Tags

, , , , , , ,

Tradus în româneşte de magicInsight de la: http://blog.ishafoundation.org/sadhguru/masters-words/thoughts-during-meditation/

sadhguruSadhguru răspunde la o întrebare despre cum să ne controlăm gândurile în timpul meditaţiei sau al practicilor kriya şi vorbeşte despre cum am putea să transformăm procesul mental într-un proces conştient.

Întrebare: Namaskaram, Sadhguru. În timp ce fac practicile kriya apare întotdeauna provocarea asta a gândurilor care îmi vin în minte. Eu încerc din răsputeri să le ţin la distanţă şi să mă concentrez pe practică, dar nu prea merge. Ce să fac?

Sadhguru: Tu te concentrezi din greu şi încerci să alungi gândurile, iar ele nu pleacă. Asta e natura minţii, dar se pare că tu eşti foarte înverşunat împotriva minţii tale. Atunci când îţi faci meditaţia sau practica kriya, nu te deranjează dacă îţi funcţionează rinichii sau plămânii, sau dacă îţi bate inima. Nu te deranjează celelalte procese din corp – numai creierul ar trebui să nu funcţioneze! Ideea că, dacă faci ceva spiritual, creierul ar trebui să înceteze să mai funcţioneze este pur şi simplu greşită.

Ideea că, dacă faci ceva spiritual, creierul ar trebui să înceteze să mai funcţioneze este pur şi simplu greşită

Gândurile tale sunt doar mirosurile – fie aroma, fie putoarea – lucrurilor pe care le porţi în tine. Nu apare nimic nou. Dacă nu laşi lucrurile pe care le-ai adunat să îţi intre în creier, creierul tău va funcţiona în moduri fenomenale. Poate să facă lucruri care nu ţi-ai imaginat vreodată că sunt posibile. Dar acum e plin de gunoiul tău – asta-i lupta; de asta vrei să se oprească. În loc ca acel creier să fie coroana vieţii tale, el a devenit coşul de gunoi al vieţii tale. La modul fizic, el este coroana. În simbolismul yoghic, Sahasrar este un lotus cu o mie de petale – „o mie” nu este un număr, ca atare, ci o expresie care înseamnă ceva ce nu poate fi numărat. Dacă creierul tău ar fi înrădăcinat în procesul existenţial, s-ar deschide posibilităţi nenumărate. Dar acum, creierul tău e înrădăcinat doar în procesul mental.

Bine, tu ai putea să spui: „Sadhguru, eu tocmai asta şi spun – cum să scap de gânduri?”. Nu, nu asta spui. Tu nu vrei ca gândurile tale să interfereze cu ideea ta iluzorie cu privire la iluminare. Iluzorie, pentru că iluminare nu este ceva ce generezi tu. Tu nu generezi lumină, ci vezi lumină. Atunci când răsare soarele, dimineaţa, tu nu generezi lumina, însă eşti capabil să o vezi, dacă ai ochii deschişi. Dacă tu generezi lumină – să zicem, cu ajutorul unei torţe sau cu orice altceva – va trebui mereu să o întreţii şi întotdeauna va exista teama că ea se va stinge.

Diferenţa între educaţie şi iluminare este simplă – poţi să te educi folosind una, zece sau o mie de cărţi, dar la un moment dat tot o să rămâi fără material. Iluminarea înseamnă nu că te-ai educat cu cărţi – ci că eşti pur şi simplu acolo; este un proces fără sfârşit. Există ceva anume, ceva ce o persoană iluminată ştie şi tu nu ştii? Nu. Există ceva anume ce o persoană iluminată nu ştie? Nu. Şi nu mă joc cu cuvintele aici. Asta este natura existenţei.

 

O minte ineficientă

Ce se întâmplă în ficatul şi în rinichii tăi este mult mai complex decât gândurile pe care le generezi tu. Dacă activitatea organelor tale nu te tulbură, de ce te tulbură gândurile tale? Pentru că tu crezi că eşti gândurile tale. Atunci când gândeşti, nu le vezi ca pe „gândurile mele”, ci spui „aşa gândesc”. Pentru că eşti identificat foarte profund cu procesul tău de gândire, el te deranjează. Nu eşti identificat cu rinichii – decât dacă ai o problemă la rinichi. Dacă rinichii funcţionează normal, cei mai mulţi oameni nici nu simt dacă au sau nu rinichi. Rinichii sunt un instrument – ei funcţionează atât de eficient, încât putem să uităm de ei.

Întotdeauna eşti conştient de ceea ce nu funcţionează eficient. Dacă el ar funcţiona lin, tu nu ţi-ai observa creierul, aşa cum nu îţi observi rinichii sau ficatul

Întotdeauna eşti conştient de ceea ce nu funcţionează eficient. Ştii, mă refer aici la creierul tău. Dacă el ar funcţiona lin, tu nici nu ai observa creierul, aşa cum nu observi rinichii sau ficatul. Dacă n-ai fi identificat cu el, nici nu l-ai observa. Dacă eşti identificat cu el, atunci totul devine foarte important. Dar tu nu eşti gândurile tale. Te identifici cu ceva ce nu eşti. Odată ce te identifici cu ceva ce nu eşti, nu poţi să opreşti procesul mental – el nu va face decât să se deruleze la nesfârşit. Ca atunci când ai mâncat ceva stricat şi te balonezi. Nu poţi să opreşti gazele cu un dop de plută. Trebuie pur şi simplu să nu mai mănânci mâncare stricată.

Pentru tine, acum, mâncarea stricată este faptul că tu crezi că eşti lucruri care nu sunt tu. În clipa în care te identifici cu corpul, cu gândurile, cu emoţiile şi cu multe alte lucruri din jurul tău, procesul de gândire va fi nesfârşit. Oamenii cred că aşa e mintea. Nu aşa e mintea, sau, mai bine zis, nu aşa ar trebui să fie. Dacă te-ar durea stomacul în permanenţă, ai ajunge să crezi că aşa e stomacul.

 

Posibilitatea de a fi om

Creierul este mult mai sensibil decât alte organe. Toate celelalte organe au funcţii determinate, dar creierul are câteva funcţii specifice, iar restul este deschis. Asta e problema, în a fi om. Orice altă creatură are scopuri determinate şi nimic mai mult. Trebuie să mănânce bine, să crească bine, să se reproducă bine şi să moară într-o zi – totul e stabilit. Numai omul se întreabă: „De ce sunt aici? Care e natura vieţii mele? De unde vin? Unde mă duc?”. Toate întrebările astea apar doar atunci când eşti om. Diferenţa dintre o fiinţă umană şi orice altă creatură este că, la fiinţele omeneşti, s-au dezvoltat cortexul cerebral şi alte părţi ale creierului.

Tu te plângi de o nouă posibilitate care a apărut în tine, posibilitate pe care o maimuţă, o primată sau orice altă creatură nu o are

Tu te plângi de o nouă posibilitate care a apărut în tine, posibilitate pe care o primată, o maimuţă sau orice altă creatură nu o are. Nu trata o posibilitate ca pe o problemă. Nu este o problemă – este o posibilitate, că poţi să stai aici şi să te gândeşti la ceva care se află la 1000 de mile depărtare, sau care a fost acum 1000 de ani, sau o să fie peste 1000 de ani sau mai ştiu eu ce. Asta a devenit o problemă pentru foarte mulţi oameni, pentru că nu s-au uitat niciodată în manualul utilizatorului.

Mai întâi, încetează să-i mai dai creierului mâncare proastă – hrăneşte-l cu Adevăr, nu cu neadevăr. Noi suntem în mâinile Adevărului. Nu avem Adevărul în mâinile noastre. Avem în mâinile noastre o complexă grămadă de minciuni. Dacă laşi jos toate lucrurile pe care le crezi, toate lucrurile pe care le-ai inventat, o să vezi că, dacă stai aici, mintea ta poate să fie pur şi simplu goală. Şi dacă e goală, la ce e bună? E bună la aceea că ea poate să reflecte cosmosul întreg. Altfel, e destul de comic. Astea sunt opţiunile – poţi să-ţi transformi mintea într-un loc comic, sau într-un spaţiu cosmic. Pentru ca ea să devină un spaţiu cosmic, trebuie să laşi la o parte toate minciunile – şi atunci, Adevărul va înflori prin propria sa natură. Absenţa neadevărului este Adevărul.

Numai un nebun o să vorbească despre ce este Adevărul. Cineva care ştie o să facă aluzie la el, pentru că nu poţi să vorbeşti despre el. Poţi doar să defineşti şi să descrii ceea ce are o oarecare substanţă, ceva ce are parametri măsurabili sau graniţe. Dacă ceva nu are graniţe şi nici parametri, nu poţi să vorbeşti despre acel ceva. Toată munca este să cureţi mizeria pe care ai făcut-o, nu să stabileşti Adevărul. Nu e nicio nevoie să stabileşti Adevărul. Noi toţi existăm în poala Adevărului.

N-o să îţi cer să îmi mărturiseşti ce gânduri îţi vin atunci când practici kriya. Nu te preocupa de gândurile tale. Mai presus de toate, nu încerca să le opreşti. Lasă-le să se întâmple, aşa cum se întâmplă şi activitatea rinichilor tăi. Nu tot ce e în rinichii tăi e curat. Nici tot ce e în creier nu e curat – şi care-i problema?

Gânduri bune şi gânduri rele

Nu discrimina între gânduri bune şi gânduri rele. Nu există gânduri bune şi gânduri rele. Există doar gânduri. Gândurile tale depind de ce fel de gunoi ai – acela e mirosul pe care o să-l emane. Mirosul de azi depinde de gunoiul de ieri. Depinde de ce ai aruncat la coş. Dacă ieri te-ai uitat la un film sau s-a întâmplat altceva, atunci azi o să-ţi revină acel lucru. Nu îţi judeca gândurile – sunt doar gunoaie. În primul rând, nici măcar nu sunt reale. Gând înseamnă că ceva nu e real. Cea mai mare parte din cine eşti tu este inconştientă în acest moment. Inventezi lucruri tot timpul. Dacă vrei să cunoşti natura creaţiei şi pe Creator, este important să nu inventezi lucruri – iar tu asta încerci acum să faci. Să încerci să inventezi lucruri e o metodă care nu duce nicăieri.

Dacă încerci să menţii un flux continuu de gânduri în timp ce îţi faci practica kriya, dintr-o dată ele n-o să mai vină. Dintr-o dată, o să te constipi la cap. Nu te preocupa cu privire la gânduri. În funcţie de ceea ce ai înăuntru azi, o să curgă gândurile. Asta n-are nicio semnificaţie şi nicio consecinţă. Trebuie doar să faci practica kriya, nu să faci gândurile. Fie că încerci să le îndepărtezi, sau să ai gânduri continue, sau să ai 108 gânduri sacre – tot încerci să faci gândurile. Rinichii o să îşi facă treaba lor; ficatul o să îşi facă treaba lui, creierul o să îşi facă treaba lui; tu practică-ţi kriya – asta-i tot.

Advertisements