Tags

, , , , , ,

“Frica poate să-ţi salveze pielea pentru o vreme. Iubirea poate să-ţi salveze sufletul pentru totdeauna.” Am zis mai demult chestia asta – şi poate că pe atunci era mai mult un joc de cuvinte, o intuiţie de cuvântător călător prin lumi ce pot fi scrise şi descrise în infinite variante.

Între timp, chiar am observat şi am descoperit că acţiunea fricii, de exemplu, e tăioasă, separatoare şi instantanee. Te face să te simţi puternic, victorios, esenţial şi dominator. Acţiunea iubirii pare să fie curgătoare, întregitoare şi vizionară; te face să te simţi puternic, protejat şi dăinuitor în vulnerabilitatea inerentă a fiinţei tale pământeşti.

Frica te face să simţi că singurul lucru care contează e acum, că nu ai timp şi că se poate termina oricând, că trebuie să te grăbeşti, să te bucuri la maxim, fără de întârziere şi cu orice preţ. Iubirea te face să ştii că „acum” poate să dăinuie veşnic şi că poţi să te bucuri domol, că e destul din toate şi că ai timp să îţi umpli viaţa responsabil, cu tot ce este şi ce eşti în stare să-ţi doreşti.

Dar dacă suntem un pic atenţi, fiorii fricii şi fiorii iubirii sunt foarte asemănători ca senzaţie. Cum simţim noi aici pe pământ, de exemplu: fiecare sesiune de fluturaşi în stomac, indiferent ce stimul o provoacă, e o alchimie stranie şi unică, irepetabilă, de „frică” şi „iubire” şi „lumină” şi „întuneric” şi „plus” şi „minus” şi „atracţie” şi „respingere”…

Totuşi, la un moment dat, ne dăm seama că există o „lume” dincolo de astea, o lume de conştiinţă întreagă care le cuprinde pe amândouă, într-un dans măiastru de Lumină de culori şi intensităţi diferite. Că există un loc în care fiinţa noastră, întreagă şi întregită, se delectează detaşată cu acest dans şi se bucură de sine cum îl dansează.

Că există un loc, în marea de Conştiinţă, din care acţiunea fiinţei noastre în oricare şi în toate lumile se înţelepţeşte şi se rafinează şi se aliniază – şi ne aliniază cu graţie, din nou, dansul în curgerea Vieţii.

Axiatonal-Lines-2

Advertisements