Tags

, , , , , , , , , , , , ,

Am găsit mai deunăzi un articol care lansează întrebarea asta. Cu multe din chestiile de acolo rezonez, cu altele nu, însă îl aduc aici pentru că textul punctează la un moment dat “încâlcirea” contextuală şi uneori chiar conceptuală dintre terapeuţi şi “agenţi de vânzări”.

Nu ştiu cum aţi recunoaşte voi un “terapeut bun”, dar eu am observat niște lucruri de care nu prea ținem seama, atunci când ne îndreptăm către lumea terapiilor alternative și către terapeuți.

De sufletul omului nu poți să te apropii cu bocancii – și totuși, ne vine așa de ușor să ignorăm faptul că domeniul terapiilor alternative nu este reglementat şi este extrem de greu de „profesionalizat”. El a fost construit şi este propagat într-un context de business, cu principiile şi intenţiile şi metodele lumii afacerilor. Terapeuţii sunt formaţi de firme private, iar o „firmă” (indiferent care ar fi obiectul ei de activitate sau misiunea ei declarată) are ca scop să deţină supremaţia în domeniul său şi să aibă o nişă cât mai mare pe piaţă. Pentru asta, o să folosească metodele proiectate anume pentru acest lucru.

Am văzut multe, multe școli de vindecători și mulți vindecători, atât din perspectiva de traducător, cât și din cea de terapeut, sau asistent de oameni, mai bine zis. Nu-mi amintesc să fi întâlnit vreuna care să aibă incluse în curiculele sale un set de standarde morale, de exemplu. Cursurile sunt deschise oricui dă banul, în principiu, și oricui este dispus să accepte ceea ce se predă. Însă există ceva ce aș numi natura terapeutului. Nu oricine poate să fie terapeut, la fel cum nu oricine poate să fie măcelar sau hingher.

Nu putem să discutăm despre o interacțiune terapeutică, de exemplu, în absența compasiunii, a integrității și a respectului pentru viață. Nu putem să discutăm despre o interacțiune terapeutică atunci când în interacțiune este prezent (și) alt interes, decât acela de a asista persoana, de a o sprijini în soluționarea problemei pentru care a venit la tine.

Eu n-am văzut școli pentru care să conteze chestia asta. N-am văzut școli care să-și pună problema dacă persoana care se prezintă ca să învețe de la ei are sau poate să ajungă la gradul de integritate și compasiune necesar pentru a practica o astfel de muncă. Toate și toți au mare grijă, însă, la aspecte legate de drepturi asupra metodei, de tarifare a serviciilor, de structuri de propagare a afacerii și alte chestii de-astea… strict vindecătoare, nu-i așa.

Și știți ceva? Până la urmă, pentru omul care vine la tine nu contează câte tehnici cunoști, câte inițieri ai primit și cu câți ghizi înălțați ești în contact. Dar contează cât de aproape ești de el, în ce măsură îi vrei binele și cât de dispus ești să îl ajuți – inclusiv recunoscând, în unele situații, că nu poți să-l ajuți. Nu contează câtă reclamă îți faci. Dar contează cât de prezent ești cu clientul tău și cât de sincer ești.

path-of-heart Așa că nu știu cum să recunoști un terapeut bun. Dar ființa umană e dotată cu ceva ce se numește instinct. Instinctul e un mecanism care îți va spune întotdeauna cine/ce îți vrea binele și ce nu. El poate fi bruiat, desigur, și oprimat și adormit. Există tehnici măiastre și există ființe care se ocupă anume cu asta, prin lume 😉 Dar instinctul face parte din ființa ta. Ești cel mai în măsură să îl controlezi și să înțelegi ce îți spune. Ascultă-l!

Advertisements