Tags

, , , , , , , ,

Consiliul pentru Practici Spirituale

Codul deontologic al îndrumătorului spiritual

text original în lb. engleză: http://csp.org/code.html

[Preambul] Oamenii au căutat dintotdeauna să îşi îmbogăţească viaţa şi să devină conştienţi de natura lor deplină prin practici spirituale precum rugăciunea, meditaţia, discipline minte-corp, slujire, ritualuri, liturghii în comunitate, priveghiuri în zile sfinte şi la schimbarea anotimpurilor şi rituri de trecere. „Practicile religioase primare” sunt cele menite sau deosebit de probabile a crea stări de conştiinţă excepţionale, precum experienţa directă a divinităţii, a unităţii cosmice sau a conştienţei nemărginite.

În orice comunitate există persoane care se simt chemate să îi ajute pe alţii pe calea spirituală şi care sunt cunoscute drept preoţi, rabini, pastori, curanderas, şamani şi alte denumiri. Numim astfel de persoane „îndrumători”: persoanele care au experienţă într-o anumită practică, persoane cărora le este cunoscută „zona” şi care acţionează pentru a facilita practica spirituală a altora. Un îndrumător nu trebuie să pretindă că deţine cunoaşterea exclusivă sau definitivă asupra zonei.

Practicile spirituale şi îndeosebi practicile religioase primare poartă cu sine riscuri. Ca urmare, atunci când o persoană alege să practice asistată de un îndrumător, amândoi îşi asumă nişte responsabilităţi deosebite. Consiliul pentru Practici Spirituale propune următorul Cod Deontologic pentru cei care funcţionează ca îndrumători spirituali.

 

1.       [Intenţia] Îndrumătorii spirituali trebuie să practice şi să slujească în moduri care cultivă conştienţa, empatia şi înţelepciunea.

2.       [Slujirea societăţii] Practicile spirituale trebuie menite şi desfăşurate în moduri care respectă binele comun, cu grija cuvenită pentru siguranţa, sănătatea şi ordinea publică. Deoarece conştientizarea crescută care e dobândită în urma practicilor spirituale poate să fie un catalizator al schimbării personale şi sociale, îndrumătorii trebuie să aibă o grijă deosebită şi să ajute la a canaliza energiile celor pe care îi slujesc, precum şi pe ale lor, în moduri responsabile, care reflectă o perspectivă iubitoare asupra a tot ce înseamnă viaţă.

3.       [Slujirea individului] Îndrumătorii spirituali trebuie să respecte şi să caute să păstreze autonomia şi demnitatea fiecărei persoane. Participarea la orice practică religioasă primară trebuie să fie voluntară şi să se bazeze pe dezvăluirea şi consimţământul anterior, acordat individual de către fiecare participant în timp ce se află în stare normală de conştiinţă. Dezvăluirea trebuie să includă minim discutarea oricăror elemente ale practicii care ar putea fi văzute în mod rezonabil ca prezentând riscuri fizice sau psihologice. Îndeosebi, participanţii trebuie avertizaţi că experienţa religioasă primară poate fi dificilă şi dramatic de transformatoare. Îndrumătorii trebuie să întreprindă pregătiri rezonabile pentru a proteja sănătatea şi siguranţa fiecărui participant în timpul practicilor spirituale şi pe perioadele de vulnerabilitate care ar putea urma. Limitele în ceea ce priveşte comportamentele participanţilor şi ale facilitatorilor trebuie clarificate şi convenite înainte de fiecare sesiune. Trebuie stabilite şi onorate cutume corespunzătoare de confidenţialitate.

4.       [Competenţă] Îndrumătorii spirituali vor oferi asistenţă numai prin acele practici pentru care sunt calificaţi prin experienţă personală şi prin formare sau educaţie.

5.       [Integritate] Îndrumătorii spirituali se vor strădui să fie conştienţi cum este afectată munca lor de propriile lor sisteme de convingeri, valori, nevoi şi limitări. În timpul practicilor religioase primare, participanţii pot fi deosebit de deschişi la sugestii, manipulare şi exploatare; ca urmare, îndrumătorii se obligă să protejeze participanţii şi să nu permită nimănui să utilizeze acea vulnerabilitate în moduri care să dăuneze participanţilor sau altor persoane.

6.       [Prezenţa tăcută] Pentru a ajuta la protejarea împotriva consecinţelor dăunătoare ale ambiţiilor personale şi de organizaţie, de obicei este mai bine pentru comunităţile spirituale să se dezvolte prin atracţie, mai degrabă decât prin promovare activă.

7.       [Non-profit] Cabinetele spirituale trebuie conduse în spiritul slujirii. Îndrumătorii spirituali se vor strădui să primească participanţii indiferent de capacitatea acestora de a plăti sau de a face donaţii.

8.       [Toleranţă] Îndrumătorii spirituali vor practica deschiderea şi respectul faţă de persoanele ale căror convingeri par să fie în contradicţie cu ale lor.

9.       [Inspectarea de către semeni] Fiecare îndrumător va căuta sfatul altor îndrumători, pentru a asigura astfel integritatea practicilor sale – şi de asemenea, va oferi sfaturi atunci când este nevoie.

cropped-fractals_in_love_by_turon_marcano.jpg

Advertisements