Tags

, , , , , , , , ,

Tradus în româneşte de magicInsights

Textul original: http://blog.ishafoundation.org/yoga-meditation/demystifying-yoga/dreams-karma-part-2/

 

În cea de a doua dintre cele două părţi, Sadhguru analizează natura viselor şi cum au ele legătură cu desfăşurarea karmei.

 Sadhguru: Karma e compusă din multe lucruri. Vorbim despre aceeaşi karma la mai multe niveluri diferite, conform percepţiei pe care o avem acum. Karma înseamnă acţiune. A cui acţiune? „Acţiunea mea”. Primul lucru este să ne dăm seama că „Această desfăşurare se întâmplă doar pentru că eu am făcut înfăşurarea.”. Desfăşurarea pare atât de automată. „Nici nu este necesară implicarea mea. Pur şi simplu se întâmplă. Furia mea doar se întâmplă, gândurile mele doar se întâmplă, emoţiile mele doar se întâmplă.”. Nici măcar nu e necesară o intenţie, sau o implicare pentru a face să se întâmple lucrurile astea. Ele se întâmplă pur şi simplu. E aproape ca şi cum o altă creatură ar face toate astea. Dacă rămâi în tăcere o perioadă de timp şi observi, pur şi simplu, cum merge mintea – e ca şi cum ai fi posedat de altceva. Ca şi cum ea şi-ar face propria ei treabă. Dar ea nu face decât să desfăşoare ceea ce ai făcut tu.

Bun, şi atunci, viaţa este numai a face, iar visul numai a desface? Nu. Viaţa e un amestec de a face şi a desface. Cu cât eşti mai inconştient, cu atât are loc mai multă des-facere. Dacă devii parţial conştient, vei sfârşi prin a face mult mai mult. Dacă devii pe deplin conştient, atunci des-facerea se va întâmpla foarte rapid, iar facerea va fi complet oprită. Un nivel parţial de conştienţă întotdeauna conţine mai mult „a face” decât „a des-face”. Odată ce devii educat, a face şi a des-face devin destul de amestecate. Devii capabil să faci şi să des-faci în acelaşi timp.

Rolul educaţiei

La un nivel, gândurile şi emoţiile tale se antrenează în moduri inconştiente. La alt nivel, ai intenţii de îndeplinit. Asta li se întâmplă oamenilor tot timpul. Eu nu vreau să dau vina doar pe educaţie, dar în general, tipul de educaţie pe care îl primesc oamenii este motivul din care se întâmplă asta – el stabileşte în tine intenţii puternice. Educaţia de azi nu este un proces de cunoaştere, nu este un proces de realizare, nu este un proces de dezvoltare a corpului sau a minţii tale la capacitatea lor maximă. Educaţia fixează în tine nişte dorinţe şi ambiţii foarte puternice.

Acesta este un instrument puternic pentru a crea karma: intenţia. Voinţa este cea care cauzează karma, nu acţiunea.

Oamenii educaţi suferă de dorinţe nelimitate. Ei nu pot să îşi umple stomacul şi să se aşeze şi să doarmă fericiţi. Nu. Atunci când mănâncă, ei vorbesc despre afaceri. Nu pentru că şi-au asumat cauza lumii, să creeze ceva, să construiască ceva, să îşi facă o viaţă minunată sau să facă viaţa tuturor minunată. Nu. Ei vor pur şi simplu să facă în continuare aberaţiile pe care le fac, pentru că în ei au fost fixate intenţii foarte puternice, fără niciun fel de scop anume. Iată un instrument foarte puternic pentru a crea karma: intenţia. Voinţa este cea care cauzează karma, nu acţiunea.

În procesul karmic, desfăşurarea se întâmplă din cauza activităţii. Înfăşurarea se întâmplă din cauza intenţiilor puternice. Cu cât vă gândiţi mai mult la voi înşivă, cu atât intenţiile voastre devin mai puternice. Când spun intenţii, nu vorbesc aici despre intenţii măreţe – vorbesc despre intenţii puternice. Când sunteţi furioşi, este posibil să desfăşuraţi, dar este posibil şi să înfăşuraţi. Este posibil să izbucniţi într-un acces de furie şi să vă liniştiţi. Sau, este posibil să izbucniţi într-un acces de furie şi apoi să creaţi o intenţie: „Ştii ce o să îi fac?”. Acum o să înfăşuraţi la greu. Furia este doar o explozie. Furia este doar o desfăşurare a ceva ce s-a întâmplat în voi. Furia poate să nască ură. Ura este o intenţie. Ura este mânie care a căpătat o intenţie. Gelozia poate să fie o desfăşurare, putem să spunem că invidia este o intenţie – este o gelozie care a căpătat o intenţie. Acum, dacă eşti cât de cât cool, chiar şi dacă eşti furios, chiar şi dacă începi să urăşti, nu îţi mai arăţi furia sau ura. Afişezi o faţă detaşată şi faci ce se cuvine, nu-i aşa? Pofta, de exemplu, este o desfăşurare. Pasiunea este o înfăşurare, pentru că este o intenţie.

“Sofisticaţii”

Dacă ai exprima toate gândurile şi toate emoţiile care au loc în tine, ai părea aproape o fiară. Pentru a lustrui asta, creezi o intenţie – asta înseamnă înfăşurare. Această denaturare este o sinucidere, pentru că în permanenţă înfăşori mai repede decât desfăşori, pentru că mintea devine cu două feţe. La un nivel, ea desfăşoară, iar la un alt nivel îşi are propriile ei intenţii. Veţi vedea la oamenii aşa-numiţi sofisticaţi – şi când spun „sofisticaţi”, mă refer la cei sofisticaţi social, nu la oamenii cu adevărat sofisticaţi – că întotdeauna suferă mai mult decât oamenii simpli. Mânia oamenilor simpli, ura şi prejudecăţile oamenilor simpli se exprimă deschis. Poate că par brute, dar în materie de viclenie se situează cu mult sub aşa-numitele persoane sofisticate. Persoanele mai sofisticate învaţă iniţial să păcălească pe alţii. După o vreme, ele devin experte şi pot să se păcălească şi pe ele însele. Intenţiile lor nu le sunt dezvăluite nici măcar lor.

Educaţia amplifică acea capacitate, datorită expunerii la stimuli variaţi pe care o oferă, pe fundalul inexistenţei unei înţelegeri corespunzătoare despre cum funcţionează mintea omenească, cum evoluează ea, ce poate să o facă să înflorească, ce poate să o facă să devină perversă – lucrurile acestea nu sunt deloc analizate în profunzime. Informaţiile sunt pur şi simplu regurgitate în tot soiul de forme, la tot soiul de oameni. Aşa că, în general, din păcate, oamenii folosesc educaţia pentru a se înfăşura. În termenii lumii din jurul lor, în termeni de informaţii, poate că ei ştiu mai multe, dar în ceea ce priveşte procesul vieţii, oamenii educaţi sunt în general mai ignoranţi decât cei analfabeţi. Poţi să te duci la casa unui ţăran simplu şi analfabet din India şi vei vedea că simţul vieţii pe care îl are el, simţul propriului corp, simţul propriului lui confort fizic, simţul a ceea ce merge cu cineva şi ce nu merge este cu mult, mult mai ascuţit şi mai sensibil decât în cele mai multe din comunităţile educate din lume. Pentru că el nu are în minte atâtea gânduri derutante. Nu e pierdut în minte – lucru care s-a întâmplat cu o mare parte din populaţia educată. Nu că educaţia în sine este de vină – este de vină pentru că nu există îndrumări despre cum să o foloseşti ca să îţi fie bine. Aşa că, din păcate, educaţia, care ar fi trebuit să fie dătătoare de putere, a ajuns să inducă confuzie cu privire la procesul vieţii în sine.

Aşadar, starea de veghe şi starea de vis – cel mai bine este să nu faceţi o distincţie între cele două. Vreau să vedeţi ambele stări fie ca vis, fie ca niveluri diferite de trezie. Ăsta e un tip de vis, ăla e un vis mai profund. Sau, ăsta e un tip de realitate, ăla e un alt tip de realitate. Dacă vedeţi lucrurile în acest fel, puteţi să le transformaţi pe ambele într-un proces de desfăşurare, mai degrabă decât de înfăşurare.

Singularity_by_wendykroy