Tags

, , , , ,

Oamenii sunt fiinţe care visează.

Serios. Chiar şi acum, dacă suntem foarte liniştiţi şi atenţi, am putea să surprindem pe lângă corpul de „pământ”, chiar la marginea atenţiei lui, foşnetele şi zumzetele şi strălucirile jucăuşe ale diferitelor, mai subtilelor straturi ale fiinţei noastre. Am putea să vedem ce visează ele, dacă le e bine, dacă s-au rătăcit sau dacă le doare ceva, dacă sunt derutate sau entuziasmate…

Unele vrăcioaice de pe la ţară încă mai ştiu lucrurile astea şi au grijă, frumos, de toate corpurile oamenilor – de exemplu, dacă cineva s-a lovit sau s-a speriat de ceva, sau dacă cineva a rămas agăţat „între lumi”, ele se duc în locul unde s-a întâmplat şi „aduc înapoi” partea omului care a rămas pitită printre faldurile spaimei stârnite de şoc. Asta pentru ca omul să fie iar întreg.

Pentru că, de obicei, suntem tare fragmentaţi şi avem multe bucăţi – corpuri întregi, ce mai! – de care nu suntem conştienţi şi care-şi fac de cap cine ştie cum, prin cine ştie ce vise şi a căror energie nu o putem folosi deloc acum şi aici.

Dacă ne-am aşeza puţin să vedem ce-i cu straturile astea ale noastre, pe unde umblă ele şi cu ce se ocupă, s-ar putea să aflăm că viaţa de om se poate trăi şi în cu totul alt fel. Că există dimensiuni ale vieţii care ne erau cu totul inaccesibile, zone de care ne despărţeau doar nişte bariere de percepţie, spaţii de conştiinţă mult mai generoase şi care ne permit o existenţă mult mai coerentă.

De exemplu, sentimente precum compasiunea sau iubirea (nu îndrăgostirea, atenţie) sau impulsuri precum acela de a dărui necondiţionat sau de a ajuta, sau capacităţi precum aceea de a “întineri”, de a regenera sau reconstrui materie, ţesuturi, organe ale corpului fizic nu sunt nenaturale fiinţei omeneşti. Însă le vedem manifestate atât de rar pentru că ele nu se află la nivelul corpului din această viaţă, al corpului de „pământ” şi nu au loc să se manifeste, iar noi nu avem energie să le accesăm. Ele sunt în amintirile altor straturi ale fiinţei noastre, pe alte circuite de informaţie şi viziune, într-o cu totul altă descriere a lumii, care nu ne este inaccesibilă, ci doar ascunsă în spatele perdelei groase a lipsei noastre de atenţie şi de preocupare.

Dacă ne-am aduna energia şi ne-am da osteneala să fim puţin atenţi în alt fel, am putea să observăm această lume aflată dincolo de lumea restrânsă a căutărilor şi trăirilor corpului de pământ – şi să-i facem loc în descrierea lumii noastre de acum. Am putea să adunăm toate corpurile fiinţei noastre şi să vedem ce simt şi cum funcţionează ele, de ce au trebuinţă şi ce pot să facă – şi am putea să învăţăm din nou să le folosim. Am putea să le luăm din nou în stăpânire şi să le aliniem la scopul Vieţii care le ţine împreună – şi viaţa de om ar putea să fie un vis mult mai coerent.

Am putea să le facem loc în lumea noastră de preocupări şi spectacole mărunte şi să descriem o lume extraordinară – o lume aşa cum fiinţele întregi ştiu să viseze.

Marguerita 1

Advertisements