Tags

, , , , , , ,

10 boli cu transmitere spirituală

Traducere din lb. engleză: magicinsight

Sursa: http://www.huffingtonpost.com/mariana-caplan-phd/spiritual-living-10-spiri_b_609248.html

Afară e o junglă, iar lucrul ăsta nu e mai puţin valabil cu privire la viaţa spirituală, pe cât este despre orice alt aspect al vieţii. Oare chiar credem că, numai pentru că cineva a meditat vreme de cinci ani, sau a practicat yoga timp de 10 ani, e mai puţin nevrozat decât alţii? În cel mai bun caz, poate că o să fie un pic mai conştient de asta. Un pic.

Din motivul ăsta mi-am petrecut ultimii 15 ani din viaţă cercetând şi scriind cărţi despre cultivarea discernământului pe calea spirituală, în toate domeniile sensibile – putere, sex, iluminare, guru-şi, scandaluri, psihologie, nevroză – şi despre motivaţiile sincere, dar pur şi simplu derutate şi inconştiente, care ne poartă pe cale. Partenerul meu (autor şi profesor Marc Gafni) şi cu mine elaborăm o nouă serie de cărţi, de cursuri şi de practici pentru a clarifica şi mai mult aceste chestiuni.

Acum câţiva ani, mi-am petrecut o vară trăind şi lucrând în Africa de Sud. La sosire, am fost confruntată instantaneu cu realitatea viscerală că mă aflu în ţara cu cea mai mare rată a criminalităţii din lume, unde violul e ceva obişnuit, iar peste jumătate din populaţie este purtătoare a virusului HIV – femei şi bărbaţi, homosexuali şi heterosexuali deopotrivă.

Cum prin munca şi în călătoriile mele am ajuns să cunosc sute de învăţători spirituali şi mii de practicieni în spiritualitate, m-a uluit modul în care punctele noastre de vedere spirituale, perspectivele şi experienţele noastre în acest sens devin „infectate” şi ele de „contaminatori conceptuali” – construirea unei relaţii derutate şi imature cu principii spirituale complexe poate să fie la fel de invizibilă şi de insidioasă ca o boală cu transmitere sexuală.

Cele 10 categorisiri de mai jos nu intenţionează să fie definitive, ci sunt oferite ca instrument, care să vă ajute să deveniţi conştienţi de câteva dintre cele mai frecvente boli cu transmitere spirituală.

1. Spiritualitatea fast-food: Amestecaţi spiritualitatea cu o cultură care celebrează viteza, multitasking-ul şi gratificarea imediată, iar rezultatul probabil că va fi o spiritualitate fast-food. Spiritualitatea fast-food este un produs al unei fantezii obişnuite şi scuzabile – că eliberarea de suferinţa din condiţia noastră umană se poate face rapid şi uşor. Însă un lucru este clar: transformarea spirituală nu se poate obţine printr-o pastilă cu acţiune rapidă.

2. Falsa spiritualitate: Falsa spiritualitate este tendinţa de a vorbi, de a ne îmbrăca şi de a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar face-o o persoană spirituală. Este un soi de spiritualitate de imitaţie, care imită realizarea spirituală aşa cum ţesăturile cu imprimeuri piele de leopard imită pielea unui leopard adevărat.

3. Motivaţii confuze: Deşi dorinţa noastră de a ne dezvolta este sinceră şi pură, adesea ea se amestecă şi cu motivaţii inferioare, inclusiv dorinţa de a fi iubit, dorinţa de a aparţine undeva, dorinţa de a umple un gol interior, convingerea că drumul spiritual ne va îndepărta suferinţa, ambiţia spirituală, dorinţa de a fi special, de a fi mai bun decât ceilalţi, de a fi „alesul”.

4. Identificarea cu experienţe spirituale: În această boală, ego-ul se identifică cu experienţa noastră spirituală şi o ia ca fiind a sa, iar noi începem să credem că incorporăm revelaţii care au luat naştere în noi, la un moment dat. În cele mai multe cazuri, acest lucru nu durează la infinit, deşi tinde să reziste perioade lungi de timp la cei care se cred a fi iluminaţi şi/sau care funcţionează ca învăţători spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: Boala aceasta apare atunci când însăşi structura personalităţii egotice este profund îmbibată cu concepte şi idei spirituale. Rezultatul este o structură egotică „anti-glonţ”. Atunci când ego-ul se spiritualizează, suntem invulnerabili la ajutor, la idei noi sau la vreun feedback constructiv. Devenim fiinţe umane impenetrabile şi suntem împiedicaţi în creşterea noastră spirituală – toate astea, în numele spiritualităţii.

6. Producţia în masă de învăţători spirituali: Există o serie de tradiţii spirituale care sunt la modă acum şi care produc oameni care se cred a fi la un nivel de iluminare spirituală, sau de măiestrie, care este cu mult peste nivelul lor real. Această boală funcţionează ca un soi de bandă rulantă: dă-ţi cu glow-ul ăsta, vezi cu revelaţia asta şi bam! – te-ai iluminat şi eşti gata să îi iluminezi pe alţii, în acelaşi mod. Problema nu este că astfel de învăţători predau, ci faptul că se prezintă pe sine ca persoane care au realizat măiestria spirituală.

7. Mândria spirituală: Mândria spirituală apare atunci când practicianul, prin ani de efort trudit, a ajuns la un anumit nivel de înţelepciune şi foloseşte acea realizare pentru a justifica faptul că, în continuare, se închide faţă de orice alte experienţe. Sentimentul de „superioritate spirituală” este un alt simptom al acestei boli cu transmitere spirituală. Acesta se manifestă ca un sentiment subtil că „eu sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra celorlalţi, pentru că eu sunt spiritual”.

8. Spiritul de turmă: Descris şi ca gândirea de turmă, mentalitatea de cult sau boala de ashram, spiritul de turmă e un virus perfid, care conţine multe elemente de co-dependenţă clasică. Un grup spiritual face înţelegeri subtile şi inconştiente cu privire la modul corect de a gândi, de a vorbi, de a se îmbrăca şi de a se purta. Persoanele şi grupurile infectate cu „spiritul de turmă” resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul „alesului”: Complexul „alesului” nu se limitează la evrei. Este vorba de convingerea că „grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat şi, ca să o spunem pe şleau, mai bun decât orice alt grup”. Există o distincţie importantă între recunoaşterea faptului că ai găsit calea potrivită, învăţătorul sau comunitatea potrivită şi a îl găsi pe Cel Ales.

10. Virusul mortal: „Am ajuns”: Boala aceasta e atât de puternică, încât are capacitatea să fie o boală terminală şi mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este vorba de convingerea că „am ajuns” la obiectivul final al căii spirituale. Progresul nostru spiritual încetează în punctul în care această convingere se cristalizează în psihicul nostru, deoarece în momentul în care începem să credem că am ajuns la capătul drumului, orice creştere ulterioară încetează.

„Esenţa iubirii este percepţia”, conform învăţăturilor lui Marc Gafni. „Aşadar, esenţa iubirii este percepţia de sine. Poţi să te îndrăgosteşti numai de cineva pe care îl vezi clar – inclusiv dacă e vorba de tine însuţi. A iubi înseamnă a avea ochi să vezi. Numai atunci când te vezi clar poţi să începi să te iubeşti pe tine însuţi.”.

În spiritul învăţăturilor lui Marc, eu consider că o parte esenţială, în a învăţa discernământul pe calea spirituală, este reprezentată de descoperirea bolilor înşelătoare ale ego-ului şi auto-amăgirii, pe care le avem cu toţii. Acestea sunt momentele când avem nevoie de simţul umorului şi de ajutorul unor prieteni cu adevărat spirituali. Înfruntându-ne obstacolele în calea creşterii spirituale, există momente când e uşor să dăm în disperare şi în denigrare de sine şi să ne pierdem încrederea în cale. Trebuie să ne menţinem credinţa în noi şi în ceilalţi, pentru a putea să facem ceva care să conteze cu adevărat în lumea asta.

Advertisements