpitorii sunt cei care ne stabilesc speranțele și așteptările, visurile de reușită sau de eșec. Ei ne-au dat pizma, lăcomia și lașitatea. Răpitorii sunt cei care ne fac să ne complacem, să fim plini de rutine și egoiști.”

“Dar cum pot ei să facă asta, don Juan?” am întrebat eu, cumva și mai furios pe ceea ce spunea. “Ne șoptesc toate astea la ureche, în timp ce dormim?”

“Nu, nu așa fac. Ăsta e un mod idiot!” spuse don Juan, zâmbind. “Ei sunt infinit mai eficienți și mai organizați decât atât. Ca să ne mențină ascultători, supuși și slabi, răpitorii au întreprins o manevră uluitoare – uluitoare, desigur, din punctul de vedere al unui strateg de luptă, însă o manevră oribilă din punctul de vedere al celor care îi suferă efectele. Ei ne-au dat mintea lor! Mă auzi? Răpitorii ne dau mintea lor, care devine mintea noastră. Mintea răpitorului este barocă, plină de contradicții, morocănoasă și plină de teama că ar putea fi descoperit în orice clipă.

Știu că, deși nu ai suferit niciodată de foame, a continuat el, ai o neliniște legată de mâncare, iar asta nu e nimic altceva, decât neliniștea răpitorului, care se teme că, de la o clipă la alta, manevra lui o să fie descoperită și el n-o să mai aibă de mâncare. Prin intermediul minții, care la urma urmei este mintea lor, răpitorii injectează în viața ființelor omenești tot ce le convine. În acest fel, ei își asigură un grad de protecție, care să acționeze ca un tampon împotriva fricii lor.”

“Nu că nu pot să accept totul așa cum spui, don Juan”, am spus eu. “Aș putea, însă e ceva atât de odios în asta, încât practic mă respinge. Mă forțează să adopt o poziție contradictorie. Dacă este adevărat că ne mănâncă, în ce fel o fac?”

Don Juan avea un zâmbet larg pe față. Era mulțumit nevoie mare. A explicat că vrăjitorii văd ființele umane copii ca pe niște mingi luminoase de energie, ciudate, acoperite din cap până în picioare cu o mantie strălucitoare, ca un soi de înveliș de plastic, înfășurat strâns peste coconul lor de energie. Don Juan a spus că acea mantie strălucitoare de conștientizare era hrana pe care o consumă răpitorul și că, atunci când ființa umană ajunge la maturitate, din acea mantie strălucitoare de conștientizare nu mai rămâne decât o fâșie subțire, de la pământ până deasupra degetelor de la picioare. Acea fâșie permite omului să trăiască în continuare, dar la limită. Ca prin vis, l-am auzit pe don Juan expicând că, după știința lui, omul este singura specie care avea mantia strălucitoare a conștientizării în afara coconului luminos. Așadar, el a devenit o pradă ușoară pentru o formă de conștientizare de un alt rang, așa cum este conștientizarea greoaie a răpitorului.

Apoi a făcut cea mai dureroasă afirmație de până atunci. A spus că această fâșie îngustă de conștientizare este epicentrul autoreflexiei, în care omul este prins iremediabi. Jucându-se cu autoreflexia noastră, care este singurul punct de conștientizare care ne-a mai rămas, răpitorii creează scântei de conștientizare, pe care purced să le consume fără milă. Ei ne dau probleme fără sens, care forțează acele scântei de conștientizare să se formeze – și astfel ne țin în viață, pentru ca ei să se hrănească cu scânteia energetică a pseudo-grijilor noastre. Probabil că era ceva devastator în ceea ce spunea don Juan la acel moment, pentru că efectiv mi s-a făcut rău la stomac.

După o pauză suficient de lungă încât să pot să îmi revin, l-am întrebat pe don Juan, “Dar de ce vrăjitorii din vechime și toți vrăjitorii de astăzi, deși văd răpitorii, nu fac nimic în acest sens?”

“Eu și cu tine nu putem să facem nimic”, spuse don Juan cu o voce gravă și tristă. “Tot ce putem noi să facem este să ne disciplinăm până la punctul la care ei nu mai pot să se atingă de noi.

Cum poți să le ceri semenilor tăi să treacă prin rigorile disciplinei? O să râdă și o să își bată joc de tine, iar cei mai agresivi o să te bată de o să-ți sune apa în cap… și nu neapărat pentru că nu te cred. În adâncurile fiecărei ființe umane există o cunoaștere ancestrală, viscerală cu privire la existența răpitorului.”

Mintea mea analitică se plimba încoace și încolo ca un yo-yo. M-a părăsit și apoi a revenit, a plecat din nou și iar a venit înapoi. Ceea ce îmi spunea don Juan era ilogic, incredibil. În același timp, era cel mai rezonabil lucru din lume; era atât de simplu. O explicație pentru orice contradicție umană mi-ar fi venit în mine. Dar cum ar putea cineva să ia în serios așa ceva?

Don Juan mă împingea pe calea unei avalanșe care ar fi putut să mă doboare pentru totdeauna. Am simțit încă o undă de senzație amenințătoare. Unda nu venea de la mine, însă era atașată de mine. Don Juan îmi făcea ceva, ceva misterios de pozitiv și teribil de negativ în același timp. Am perceput manevra ca pe o încercare de a tăia o peliculă ce părea lipită de mine. Ochii lui îi fixau pe ai mei fără să clipească. Și-a întors privirea și a început să vorbească, fără să se mai uite la mine.

“Ori de câte ori îndoielile te copleșesc în mod periculos”, spuse el, “fă ceva pragmatic în legătură cu asta. Stinge lumina. Străpunge întunericul; află ce poți să vezi.” S-a ridicat să stingă lumina. L-am oprit. “Nu, nu, don Juan”, am spus, “nu stinge lumina. Sunt bine.”

Simțeam o frică de întuneric extrem de neobișnuită pentru mine. Până și gândul mă făcea să tremur. Era clar că știam ceva la nivel visceral, dar că nu îndrăzneam să mă ating de acel lucru sau să îl aduc la suprafață, de niciun fel!

“Ai văzut umbrele mișcătoare pe copaci”, spuse don Juan, lăsându-se pe spate în scaun. “Asta e chiar bine. Acum vreau să le vezi și aici, în cameră. Nu trebuie să ‘vezi’ nimic. Pur și simplu surprinzi niște imagini mișcătoare. Ai destulă energie pentru asta.”

Îmi era teamă ca don Juan să nu se ridice și să stingă lumina, însă el tocmai asta a făcut. După două secunde, urlam din toți rărunchii. Nu numai că surprinsesem acele imagini mișcătoare, ci le și auzeam cum îmi zumzăie în urechi. Don Juan mi-a dublat urletele cu râsete și a aprins lumina.

“Ce tip temperamental!” spuse el. “Pe de o parte, necredincios total, iar pe de altă parte un pragmatic total. Trebuie să îți rezolvi această luptă interioară, căci altfel o să te umfli ca un broscoi și o să crapi.”

Don Juan continua să mă șicaneze. “Vrăjitorii din vechime”, spuse el, “au văzut răpitorul. Ei l-au numit zburător, pentru că țopăie prin aer. Nu e prea frumos la vedere. E o umbră mare, impenetrabil de întunecată, o umbră întunecată care țopăie prin aer. Apoi aterizează pe pământ.

Vrăjitorii din vechime nu prea erau de acord cu privire la momentul apariției acestui răpitor pe Pământ. Ei se gândeau că, la un moment dat, omul trebuie să fi fost o ființă completă, capabilă de percepții și fapte de conștientizare uluitoare, care acum sunt legende. Și apoi totul pare să dispară, iar acum avem de a face cu un om sedat.”

Am vrut să mă înfurii și să-i spun că e paranoic, dar cumva, nevoia mea de dreptate, care de obicei se afla chiar sub suprafața ființei mele, nu mai era acolo. Ceva din mine trecuse de punctul în care îmi puneam întrebarea preferată: Dar dacă tot ce spune el e adevărat? În momentul în care îmi vorbea el, în noapte, adânc înăuntrul meu simțeam că tot ce spune e adevărat, dar în același timp, cu o forță egală, simțeam că ceea ce spune e absurdul însuși.

“Ce tot spui acolo, don Juan?” am întrebat încetișor. Abia mai puteam să respir.

“Spun că nu avem de a face cu un simplu răpitor. Este foarte inteligent și foarte organizat – și folosește un sistem metodic, prin care ne face inutili. Omul – ființa magică destinată să fie omul nu mai este magică. Acum, omul este doar o simplă bucată de carne. Nu mai are alte visuri, decât visurile unui animal care este crescut pentru a deveni o bucată de carne: mărunte, convenționale, imbecile.”

Cuvintele lui don Juan îmi stârneau o reacție corporală ciudată, comparabilă cu senzația de greață. Parcă îmi venea din nou să vomit. Dar greața venea din străfundul ființei mele, din măduva oaselor mele. M-am scuturat involuntar. Don Juan m-a scuturat cu putere de umeri. Mi-am simțit capul clătinându-se înainte și înapoi de la forța acțiunii lui. Manevra m-a calmat dintr-o dată. Mă simțeam mai stăpân pe mine.

“Acest răpitor”, spuse don Juan, “care, desigur, este o ființă anorganică, nu este invizibil pentru noi așa cum sunt invizibile ființele anorganice. Cred că îl vedem atunci când suntem copii, însă decidem că e atât de îngrozitor, încât nu vrem să ne gândim la el. Copiii, desigur, ar putea să insiste și să se concentreze pe ceea ce văd, însă toată lumea din jur îi convinge să nu o facă. Singura alternativă pe care o mai are omenirea este disciplina. Disciplina e singurul lucru care îi ține la distanță. Însă prin disciplină nu înțeleg niște rutine rigide. Nu înseamnă să te trezești în fiecare dimineață la cinci jumate și să arunci cu apă rece pe tine până te învinețești. Pentru vrăjitori, disciplina înseamnă capacitatea de a înfrunta cu seninătate întâmplări care nu sunt incluse în așteptările lor. Pentru vrăjitori, disciplina este o artă; arta de a înfrunta infinitatea fără să clipească – nu pentru că sunt puternici și tari, ci pentru că sunt plini de venerație.”

“Și în ce fel disciplina vrăjitorilor ține răpitorul la distanță?” am întrebat.

Don Juan mi-a cercetat fața, căutând semne de neîncredere. A spus,”Vrăjitorii spun că disciplina face ca mantia de conștientizare să nu mai fie pe gustul zburătorului. Rezultatul este că răpitorul este derutat. O mantie a conștientizării pe care nu o poate consuma nu face parte din structura sa cognitivă, probabil. Derutat fiind, nu mai are altă opțiune, decât să își înceteze activitatea infamă. Dacă răpitorul nu ne consumă mantia conștientizării pentru o vreme, ea începe să crească la loc.

Ca să simplific la extrem această chestiune, pot să spun că vrăjitorii, prin intermediul disciplinei lor, țin răpitorul la distanță suficient de mult timp, încât mantia lor strălucitoare de conștientizare să crească dincolo de nivelul degetelor de la picioare. Odată ce a depășit nivelul degetelor de la picioare, mantia se reface la dimensiunea naturală. Vrăjitorii din vechime obișnuiau să spună că mantia strălucitoare a conștientizării este ca un copac. Dacă nu îi tai ramurile, el crește la dimensiunea și la volumul lui natural. Când conștientizarea depășește nivelul degetelor de la picioare, manevrele extraordinare de percepție devin ceva obișnuit.

Marele truc al acestor vrăjitori din vechime era să împovăreze mintea zburătorului cu disciplină. Vrăjitorii și-au dat seama că, dacă forțează mintea zburătorului cu tăcere interioară, instalația străină o ia la fugă, iar cel care practică această manevră va avea certitudinea originii străine a minții. [Controlul mental străin al acestor creaturi] revine, te asigur, însă nu mai are aceeași putere – și începe un proces în care izgonirea minții zburătorului devine o rutină, până când, într-o zi, ea fuge de tot și nu se mai întoarce.

Aceea este ziua în care trebuie să te bazezi pe propriile tale resurse, care sunt aproape zero. O zi tristă, de fapt! Nu e nimeni care să-ți spună ce să faci. Nu e nicio minte străină care să îți dicteze imbecilitățile cu care ești obișnuit. Învățătorul meu, nagualul Julian, obișnuia să își avertizeze discipolii că aceasta este cea mai grea zi din viața unui vrăjitor, pentru mintea cea adevărată, care ne aparține nouă. Suma experiențelor noastre după o viață de dominație a devenit timidă, nesigură și lașă. Personal, aș spune că adevărata bătălie a vrăjitorului atunci începe. Restul e doar pregătire.”

Am devenit cu adevărat agitat. Voiam să știu mai mult, însă un sentiment ciudat din mine protesta să încetez. Un sentiment care făcea aluzie la rezultate neplăcute și la pedeapsă și îmi spunea cum peste mine avea să coboare mânia lui Dumnezeu, pentru că umblam la ceva ce însuși Dumnezeu ascunsese. Am făcut un efort suprem ca să dau voie curiozității să câștige. M-am auzit spunând, “Ce-ce-ce-ce vrei să spui, că forțează mintea zburătorului?”

“Disciplina forțează mintea zburătorului până la capăt”, a răspuns el. “Deci, prin disciplina lor, vrăjitorii înving instalația străină.”

Afirmațiile lui mă copleșeau. Credeam că don Juan este fie nebun cu acte, fie că îmi spune ceva atât de extraordinar, încât îngheață totul în mine. Însă am observat cât de repede îmi adunam energia să neg tot ceea ce îmi spunea. După un moment de panică, am început să râd, ca și cum don Juan mi-ar fi spus o glumă. Ba chiar m-am auzit spunând, “Don Juan, don Juan, nu te lași niciodată!”

Don Juan părea să înțeleagă prin ce trec. Și-a scuturat capul dintr-o parte în alta și a ridicat ochii la cer, prefăcându-se că e disperat. Mi-a spus, “Nu mă las deloc, așa că o să-i mai dau un șoc minții de zburător pe care o porți în tine. O să îți dezvălui unul dintre cele mai grozave secrete ale vrăjitoriei. O să îți descriu o descoperire pentru care vrăjitorilor le-au trebuit mii de ani, ca să o verifice și să o consolideze.”

S-a uitat la mine, a zâmbit malițios și mi-a spus, “Mintea zburătorului fuge și nu se mai întoarce atunci când vrăjitorul reușește să se agațe de forța vibrantă care ne ține laolaltă ca și conglomerat de câmpuri energetice. Dacă vrăjitorul susține acea presiune suficient de mult timp, mintea zburătorului fuge înfrântă. Și tocmai asta o să faci – o să te agăți de energia care te ține laolaltă.”

Am avut cea mai inexplicabilă reacție pe care mi-aș fi putut-o imagina. Ceva din mine s-a scuturat efectiv, ca și cum mi s-ar fi administrat un șoc. Am intrat într-o stare de frică fără motiv, pe care am asociat-o imediat cu fundalul meu religios.

Don Juan m-a privit din cap până în picioare. “Ți-e teamă de mânia lui Dumnezeu, nu-i așa?” spuse el. “Stai liniștit, nu e frica ta. E frica zburătorului, pentru că el știe că vei face exact ce îți spun eu să faci.”

Cuvintele lui nu m-au liniștit deloc. Mă simțeam și mai rău. Aveam convulsii involuntare și nu aveam niciun mijloc să le opresc.

“Nu-ți face griji”, a spus don Juan calm. “Știu sigur că atacurile astea trec foarte repede. Mintea zburătorului nu se poate concentra deloc.”

După o clipă, totul s-a oprit, așa cum prezisese don Juan. Ar fi un eufemism să spun că eram derutat. Era pentru prima oară în viața mea, cu sau fără don Juan, când nu știam dacă vin sau dacă plec. Am vrut să mă ridic din scaun, dar eram înspăimântat de moarte. Eram plin de afirmații raționale, dar în același timp mă copleșea o spaimă infantilă. Am început să respir profund, iar o transpirație rece mi-a acoperit tot corpul. Cumva, îmi declanșasem o viziune îngrozitoare: umbre negre, zburătoare, țopăind peste tot în jurul meu. Am închis ochii și mi-am sprijinit capul pe brațul fotoliului.

“Nu știu încotro să o iau, don Juan”, am spus eu.

“În seara asta chiar ai reușit să mă derutezi de tot.” Don Juan spuse, “Te sfâșie o luptă interioară. În adâncurile tale, știi că nu ești capabil să refuzi înțelegerea că o parte indispensabilă din tine, mantia strălucitoare a conștientizării tale, urmează să slujească drept sursă incomprehensibilă de hrană unor entități, firește, incomprehensibile.

Iar o altă parte din tine se va împotrivi acestei situații cu toată puterea. Revoluția pe care o aduc vrăjitorii este că aceștia refuză să onoreze înțelegeri la care ei nu au participat. Nimeni nu m-a întrebat vreodată dacă sunt de acord să fiu mâncat de ființe cu alt gen de conștientizare. Părinții mei m-au adus în lumea asta ca să fiu hrană, ca și ei – și aici se termină povestea.”

Don Juan s-a ridicat din scaunul lui și și-a întins mâinile și picioarele. “Stăm aici de ore întregi. E timpul să intrăm în casă. Eu mă duc să mănânc. Vrei să mănânci cu mine?”

Am refuzat. Stomacul meu era foarte tulburat.

“Cred că mai bine te-ai duce la culcare”, a spus el. “Fulgerul te-a epuizat.”

Nu am avut nevoie de încă o invitație. M-am prăbușit pe pat și am adormit buștean.

[Când am ajuns] acasă, pe măsură ce trecea timpul, ideea zburătorului a devenit una din principalele obsesii ale vieții mele. Am ajuns la punctul la care simțeam că don Juan avea perfectă dreptate în privința aceasta. Oricât aș fi încercat, nu reușeam să-i combat logica. Cu cât mă gândeam mai mult la ce îmi spusese și cu cât vorbeam mai mult cu mine și mă observam mai mult, pe mine și pe semenii mei, cu atât deveneam mai convins că ceva ne făcea incapabili de orice activitate sau interacțiune sau gând care nu are sinele ca punct central.

Preocuparea mea – și a tuturor celor pe care îi cunoșteam sau cu care vorbeam – era sinele. Cum nu puteam să găsesc nicio explicație pentru o astfel de omogenitate universală, consideram că logica lui don Juan este cel mai potrivit mod de a elucida acest fenomen. Am început să citesc legende și mituri. Citind, am simțit ceva ce nu mai simțisem niciodată: Fiecare carte pe care o citeam era o interpretare a miturilor și legendelor. În fiecare din acele cărți era palpabilă prezența unei minți omogene. Stilurile erau diferite, însă impulsul din spatele cuvintelor era același peste tot: Deși tema era ceva foarte abstract – mituri și legende, autorii reușeau întotdeauna să insereze cumva afirmații despre ei înșiși.

Impulsul omogen din spatele tuturor acelor cărți nu era tema declarată în carte; impulsul era slujirea de sine. Nu mai simțisem asta niciodată. Am atribuit reacția influenței lui don Juan. Întrebarea inevitabilă pe care mi-o puneam era: Oare el mă influențează să văd asta, sau este vorba într-adevăr de o minte străină care dictează tot ce facem noi? Am alunecat din nou în îndoială și am oscilat nebunește între negare și acceptare. Ceva din mine știa că ceea ce îmi sugera don Juan era o realitate energetică, însă ceva la fel de important din mine știa că toate astea sunt aiureli.

Rezultatul final al luptei mele interioare a fost un sentiment de premoniție; sentimentul că mă aflu în fața a ceva iminent și periculos. Am făcut cercetări extensive și am căutat subiectul zburătorului în alte culturi, dar nu am găsit niciunde referințe cu privire la asta. Don Juan părea să fie singura sursă de informație în această privință.

Data următoare când m-am întâlnit cu el, am trecut direct la discuția despre zburători. I-am spus, “Eu am făcut tot ce am putut ca să fiu rațional cu privire la acest subiect, însă nu pot. Există momente când sunt total de acord cu tine în ceea ce privește răpitorii.”

“Concentrează-ți atenția pe umbrele mișcătoare pe care le vezi efectiv”, spuse don Juan zâmbind. I-am spus lui don Juan că umbrele alea aveau să fie sfârșitul vieții mele raționale. Le vedeam peste tot. De când plecasem de la el, nu mai puteam să dorm în întuneric. Nu mă deranja deloc să dorm cu luminile aprinse. Însă în clipa în care stingeam luminile, totul în jurul meu începea să țopăie. Nu vedeam niciodată chipuri sau forme întregi. Ci doar umbre întunecate și mișcătoare.

“Mintea zburătorului nu te-a părăsit”, spuse don Juan. “A fost rănită grav. Face tot ce poate să își refacă relația cu tine. Dar ceva din tine s-a rupt pentru totdeauna. Zburătorul știe asta. Adevăratul pericol este ca mintea zburătorului să câștige obosindu-te și forțându-te să renunți, jucând jocul contradicțiilor și contrazicând tot ce spun eu.

Vezi tu, mintea zburătorului nu are concurență. Atunci când propune ceva, ea este de acord cu propria ei propunere și te face să crezi că ai făcut ceva bun. Mintea zburătorului o să îți spună că tot ce îți spune Juan Matus este o aberație, apoi aceeași minte va fi de acord cu propunerea ei, ‘Da, bineînțeles că e o aberație’, o să spui și tu. Ăsta e felul în care ne înfrâng.

Zburătorii sunt o parte esențială a universului și trebuie să fie luați drept ceea ce sunt cu adevărat: niște ființe uluitoare și monstruoase. Ei sunt mijlocul prin care universul ne testează. Noi suntem sondele de energie create de univers”, a continuat el ca și cum nici nu aș fi fost acolo, “și asta pentru că suntem deținătorii unei energii care are conștientizare, astfel fiind mijlocul prin care universul devine conștient de sine.

Zburătorii sunt adversarii noștri implacabili. Nu pot să fie luați drept altceva. Dacă reușim să înțelegem asta, universul ne permite să mergem mai departe.”

Conflictul ca strategie? Stop.

Tags

, , , , , , , , , , ,

Magici Calatori, o sa folosesc un pic spatiul blogului ca sa raspund public unei amenintari a grupului The Reconnection, pe care am primit-o pe cale semi-oficiala. Anume, prin agentia specializata in proprietate intelectuala Petosevic si prin reprezentantii oficiali din Romania, domnul Eric Pearl si corporatia imi solicita sa incetez sa mai folosesc denumirile marcilor lor inregistrate, reconnective healing si the Reconnection, si sa incetez (pe scurt) sa mai folosesc aceste denumiri transmitand si publicand informatii de natura a aduce atingere reputatiei domnului Pearl si marcilor pe care le detine el prin lume.

Pentru ca nu mai pot fi ingaduite astfel de nesimtiri, o sa expun aici acest conflict pornit si intretinut strategic de domnul Pearl si de corporatia lui ca sa isi ascunda infractiunile si sa isi mentina ‘reputatia’. Si nu numai ca il expun, ci ii si pun capat. Imediat, definitiv si irevocabil. Asadar, iacata, pre o limba ce o poate intelege toata lumea:

************

“Stimati… stimate persoane,

Aleg sa refuz deocamdata comunicarea privata extrem de violenta pe care o propuneti si sa va raspund public la amenintarea transmisa, atragandu-va atentia ca ‘notificarea’ dumneavoastra este o actiune agresiva in vederea mascarii unor activitati infractionale si se inscrie intr-un sir de astfel de actiuni, intreprinse strategic si planificat de catre clientii Dumneavoastra si de complicii acestora in toata lumea.

Aleg sa va raspund public, tocmai pentru a pune punct unui conflict si unor comportamente abuzive, extrem de agresive, pe care clientul Dumneavoastra le intretine si le foloseste strategic in toata lumea, in vederea mentinerii si consolidarii ‘reputatiei’ sale, dar si a propagarii activitatilor infractionale ale clientului Dumneavoastra si ale complicilor sai la nivel local, in Romania si in alte tari.

Va instiintez ca nu imi atribui si nu folosesc in niciun fel si niciunde marcile inregistrate ale clientului Dumneavoastra ca reprezentare personala. Singurele locuri in care marcile clientului dumneavoastra sunt asociate cu numele meu sunt pe cartea a carei traducere o semnez (si prin re-publicarea si alterarea careia mi s-au incalcat nenumarate drepturi) si in ‘certificatele de practician’ emise de corporatia The Reconnection LLC si semnate de domnul Eric Pearl (dar false, dupa cum sustine ulterior insusi clientul Dumneavoastra) la sfarsitul ‘seminariilor’ organizate in Romania, la care am participat ca si ‘cursant’.

De asemenea, va atrag atentia ca ceea ce clientul Dumneavoastra numeste ‘acte si fapte de natura a aduce atingere reputatiei marcilor’ se numeste, in realitate, exercitarea dreptului la replica (blocat in mod abuziv si strategic de clientul Dumneavoastra in vederea ascunderii realitatii activitatilor sale infractionale pentru a isi putea pastra ‘reputatia’) si a dreptului la libera exprimare. Va atrag atentia ca nu aveti dreptul sa imi cereti sa nu detin un blog si nu aveti dreptul sa imi cereti sa cenzurez ceea ce scriu in spatiul public, mai ales atunci cand vorbesc despre marci, produse si servicii pe care le cunosc foarte bine. De asemenea, nu aveti dreptul sa imi interziceti sa transmit informatii de interes si importanta publica, prin orice cale legala consider a fi necesara in conditiile de cenzura violenta impuse de clientul Dumneavoastra tocmai in vederea ascunderii activitatilor sale infractionale care, de fapt, sunt singurele lucruri care aduc atingere reputatiei sale personale si a marcilor sale. O asemenea solicitare incalca dreptul publicului de a fi informat corect pentru a putea lua decizii in cunostinta de cauza, pe langa o serie de alte drepturi personale (mentionate selectiv si mai sus).

Ca urmare, solicitarile pe care mi le transmiteti in numele clientului Dumneavoastra, la fel ca si activitatile infractionale prin care clientul Dumneavoastra isi propaga si isi consolideaza ‘marcile’ si ‘reputatia’, reprezinta niste abuzuri care pur si simplu nu mai pot fi ingaduite.

Avocatii mei deja au ‘tradus’ toate cele spuse de mine mai sus in articole din Codul Penal. Amenintarea transmisa de clientul Dumneavoastra prin Dumneavoastra se va alatura celorlalte probe la dosar. La nevoie, vom folosi si vom oficializa aceasta ‘traducere’ juridica, pe limba Codului Penal – si vom intreprinde in continuare tot ce este necesar pentru a opri agresiunile si abuzurile continue, repetate si intentionate ale clientilor Dumneavoastra, atat asupra mea personal, cat si asupra fostilor clienti (prin intimidare, manipulare si abuz psihologic, cenzura, boicot, denigrare etc.) si asupra potentialilor clienti (prin reclama falsa, ascunderea de informatii esentiale, inducere intentionata in eroare, ‘autorizarea’ fictiva a unor persoane pentru interventii neavenite si iresponsabile asupra sanatatii oamenilor etc.).

Am speranta ca veti intelege gravitatea faptelor dumneavoastra si a efectelor pe care acestea le au asupra consumatorilor – inclusiv a celor nemultumiti, carora le interziceti in mod intentionat si strategic dreptul la replica si la plangere, in moduri abuzive, similare sau chiar mai grave decat cele in care ma abordati pe mine, pentru a va putea propaga si apara in continuare o ‘reputatie’ falsa. De asemenea, veti intelege ca asemenea comportamente trebuie sa inceteze imediat si definitiv, pe toate planurile si la toate nivelurile.”

************

Acestea fiind spuse, magici Calatori, sa avem o zi frumoasa si sa ne vedem mai departe de treburile noastre.

Laura Cristiana

dsc06817