Tags

, , , ,

Cum îmi găsesc chemarea în viaţă?

 

tradus de magicInsight după http://blog.ishafoundation.org/lifestyle/how-do-i-find-my-lifes-calling/

 

Sadhguru vorbeşte despre necesitatea de a ne căuta chemarea vieţii şi cum putem să explorăm şi să trăim viaţa în totalitatea ei.

Sadhguru:

Marguerita 1Viaţa se întâmplă aşa: mai întâi eşti, apoi faci, apoi ai. Voi mergeţi pe calea „a avea-a face-a fi”, iar asta duce la o nesfârşită căutare de a avea.

Există chemarea vieţii? Vreau să înţelegeţi corect acest lucru: Nu există chemarea vieţii, dar viaţa te cheamă – atât în interior, cât şi în afară. Numai atunci când răspunzi cu adevărat la chemarea vieţii vei cunoaşte viaţa în întregimea ei. Dacă viaţa te cheamă, trebuie să mergi către ea cu cea mai mare pasiune şi implicare, nu cu ezitare şi cu calculare. Aici nu e vorba de ego-ul tău care vrea să facă altceva. E vorba să îţi trăieşti viaţa la potenţialul deplin. Iar dacă eşti pasionat cu adevărat de fiecare aspect din viaţa ta, o să îţi dai seama foarte uşor la ce eşti bun. Se poate să fii bun la ceva cu totul nou, la ceva care n-a mai fost făcut până acum. Dar chiar dacă nu vei fi complet original şi faci aceleaşi lucruri vechi de când lumea, atunci când le faci cu cea mai mare pasiune şi implicare, ele o să te înalţe la o dimensiune cu totul nouă a experienţei.

Problemele apar atunci când pe oameni îi pasionează un singur lucru, sau atunci când sunt pasionaţi într-un mod exclusiv. Asta duce deseori la izolare. O existenţă exclusivă, cu un grad foarte mic de implicare, nu va duce decât la frustrare şi durere. Trebuie să fii implicat în mod absolut şi pasionat în tot ce pot să perceapă cele cinci simţuri în orice moment dat. Asta înseamnă pasiune atot-incluzivă. Asta înseamnă adevărata compasiune. Compasiunea nu este o atitudine de amabilitate, ci un instrument al implicării fără părtinire.

Abia atunci când cunoşti implicarea fără părtinire şi absolută în univers, în fiecare atom din univers – abia atunci vei explora, vei trăi şi vei cunoaşte tot ceea ce eşti. Iar atunci când eşti implicat în mod absolut nu trebuie să fii limitat de experienţa şi de capacităţile tale trecute. Poţi să ai acces la uriaşul depozit care reprezintă însăşi natura universului şi să te impregnezi de el.

Nu există chemarea vieţii, dar viaţa te cheamă

atât în interior, cât şi în afară 

Viaţa se întâmplă aşa: mai întâi eşti, apoi faci şi apoi ai. Însă acum, oamenii se gândesc întotdeauna mai întâi să aibă. De exemplu, când v-aţi aflat la o anumită etapă a vieţii, poate că aţi decis că vreţi să aveţi un anume fel de viaţă care include un anumit fel de partener, o casă, o maşină şi mai ştiu eu ce. Apoi vă gândiţi: „Cum pot eu să am toate astea?”. În momentul în care începeţi să vă gândiţi cum să le obţineţi, cei din jur încep să vă dea sfaturi. Apoi începeţi să vă gândiţi să deveniţi doctor, avocat, inginer de software sau altceva. După ce profesaţi o vreme, vă gândiţi că aţi devenit ceva, iar acela este momentul când începeţi să vă deplasaţi împotriva vieţii. Mergeţi pe calea „a avea-a face-a fi”, care duce la o nesfârşită căutare de a avea. Aceasta este baza unei vieţi neîmplinite.

Trebuie să stabiliţi mai întâi modul vostru de a fi. Apoi, fie că obţineţi sau nu ceea ce doriţi, voi tot o să fiţi foarte bine. Calitatea vieţii voastre o hotărăşte modul vostru de a fi. Ceea ce ajungeţi să aveţi este doar o chestiune de capacitate şi de situaţii favorabile. Dacă faceţi această trecere simplă la „a fi-a face-a avea”, atunci mare parte din destinul vostru va fi după voia voastră.

Advertisements