Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Tradus în româneşte de magicInsights

Textul original: http://blog.ishafoundation.org/yoga-meditation/demystifying-yoga/dreams-karma-part-1/

 

În prima din cele două părţi, Sadhguru analizează natura viselor şi modul în care acestea au legătură cu desfăşurarea karmei.

 Sadhguru: Atunci când o persoană visează, asta se numeşte fantezie. Atunci când visează un grup de oameni, [visul] devine o societate. Atunci când universalul visează, în general, acest vis este perceput drept realitate. Visul este un soi de realitate, iar realitatea este un soi de vis. Ce e cel mai frumos la un vis este că, atunci când te trezeşti, visul s-a terminat. La fel stau lucrurile şi cu aşa-numita realitate – atunci când te trezeşti, s-a terminat. Din punct de vedere medical, dacă verificăm parametrii corpului nostru în somn, acesta se află într-o stare doar un pic inferioară – ca şi cum aţi medita. Aşadar, somnul este doar o stare de veghe mai relaxată, sau starea de veghe este doar o stare mai agitată de somn.

Să fie vorba de un joc de cuvinte, de un soi de distracţie, că ne gândim, „Bun, visul şi starea de veghe sunt la fel, realitatea şi visul sunt la fel?”. Nu e aşa. Voi cunoaşteţi realitatea doar aşa cum v-o interpretează simţurile voastre. Nu o cunoaşteţi aşa cum este ea. Aşadar, ceea ce numiţi „realitate” este o interpretare a minţii voastre, iar ceea ce numiţi „vis” este tot o interpretare a minţii voastre. Tot ce se întâmplă în mintea voastră este un alt tip de realitate. Putem s-o numim „realitate psihologică”. În cazul celor mai mulţi dintre oameni, visul lor este cu mult mai puternic decât procesul lor de gândire. Din păcate, ei nu îşi amintesc cea mai mare parte din vis.

“Des-făşurarea” karmei

Procesul vieţii poate fi interpretat ca o desfăşurare a ceea ce a fost făcut deja. Atunci când spunem, „Viaţa ta este aşa cum este pentru că asta e karma ta”, asta înseamnă pur şi simplu că viaţa ta este o desfăşurare a ceea ce a fost deja făcut. Însă este posibil ca situaţiile de viaţă să nu colaboreze prea bine cu substanţa karmică pe care o ai tu. Dacă încerci să faci un vis cu ochii deschişi şi cauţi cooperarea lumii pentru a îţi face visul, ăsta e un mod jalnic de a trăi, pentru că lumea n-o să coopereze cu visul tău. Oamenii îşi au propriile lor chestii. Într-un vis, tu poţi să creezi o atmosferă favorabilă pentru genul de înfăşurare pe care o ai. Numai că, dacă viaţa a ajuns dincolo de desfăşurarea inconştientă a karmei şi a devenit un proces conştient, atunci starea de veghe este mai plină de sens. Dacă viaţa este limitată doar la desfăşurarea a ceea ce a fost deja făcut, atunci un vis este cu siguranţă un spaţiu mai bun pentru a face asta.

Poţi să acumulezi karma într-un vis?

Acumularea de karma nu constă în activitatea pe care o efectuezi. Ea constă în voinţa, sau intenţia din acţiunea ta.

În cultura yoghină, Shiva Mahadeva este descris ca fiind fie somn pur, fie trezie absolută. Aceasta este starea unei fiinţe pe deplin conştiente: fie nu există, fie este activă. Pentru o astfel de fiinţă nu există o realitate intermediară, pentru că, dacă nu există nimic care să se des-făşoare, va exista doar nemişcare şi trezire. Nu va exista nicio stare de vis. Şi când spun „vis” nu mă refer doar la peisajele care se derulează când dormiţi; chiar şi când aveţi ochii deschişi vă aflaţi în stare de vis. Chiar şi acum, modul în care aveţi experienţa creaţiei este ca prin vis. Nu este aşa cum este.

Puterea visului şi fragilitatea visului sunt prezente simultan. Pentru cel care este pierdut în vis, visul este ceva puternic. Pentru cel care se uită la el de la o oarecare distanţă, visul este ceva atât de fragil. Depinde doar cum te-ai poziţionat în raport cu visul tău.

Aşadar, poţi să acumulezi karma în vis? Acumularea de karma nu constă în activitatea pe care o efectuezi. Constă în voinţa, sau în intenţia din acţiunea ta. Eşti capabil să ai o intenţie într-un vis? Poţi să decizi: „Azi o să am un vis de felul ăsta.”? Nu. Nu există voinţă într-un vis. Aşadar, un vis este doar un proces de desfăşurare. Chiar şi în timpul zilei, în cea mai mare parte a timpului nu faceţi decât să des-făşuraţi ceea ce a fost deja făcut. Furia, ambiţia, frustrarea, iubirea, pasiunea, ura voastră – cele mai multe dintre ele sunt doar desfăşurare de karma, nu sunt acţiunea voastră. Vă veţi da seama de asta abia când veţi încerca să le opriţi. Să spunem că ieri v-aţi înfuriat foarte tare pe cineva, iar azi sunteţi hotărâţi: „Nu vreau să mă înfurii, cu persoana asta.”. Însă când vă întâlniţi, o să vedeţi că vă veţi înfuria din nou. În mod evident, nu voi o faceţi. În cea mai mare parte din timp, voi faceţi doar inversul a ceea ce a fost deja făcut. Doar atunci când veţi încerca să vă transformaţi vă veţi da seama de asta. Această desfăşurare a procesului karmic pare atât de reală, încât pare că voi faceţi toate lucrurile acelea. Când spunem „karma”, spunem că e ceva ce ai făcut tu. Când cineva crede că ceea ce face, face din intenţia sa, se află într-o stare foarte elementară de ignoranţă.

 Pierderea interesului de sine

Există un imn care spune: „Nu eşti decât tu, Mahadeva, nu eşti decât tu. Răul meu e faptul minţii mele, acţiunile mele sunt faptul corpului meu – unde sunt eu? Eu nici măcar nu exist. Totul e al tău.”. Dacă acestea sunt spuse de un ucenic adevărat, avem de a face cu o stare de realizare foarte frumoasă. Dacă sunt spuse de minte, avem de a face cu un nivel foarte brut de viclenie. Cele mai multe dintre fiinţele umane au învăţat să dea vina pe altcineva sau pe altceva ori de câte ori se întâmplă lucruri care nu le convin. Numai dacă eşti dispus să pui ceea ce îţi place şi ceea ce nu îţi place, ceea ce este eşec şi ceea ce este succes pe seama altcuiva, e în regulă. Dacă atât starea ta de bine, cât şi necazul tău sunt puse pe seama altcuiva, atunci e în regulă. Însă dacă sunteţi dispuşi să puneţi doar supărările pe seama altcuiva, nu şi starea de bine, atunci doar încercaţi să faceţi o afacere proastă cu cineva. Nimeni n-o să se bage în afacerea asta, decât dacă e un prost absolut.

Chiar şi cea mai slabă de minte persoană e foarte isteaţă când e vorba de propriul său interes. Iar pe măsură ce devin mai inteligente, fiinţele umane sunt din ce în ce mai puţin preocupate de interesul lor personal. Cu cât sunt mai puţin dezvoltate, cu atât sunt mai aprige când e vorba de propriul lor interes. Aţi observat asta? E o prostie să fii interesat de sinele limitat. E o pierdere îngrozitoare pe care o suferă fiinţa umană şi omenirea ca întreg. Când am putea să fim interesaţi şi implicaţi în măreţia cosmosului, fiinţa umană este interesată de o micuţă persoană care nu valorează nimic. Când inteligenţa se extinde şi începe să analizeze o varietate de lucruri, fiinţa umană nu mai este atât de preocupată de propriul său interes. Iar când inteligenţa înfloreşte cu adevărat, interesul de sine nu mai există.

Past_the_gate_of_dream_by_Yue_Iceseal

Advertisements