Tags

, , , , , ,

„Fiinţa umană suferă de libertate” [Sadhguru Jaggi Vasudev]

Da ştiu, un subiect mult studiat şi dezbătut de fiinţa umană: De ce ne îmbolnăvim? Cauze karmice, cauze spirituale, boala care vine din vieţile anterioare, gândurile negative, greutăţile vieţii, lecţiile sufletului etc, etc, etc…

Eu mi-am dat seama că fiinţa umană e un univers magic, o galaxie umblătoare, o citadelă de mici forme de viaţă care locuiesc şi funcţionează cumva laolaltă în perimetrul a ceea ce numim convenţional corpul nostru – fie că e el fizic sau energetic sau de ce fel mai vrem să îl delimităm. În această citadelă, la diferitele ei niveluri, există bucătari, gunoieri, doctori, ucigaşi, entertaineri, programatori, supraveghetori, mincinoşi, asupritori, mântuitori, observatori… ba chiar există şi un primar, pe undeva. Un soi de preşedinte. Şi toate aceste forme de viaţă, să le spunem, comunică între ele prin fire mai mult sau mai puţin văzute, în coduri mai mult sau mai puţin sofisticate sau traductibile. Şi atunci, pentru ca citadela asta să funcţioneze optim şi să poată să convieţuiască şi să colaboreze cu alte „citadele”, cât de importantă este această comunicare? Cât de important este ca informaţia să circule cum trebuie şi pe unde trebuie, să fie clară, inteligibilă şi aplicabilă? Cât de important este ca fluxul comunicării să fie coerent, iar intenţia acestei comunicări să fie aceea de a susţine viaţa?

Şi cât de conştienţi suntem de această comunicare, în interiorul citadelei şi între citadele? Aşa cum se desfăşoară ea acum, în prezent – aşa cum am acumulat-o în această viaţă şi aşa cum o purtăm acum? Cât de conştienţi suntem de intenţia acestui flux informaţional şi cât suntem de rapizi, de adaptabili, să îi surprindem devierea de la intenţia vieţii şi deraierea către „boală”, către ceva care e împotriva vieţii? Cât de implicaţi suntem în comunicarea asta – şi cât de conştientă e această implicare? Cum participăm la ea – eu, ăsta conştientul, cât de mult înţeleg din ce (se) spune (în) fiinţa mea?

Eu zic că singura boală de care suferă specia umană este ignoranţa. Restul sunt doar diferite forme de manifestare ale ei. La nivel de specie, noi am îngropat viaţa undeva adânc sub nişte voci care interferează cu mesajul ei şi îl/ne deturnează de la sensul lui, de la codul esenţial prin care ne vorbeşte viaţa. Cu alte cuvinte, unele circuite s-au blocat, pe alte canale s-a pierdut traducerea, şeful doarme în birou, calculatorul e virusat şi IT-istul e la dentist…

Ce e cel mai frumos, totuşi, e că soluţia pare a fi foarte simplă. În ciuda aparenţelor, tot ce avem de făcut pentru a restabili „comunicarea” corectă în citadelă este să dăm la o parte interferenţele. Comunicarea e deja acolo. Viaţa nu se opreşte niciodată din a vorbi cu tine; doar tu, la un moment dat, decizi să te concentrezi mai mult pe altceva…

Aşează-te şi ascultă Viaţa, să poţi să dansezi cu ea.

cosmic-beautyCiteşte şi “Ce înseamnă vindecare în contextul vindecării reconective”

Advertisements