Tags

, , , , , , , , , , ,

jumătate din ceea ce spun e lipsit de sens, dar o spun pentru ca cealaltă jumătate să poată să ajungă la tine.

 khalil gibran

iată-ne deja bine trecuţi de sfârşitul lumii şi ajunşi într-un punct în care putem vedea limpede cum se destramă încet, dar sigur, industria calendarelor maiaşe şi a regăsirii sinelui pierdut. ne-am conversat cu dumnezeu şi ne-am văzut culoarea indigo a rebeliunii din adolescenţă, ne-am cristalizat copiii în fiinţe aproape de neatins, sub faldurile adânci ale unei sfinţenii spre care, de fapt, aspirăm, ne-am refăcut aura şi adn-ul, am mâncat lumină şi am respirat iubire (şi pe inspiraţie, şi pe expiraţie), am sărit cuantic prin portaluri stelare şi am construit dimensiuni mai mult sau mai puţin paralele…

cum am ajuns noi aici – şi unde voiam să ajungem, mai exact?

se pare că cercetătorii (britanici sau nu) au descoperit că maimuţa poate să imite omul în totalitate. singura diferenţă pare să fie că omul, la un moment dat înainte, în cursul sau după acţiune, se întreabă „de ce”. ce îndemn ne-a mânat pe noi, atâta amar de omenire, să scriem şi să citim atâtea cărţi, să manipulăm atâta informaţie, să facem atâtea valuri şi să vărsăm atâta petrol, ca să… ce? oare…

ca să ne dăm seama că toate cărţile sunt scrise şi citite şi vândute de aceeaşi minte a samsarului hrănit de voluptatea propriului lui negoţ că manipulezi şi eşti manipulat de informaţie că mai există şi altceva că viaţa e o alegere şi nu o negociere că povestea din vorbele minţii samsare e moartă că adevărul se dezvăluie în Cuvântul cel Viu că egoul tău nu te iubeşte că moartea te-ndrumă dar tot te vânează că te-a-mbrăcat Lumină Vie şi te respiră în armonie

…că tot ce ştiam, de fapt, dintotdeauna e în spaţiul dintre cuvinte şi ne aşteaptă să fim atenţi la tăcere, să ne aşezăm inima la loc cu un gest simplu şi să mergem mai departe.

lasă-te folosit de Viaţă şi învaţă să foloseşti Lumina care eşti

 0

Advertisements