Tags

, , , ,

Este viaţa predestinată de voia cosmică?

Sadhguru Jaggi Vasudev

Originalul în limba engleză: http://www.ishafoundation.org/blog/sadhguru/masters-words/life-predestined-cosmic-will/

Traducere de magicInsight

Căutător: Sadhguru, namaste. Sadhguru, ce este voia cosmică şi ce este liberul arbitru? Liberul arbitru este acelaşi lucru cu voia cosmică, sau există o diferenţă?

Sadhguru: Ceea ce numeşti voia cosmică nu este voinţă aşa cum o ştii, ca voinţa umană, ca voia minţii tale. Ea are un anumit tipar, o anumită calitate. Ceea ce reglementează cosmosul are o anumită conştiinţă, o tendinţă proprie. Şi este întotdeauna acolo. Faptul că voi şi cu mine existăm acum este voia cosmică. Dar faptul că voi, acum, aţi decis să veniţi la satsang este voia voastră, nu-i aşa? Aşadar, voia cosmică nu este ca o decizie. Este acolo, pur şi simplu. Datorită voii cosmice, noi am luat această formă. Datorită voii cosmice, planeta se învârte în jurul Soarelui. Astea nu sunt aşa cum sunt gândurile umane. Asta e o calitate a naturii, pur şi simplu. Acum, apa curge dintr-un loc înalt către unul mai jos. Poţi să încerci să o opreşti în ce fel vrei – pare să aibă o voie proprie. Numai că aia nu este o „voie”, ci apa curge, pur şi simplu, conform legilor gravitaţiei. Aşadar, voia cosmică e precum forţa gravitaţională – şi precum diverse alte lucruri… E acolo tot timpul, pur şi simplu. Şi acţionează numai în acest fel. Pentru că însuşi cadrul vieţii se bazează pe voia cosmică. Dar azi, tu decizi să faci asta, sau aia – şi asta e voia ta. Voia cosmică nu joacă niciun rol în asta. Însă poţi să foloseşti forţa cosmică pentru a îţi transforma voia într-o realitate. Forţa de gravitaţie este în acţiune chiar acum. Folosind acest lucru, eu stau aici. Altfel aş pluti peste tot. Nici nu am nevoie de vreo ancoră. Datorită faptului că acţionează gravitaţia, eu mă delectez stând aici. Altfel… Folosind aceeaşi gravitaţie, pot să dansez. E voia mea. Să şed e voia mea, să dansez e voia mea. Dacă vreau, pot să sar jos. Toate lucrurile astea sunt voia mea. Dar toate lucrurile astea nu se pot întâmpla fără gravitaţie. Probabil că asta e cea mai apropiată analogie la care vom putea ajunge, aici. Voia cosmică acţionează tot timpul. Noi ne bucurăm de ea în fiecare clipă a vieţii noastre. Sau o suferim, uneori. Gravitaţia poate să te facă să dansezi, sau gravitaţia poate să te facă să cazi, dacă nu eşti acordat la ea. Aşadar, acesta este punctul în care voia ta stabileşte, determină şi poate să folosească voia cosmică. Fără ea, voia ta nici măcar n-ar exista. Voia cosmică este că tu trebuie să ai propria ta voie. Dar nu încercaţi să vă împliniţi viaţa prin propria voastră voie. Pentru că, în general, voia voastră îşi primeşte puterea de la un gând. Iar gândul vostru, în esenţă, este o colecţie de lucruri acumulate. Gândul vostru este ceea ce aţi adunat din jurul vostru. Sunt datele pe care le-aţi adunat şi pe care le reprocesaţi, le reciclaţi în atât de multe feluri. E ok să faceţi asta folosindu-vă propria voinţă, dacă ţintiţi spre lucruri mărunte. Azi vreţi să vă treziţi la ora cinci. Faceţi asta prin puterea voinţei, sau prin puterea ceasului deşteptător? Sună ceasul, dar tot îţi trebuie voinţă ca să te ridici din pat. Dacă faceţi asta, poate că o să reuşiţi să faceţi diverse lucruri, dar la sfârşitul zilei veţi avea o mutră lungă, de înmormântare. În loc să încercaţi să faceţi toate astea cu puterea voinţei, faceţi-le cu devoţiune, faceţi-le cu iubire. Acum, vreau să mă trezesc la ora cinci pentru că există ceva ce chiar vreau să fac. Nu ceva ce trebuie să fac – în viaţa mea nu există nimic ce trebuie să fac. Toate lucrurile din viaţa mea sunt lucruri pe care vreau să le fac. Aşadar, ceasul tău sună la ora cinci – eu mă trezesc la patru şi jumătate. Pentru că vreau să fac asta. Dacă îţi conduci viaţa după „trebuie să fac lucruri” – pentru că asta înseamnă voinţă. Oh, indiferent ce s-ar întâmpla, trebuie să fac asta, trebuie să o fac… Poate că vei ajunge să o faci, dar o să ai o faţă lungă, de înmormântare. Toate se întâmplă, dar până la urmă, tu o să ai faţa asta lungă. Scopul a fost ratat, nu? Scopul pentru care faci toate astea e deja ratat, nu? Pentru că nu ţi-a plăcut, nu te-a împlinit – şi atunci, care e scopul? Aşadar, nu încercaţi să vă trăiţi viaţa cu voinţă. Pe ici, pe colo, în chestii mici – uneori, când te doare corpul. În ziua aia vei avea nevoie de voinţă, ca să te impulsionezi puţin. Dar nu încercaţi să conduceţi procesul vieţii în sine prin puterea voinţei, pentru că veţi ajunge să aveţi o faţă lungă… de om de succes. Arsuri în stomac, succes în portofel şi o faţă aşa de lungă, că nimeni nu vrea să se uite la ea. O să ajungeţi să zgâriaţi cu bărbia de podea. Nu e bine. Măcar eu am o pernuţă [barba] – dar voi, ce vă faceţi?

Advertisements