Tags

, , , , ,

dacă tot zici că oamenii pot să-şi imagineze orice, imaginează-ţi o culoare nouă!

Cum poţi să faci varză un copil? Păi, dă-i nişte părinţi din ăştia “spirituali”. O să îi umple capul cu teorii new age, o să îl ducă pe la cursuri, o să îl pună să mediteze, să facă yoga şi să cânte cu gongul tibetan, să picteze mandale, să sufle în frunze de ceai şi să vindece păsările mâncate de mâţele vecinilor.

Desigur, tot ce poţi să creezi în felul ăsta e o generaţie care va urî spiritualitatea şi tot ce ţine de “căutarea adevărului”, “evoluţie” şi mai ştiu eu ce alte pasiuni măreţe ale epocii noastre de mare schimbare. La fel cum tu cauţi acum să te dezveţi de tot ce te-au învăţat părinţii tăi, şi copilul ăsta o să caute să se dezveţe de tot ce l-ai obligat tu să înveţe. Pentru că l-ai forţat să viseze visul tău, fără să-i asculţi nici măcar o clipă propriul lui vis. Fără să-i faci loc să se trezească şi să te invite să te trezeşti din visul tău, ca să visaţi împreună.

La nivelul de fiinţă umană nu mai poţi să fii obligat să evoluezi. Nu poţi să fii împins către adevăr sau să evoluezi inconştient – trebuie să alegi singur chestia asta. Trebuie să simţi tu singur durerea ignoranţei şi să alegi conştient să scapi de ea. Şi atunci, vei descoperi că adevărul pe care îl ‘cauţi’ abia aşteaptă să îl găseşti şi te sprijină să o faci.

Nu e treaba părintelui să se preocupe să îi dea copilului direcţia de căutare sau instrumentele pentru asta. Nu e treaba părintelui să împingă copilul să caute, sau să nu caute, sau să experimenteze într-un anumit fel. Nu e treaba părintelui să îl înveţe pe copil ce ştie el – cu atât mai puţin în ceea ce priveşte spiritualitatea şi dumnezeu şi lumile nevăzute. Cel mult, în aceste domenii, treaba părintelui e să se dea la o parte, să-i facă loc copilului, să îl sprijine să îşi manifeste adevărul – şi să-l asculte.

Imagine

Advertisements