Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Portaluri organice – Oamenii fără suflet

de Bernhard Guenther

Textul original: http://veilofreality.com/2011/04/18/organic-portals-soulless-humans/

Traducere în limba română de magicInsight

„Un procent considerabil dintre oamenii pe care îi întâlnim pe stradă sunt oameni goi pe dinăuntru, adică, practic, oameni care sunt deja morţi. Este un noroc pentru noi că nu vedem şi nu ştim acest lucru. Dacă am şti câţi oameni sunt de fapt morţi şi câţi dintre aceşti oameni morţi ne guvernează viaţa, am înnebuni de groază.” – G.I. Gurdjieff

Trăim vremuri interesante. Pe de o parte, la scară globală au loc schimbări care nu mai pot fi ignorate. Pe de altă parte, majoritatea populaţiei pare să îşi ducă viaţa ca şi cum totul ar fi aşa cum este întotdeauna şi cum va fi întotdeauna, încuiaţi într-o viziune limitată de interese personale şi materiale.

Atâta timp cât vom continua să ne minţim pe bază de condiţionare, de dorinţe nerealiste, de suprimare sau negare şi să credem minciunile care ne sunt circulate pe sub nas şi să le luăm drept adevăr, nu se va schimba nimic. Asta trece dincolo şi de situaţia în care avem pur şi simplu o „atitudine pozitivă”, în care speranţa poate să fie doar o capcană şi o minciună către sine. A crede în minciuni care sunt aparent „pozitive” (indiferent cât de bine intenţionată sau de binevoitoare e persoana) înseamnă, de fapt, a fi negativ şi îţi blochează conştientizarea şi evoluţia spirituală. A fi pozitiv poate să însemne că recunoşti existenţa a ceva negativ pentru că acesta este adevărul şi că vezi lucrurile aşa cum sunt. Dacă crezi o minciună, chiar dacă ea pare pozitivă şi te face să te „simţi bine”, îţi cedezi liberul arbitru, iar asta are implicaţii spirituale. În aceste vremuri de tranziţie, devine imperios necesar să căutăm adevărul şi să ne străduim să ajungem la obiectivitate, ca să nu apucăm calea „greşită”, înspre entropie.

“Acum, când se apropie era Sfântului Duh, totul trebuie adus treptat la lumina zilei – nu numai secretele de laborator, ci şi cele mai profunde înţelesuri ale ştiinţei ezoterice. La fel trebuie să se întâmple şi cu iluziile, erorile şi minciunile, care trebuie şi ele expuse, pentru a putea fi corectate ulterior.[…]

Lumea suferă de o lipsă de armonie care se aprofundează de la un plan la altul, iar acesta este un pericol grav pentru recuperarea morală şi spirituală a omenirii. De asemenea, acest lucru implică un risc real de eşec în ultima etapă a acestor Vremuri de tranziţie în care pătrundem acum. Dacă acest risc nu este depăşit, ne aşteaptă Potopul Focului. Va trebui să facem un efort uriaş ca să evităm această soartă şi avem la dispoziţie foarte puţin timp pentru a o face. Omul nu poate să se învinuiască decât pe sine pentru măreţia efortului de care este nevoie: acesta este rezultatul refuzului său încăpăţânat de a lua în seamă avertismentele care i-au fost adresate în mod repetat prin Voce Divină, aşa cum şi astăzi continuă să închidă ochii şi să nu vadă că Potopul de Foc deja se pregăteşte.” [ Gnoza II, Boris Mouravieff ]

Mulţi oameni nu sunt conştienţi în ce direcţie se îndreaptă această lume în prezent. Desigur, există câţiva oameni care se auto-proclamă „conştienţi” şi „treji” şi care cred că toate se desfăşoară aşa cum trebuie să se desfăşoare şi că, în cele din urmă, omenirea se va trezi în 2012 sau în Epoca de Aur, când toată lumea va fi iluminată fără să trebuiască să facă nimic pentru a atinge acea stare. „Doar fii” şi manifestă „iubire” este mantra zilelor noastre, fără să înţelegem cu adevărat ce înseamnă “a fi” şi ce înseamnă “iubire”, se pare. Totuşi, nu vreau să mă iau de capcanele pseudo-spiritualităţii care se promovează astăzi prin această „religie New Age”. Am analizat aceste lucruri în scrieri şi materiale video mai vechi. De asemenea, scopul meu nu este să încerc să conving pe nimeni de nimic, pentru că nimeni nu poate să facă pe nimeni să se schimbe. Aici e vorba doar de punerea la îndoială a unor convingeri fundamentale şi furnizarea unor noi puncte de vedere.

Unele surse care vorbesc despre o Trecere sau o Transformare care are loc în vremurile noastre menţionează şi o „împărţire” a omenirii, precum şi faptul că nu toată lumea o să se trezească. Motivul principal al acestui lucru se găseşte într-o problemă foarte interesantă cu care se confruntă această planetă şi despre care s-a scris în diverse învăţături ezoterice şi s-a vorbit în diverse materiale primite prin channeling. Este vorba despre coexistenţa pe pământ a două „rase” sau „omeniri” diferite, care sunt la fel în exterior, dar diferite în interior.

Ideea spirituală elevată care este la modă zilele acestea este că „toţi suntem una” şi că, pur şi simplu dându-ne seama de acest lucru, ar trebui să fim uniţi în pace şi armonie în toată lumea. Conducătorii lumii trebuie doar să îşi dea seama de asta, astfel că mulţi oameni trimit „iubire şi lumină” conducătorilor şi domnitorilor, pentru ca şi ei să poată vedea acest „adevăr”, ei fiind atât de rătăciţi şi având doar nevoie de „iubire” şi „compasiune” etc……. Ei bine, da, totul este una dintr-o perspectivă SUPERIOARĂ. Ba chiar, este destul de evident că Totul este Una, nu-i aşa? Totuşi, diavolul se află întotdeauna în detalii. Laura Knight-Jadczyk oferă o perspectivă pertinentă asupra plasării greşite a „adevărurilor superioare”, în cartea ei “The Secret History of the World” [Istoria secretă a lumii]:

“Mulţi „învăţători” şi „guru-şi” din zilele noastre ne spun că, „De vreme ce există o Fiinţă Unică ce permează toate lucrurile, tot ce avem de făcut este să vedem totul ca fiind doar lumină”, iar asta va transmuta întunericul şi noi ne vom „crea propria noastră realitate de lumină”.

O astfel de afirmaţie ignoră faptul că afirmaţia că „Dumnezeu este Unul” descrie o realitate care este de un nivel superior faţă de cea în care se manifestă „fiinţa noastră amestecată”. Omul care presupune că poate să devină ca Dumnezeu la acest nivel doar gândindu-se la acest lucru ignoră elementele faptice ale Fiinţei versus Nefiinţă, care radiază din „Dumnezeu este Unul” la un nivel de existenţă care, în mod clar, se află cu câteva niveluri mai sus faţă de al nostru. Răul este REAL la propriul său nivel, iar sarcina omului este să navigheze prin Labirintul Cosmic fără să fie mânjit de Răul care se află în el. Aceasta este rădăcina Liberului Arbitru.

Omul se află în faţa unei situaţii dificile la fel de REALE precum este el însuşi: el este obligat să aleagă – să îşi utilizeze cunoaşterea punând-o în aplicare – între calea cea dreaptă, care duce la Fiinţă, şi calea cea strâmbă, care duce la Nefiinţă.

Fiinţele umane trebuie să discearnă între bine şi rău – directoare energetice de conştiinţă – la fiecare etapă a existenţei lor în această realitate. Pentru că, de fapt, ele trebuie să înţeleagă că Dumnezeu este conştiinţă şi Dumnezeu este materie. Dumnezeu este bine şi Dumnezeu este rău. Creaţia preia toate diferitele caracteristici ale multelor „Nume ale lui Dumnezeu”. Cosmosul este plin de forţe Dătătoare de Viaţă şi Distrugătoare, de Iertare şi Răzbunare, de Preamărire şi Înjosire, de Îndrumare şi Amăgire. A încerca să te plasezi în punctul de vedere al lui Dumnezeu şi să „amesteci totul” la acest nivel duce doar la faptul că vei RĂMÂNE la acest nivel. Ca urmare, fiinţele umane trebuie întotdeauna să separe punctul de vedere al lui Dumnezeu de propriul lor punct de vedere şi să înţeleagă că toată creaţia preia Numele şi Trăsăturile divine.”

Da, cu toţii suntem una, dar nu toţi suntem la fel în această experienţă în a treia densitate , aici pe planeta Pământ. Sigur, Gandhi şi Hitler sunt una, dar unul dintre ei nu pare să aibă niciun pic de conştiinţă. Cea mai mare iluzie şi cea mai mare proiecţie de care par să sufere oamenii obişnuiţi este presupunerea că oamenii în poziţii de putere gândesc şi simt la fel ca noi toţi, iar dacă nu, se presupune că ei sunt rătăciţi şi că le lipseşte iubire în viaţă. Dar dacă există un tip de om care nu are deloc o conexiune cu centrii superiori ai iubirii universale / conştienţei. din naştere? Persoana nu este nici măcar cablată în acest fel din punct de vedere genetic, nefiind capabilă să acceseze aceşti centri în această viaţă, însă poate să emuleze şi să simuleze aceste caracteristici superioare destul de bine şi chiar să ne distragă de la procesul de evoluţie, sugându-ne energia şi hrănindu-se cu ea. Ea poate să ne spună exact ce vrem să auzim, să pară plină de compasiune, empatică şi înţelegătoare, dar fără să aibă nici cea mai mică intenţie sau să simtă ceva în acest sens. Şi dacă acest tip de oameni reprezintă jumătate din populaţia planetei? Poate că este chiar un membru din familie, un coleg de la servici, un vecin sau un şef, sau chiar un prieten apropiat, un iubit, soţul sau soţia? Sigur că nu este un gând plăcut şi fără discuţie că dă o lovitură serioasă popularei paradigmei New Age cu „toţi suntem una, iar omenirea se iluminează pur şi simplu concentrându-se pe Iubire, Lumină” şi pe aşa-numitele „lucruri pozitive!”.

Dacă analizăm mai îndeaproape această idee, cu o minte obiectivă, deschisă şi critică, ea ne dă indicii uriaşe cu privire la starea lumii. Haideţi să analizăm câteva dintre aceste surse şi să vorbim despre cele două „rase” diferite de omenire. Una dintre surse este Boris Mouravieff cu Trilogia Gnozei “Gnosis” Trilogy”

showimage

Suprimarea şi distorsionarea cunoaşterii ezoterice este unul dintre mijloacele de a controla masele aici, pe planeta Pământ. Acest lucru se întâmplă de mii de ani. Chiar şi materialul prezentat în „Gnoză” este înfăşurat într-un înveliş biblic prin care trebuie săpat. Pătrunzând în Era Tranziţiei, ies din nou la suprafaţă Cunoştinţe mai profunde despre realitatea şi lumea noastră, dar numai cei capabili să VADĂ le vor recunoaşte cu adevărat. Adevărul vibrează pe o anumită frecvenţă şi este nevoie de o anumită stare de a „Fi” pentru a îl vedea, a îl înţelege şi – lucrul cel mai important – a îl aplica. Aceasta se obţine prin lucrare ezoterică. Mouravieff face observaţia că orice învăţătură ezoterică serioasă, la fel ca educaţia obişnuită, este aproape uniformă:

“Este general acceptat faptul că nimeni nu poate să meargă la liceu fără să fi trecut pe la şcoala generală. Şi nici nu poate cineva să intre la universitate fără să fi fost la liceu. Aceste etape de învăţământ îi „selectează” în mod automat pe cei care sunt capabili să devină membri activi ai elitei culturale a societăţii umane.

Exact acelaşi lucru este valabil şi în Tradiţia ezoterică.

Cu toate acestea, în lumea noastră modernă avem de a face cu un fenomen straniu. De exemplu: nu vom încerca să discutăm despre teorema binomială a lui Newton fără să fi studiat algebra, căci fără asta, orice părere pe care am exprima-o pe această temă ar fi lipsită de valoare.

Cu toate acestea, în domeniul ezoteric găsim o mulţime de „experţi” care îşi declară opiniile despre teme ezoterice fără să fi învăţat măcar elementele de bază ale acestei cunoaşteri.

În acelaşi timp, unii dintre ei pretind „simplitate” de la învăţăturile ezoterice, pe baza principiului general acceptat că Adevărul trebuie să fie simplu. Din aceasta, ei trag concluzia că accesul la Adevăr trebuie şi el să fie simplu. Apoi susţin că metodele pentru accesarea Adevărului trebuie să fie uşor de asimilat.

Acest argument ar fi foarte corect dacă fiinţele umane şi problemele cu care se confruntă ele ar fi simple şi juste. Însă nu aşa stau lucrurile. E cale lungă de la starea noastră de dezordine interioară distorsionată până la orice fel de „simplitate iniţială”.

În practică, doctrina „simplităţii” – dacă o privim ca pe o axiomă – îndepărtează studentul de la poarta directă şi drumul îngust care duce către Viaţă. Împins de acest contra-adevăr, el crede că se află în faţa acestei uşi, când, în realitate – deşi fără îndoială, absolut de bună credinţă – el merge pe drumul cel larg ce duce la pierzanie, ad majorem Diaboli gloriam, desigur.

Doctrina Simplităţii, corectă în sine, dar interpretată greşit, devine o capcană pentru inimile şi minţile care sunt deja prea corupte – un pericol care ar trebui recunoscut şi evitat.

Unii oameni se plâng că subiectele fundamentale ale domeniului ezoteric nu sunt simple. Alţii spun că ele duc la o claritate mai mare. Această aparentă contradicţie se explică prin faptul că domeniul ezoteric se adresează unor cititori predispuşi la cultura ezoterică prin natura, educaţia sau experienţa lor personală.

Este dificil, dacă nu imposibil pentru o persoană fără implicare ezoterică să discearnă spontan profeţii falşi. Aceasta îi va recunoaşte mai uşor după „roade”, după rezultatele observabile ale lucrării lor, care slujesc drept semne. Tradiţia cunoaşte şi predă o întreagă Ştiinţă a semnelor.”

Fragmentul de mai sus este esenţial pentru a înţelege ce este prezentat astăzi drept „Spiritualitate”. Adevărata Cunoaştere ezoterică nu prea are legătură cu literatura populară New Age sau de dezvoltare personală din zilele noastre, cu ce promovează zona mainstream, cu emisiunea lui Oprah (de la E. Tolle până la “The Secret” etc…) sau cu lista de „bestseller-uri” şi cărţi „la modă”. Prea mulţi oameni vorbesc prea repede, ca şi cum ar „şti” deja şi repetă sloganuri New Age precum „toţi suntem una”, „totul e iluzie”, „tot ce îţi trebuie e iubire”, „pur şi simplu fii tu însuţi”, „trăieşte în acum” şi aşa mai departe, fără să înţeleagă cu adevărat profunzimea acestor cuvinte şi sensul lor adevărat, dincolo de spiritualitatea fast-food a zilelor noastre.

Însă nu tot ce spun astfel de surse este fals; minciunile se împletesc cu adevărul, iar diavolul se află întotdeauna în detalii. Lumea e plină de guru-şi şi conducători spirituali auto-proclamaţi care promit să le arate căutătorilor “Calea”, în timp ce îşi încasează taxa pe credulitatea adepţilor lor. Cele mai multe din materialele New Age populare (inclusiv sursele venite prin channeling) slujesc drept tampoane şi scuze, o altă formă de iluzie/evadare, şi nu de catalizator pentru o adevărată Creştere spirituală. După cum scrie Mouravieff:

“Confortul – cuvântul predominant care înseamnă Progres, cu multele sale aspecte diferite şi grade variate – este o ţintă suficientă pentru majoritatea oamenilor civilizaţi din era noastră. În condiţiile acestea ale vremurilor noastre, omul este deschis către valorile divine numai în doze măsurate cu atenţie, menţinute între nişte limite, pentru a nu îi tulbura conştiinţa burgheză sau socio-comunistă sau să ameninţe bunăstarea materială pe care a dobândit-o.

Dar mai e şi o altă problemă – şi anume, că adevărata lucrare şi cunoaştere ezoterică poate fi dobândită şi aplicată numai de un anumit tip de om şi că un alt tip de om nu deţine această abilitate în ciclul său actual de viaţă. Unul dintre tipuri are suflet, celălalt este fără suflet, ca să spunem aşa. Nu există nicio diferenţă la exterior şi în ceea ce priveşte personalitatea, însă viaţa interioară a celor două tipuri este foarte diferită. Niciunul dintre tipuri nu este mai bun sau mai rău decât celălalt, dar ambele fac parte din acest ciclu de evoluţie. Ideea de suflet este un lucru despre care vorbesc multe religii, mulţi filosofi şi multe învăţături spirituale. Întrebarea este, ce este sufletul – şi are toată lumea suflet?

Conform materialului din “Gnoză”, aşa cum este transmis de Boris Mouravieff, există două tipuri de oameni: omul adamic şi omul pre-adamic. Un tip are potenţial de suflet, celălalt nu are suflet individual. Numai cel dintâi are capacitatea inerentă de a evolua ezoteric şi de a construi centrul magnetic fuzionând centrii inferiori cu cei superiori. Cel din urmă nu are posibilitatea, în ciclul său actual de evoluţie, să se conecteze cu centrii superiori şi nu are acces la cunoaşterea superioară/conştienţă/iubire. Dacă ne uităm la modelul indian de chakre, am putea spune că omul pre-adamic există numai în cele trei chakre inferioare, fără a avea niciun acces la cele superioare, pe când omul adamic există şi el în mare parte în centrii inferiori, însă are capacitatea să activeze şi să conecteze centrii superiori prin lucrare ezoterică conştientă. Mouravieff scrie:

“În primul volum din ‘Gnoză’ am vorbit deja de câteva ori despre coexistenţa a două rase esenţialmente diferite: una de Oameni, cealaltă de Antropoizi. Trebuie să subliniem faptul că, din punct de vedere ezoteric, acest din urmă termen nu are un înţeles peiorativ.

Scripturile conţin mai multe referinţe cu privire la coexistenţa pe planeta noastră a acestor două omeniri – care acum sunt la fel ca formă, dar deosebite ca esenţă. Ba chiar, putem spune că toată istoria dramatică a omenirii, de la căderea lui Adam şi până astăzi, fără a exclude perspectiva noii ere, este eclipsată de coexistenţa acestor două rase umane a căror separare va avea lor abia la Judecata de Apoi.

…Neghina umană, rasa antropoidă, sunt descendenţii omenirii pre-adamice. Principala diferenţă între omul pre-adamic contemporan şi omul adamic – diferenţă care nu este percepută cu simţurile – este că cel dintâi nu deţine centrii superiori dezvoltaţi care există la acesta din urmă şi care, deşi au fost decuplaţi de la conştiinţa sa din stare de veghe la momentul Căderii, îi oferă o posibilitate reală de evoluţie ezoterică. În afară de asta, cele două rase sunt similare: ele au aceiaşi centri inferiori, aceeaşi structură de Personalitate şi acelaşi corp fizic, deşi, de cele mai multe ori, mai amplificaţi la omul pre-adamic decât la omul adamic; în ceea ce priveşte frumuseţea, nu trebuie să uităm că omul şi femeia pre-adamică au fost creaţi de Dumnezeu în a şasea zi, după chipul şi asemănarea Sa şi că fiicele acestei rase erau foarte frumoase.

Identificându-se cu „eul” Personalităţii sale, Adam a pierdut cunoştinţa adevăratului său „eu” şi a decăzut din Paradis, care era condiţia lui iniţială, la fel ca şi a omului pre-adamic… Cele două omeniri, provenind din două procese de creaţie diferite, s-au amestecat ulterior la nivelul vieţii organice pe Pământ… De atunci, coexistenţa acestor două tipuri umane şi competiţia care a rezultat a devenit norma… vedem că, de-a lungul secolelor şi chiar şi în zilele noastre, omul adamic, în condiţia sa post-cădere, a fost şi este în general într-o poziţie inferioară faţă de pre-adamici.

… această situaţie, cu consecinţele şi problemele ei practice, va face obiectul unui studiu mai aprofundat. Acest lucru este necesar pentru că se apropie Era Sfântului Duh, la sfârşitul căreia va avea loc separarea grâului de neghină. Deocamdată vom repeta doar că omul adamic contemporan, care a pierdut contactul cu centrii săi superiori şi, ca urmare, cu adevăratul său „eu”, pare să fie practic la fel ca şi omologul său pre-adamic. Însă spre deosebire de acesta din urmă, omul adamic încă îşi mai are centrii superiori, ceea ce î i asigură posibilitatea de a urma calea evoluţiei ezoterice. În prezent, omul pre-adamic este privat de această posibilitate, însă ea îi va fi oferită dacă omenirea adamică se dezvoltă aşa cum ar trebui în timpul Erei Sfântului Duh.”

alexgrey2

© Alex Grey
Nu oricine are acces la stări superioare de a Fi şi de a Vedea

Mouravieff ne dă exemple care ne arată cum existenţa celor două „rase” a fost distorsionată şi folosită greşit prin intermediul rasismului şi al controlului social. Omul adamic şi cel pre-adamic sunt amestecaţi printre toţi oamenii, de pe tot globul. Cele două tipuri pot chiar să existe în aceeaşi familie. Diferenţa nu are nicio legătură cu caracteristici rasiale, culturale sau naţionale. Adevăratul înţeles al celor două „omeniri” are legătură cu ideea de „sânge albastru” şi de „poluare a liniei genetice” când s-au amestecat cele două „rase”, după „căderea” omului adamic din starea sa iniţială şi identificarea sa cu „eul” său fals, cu „eul” personalităţii/al egoului.

“Constatat pentru prima oară cu foarte mult timp în urmă, deşi a fost distorsionat pentru că, în general, este văzut într-o lumină falsă, acest lucru a făcut parte din conştiinţa naţională, socială şi juridică a multor popoare străvechi şi moderne. Îi găsim influenţa în ideea indiană de Intangibili, în Helot la greci, Goy la evrei, Oasele albe şi Oasele negre ale Europei medievale, Untermensch în nazismul german etc.

Că tot veni vorba, legenda sângelui albastru nu aparţine domeniului fanteziei pure. Eroarea nu constă în conceptul de sânge albastru ca fenomen „psihosomatic”, ci în convingerea medievală naivă că acest sânge aşa-numit aristocratic se transmite automat de la tată la fiu…

De asemenea, trebuie să remarcăm că şi cealaltă extremă, conceptul egalitarist de natură omenească, atât de drag teoreticienilor revoluţiilor democratice şi socialiste, este şi ea greşită: singura egalitate reală a subiecţilor, prin drepturi interioare şi internaţionale, este egalitatea de posibilităţi, căci oamenii sunt născuţi inegali.

Mai jos sunt fragmente dintr-un eseu numit “Portaluri organice – „Cealaltă” rasă” scris de Quantum Future Group (QFG) pe baza transmisiunilor din Cassiopaea, materialului din „Gnoza” lui Mouravieff şi unor elemente de psihopatologie. Există şi un forum online de discuţie pe această temă, aici. Acest Glosar ezoteric este util pentru a consulta conceptele folosite în acest blog. Cititorilor care nu sunt familiarizaţi cu materialele primite prin channeling li se recomandă să citească “Materiale prin channeling şi epoca transformării“. Tema „portalurilor organice” este abordată şi ea mai în profunzime în “The Secret History of the World” [Istoria secretă a lumii] de Laura Knight-Jadczyk. „Portaluri organice” este un termen inventat de casiopeeni şi se referă la omul pre-adamic aşa cum este descris de Mouravieff. [comentariile mele (ale autorului, B. Guenther) în italice]

————————————–

Portaluri organice – „Cealaltă” rasă

Unul dintre conceptele mai dificile discutate pe acest site este conceptul de portal organic. Am primit scrisori neplăcute de-a lungul anilor, în principal de la persoane religioase din zona mainstream şi de la credincioşi new age, dar primim ŞI MAI MULTE scrisori de la oameni care aproape ţipă de uşurare că, în sfârşit, au un soi de explicaţie pentru lucruri pe care le-au observat o viaţă întreagă. Ceea ce pare să ofenseze este conceptul că s-ar putea să existe mai multe tipuri de oameni. Haideţi să ne fie clar un lucru: nu ne referim aici la ceea ce se înţelege în mod obişnuit sau tradiţional prin rasă şi ne repugnă orice tentativă de a pune etichete sau de a face liste. La ce anume ne referim vom clarifica în continuare, în articol.
[…]
Mouravieff ne spune că, iniţial, pe Pământ au evoluat DOUĂ rase şi că aceste două rase, deşi fizic sunt aproape identice, sunt foarte diferite din punct de vedere al sufletului. Se pare că una are potenţialul de a dezvolta un suflet suveran şi integral în decursul acestei vieţi, pe când cealaltă este formată din indivizi care sunt ca nişte cilindri goi, în comparaţie cu ceilalţi şi care sunt meniţi să aştepte încă un „tur de roată”, sau ciclu cosmic. Rasa adamică este rasa care a suferit Căderea, care înseamnă ruperea conexiunii între centrii superiori (care dau accesul la cunoaştere/conştiinţă superioară) şi centrii inferiori (care guvernează existenţa fizică) şi în urma căreia omul adamic a rămas pe acelaşi „teren de joacă” cu omul pre-adamic, transformându-ne practic pe toţi în OP, până când învăţăm cum să dezvoltăm sufletul.

B. Guenther: Practic, până ce omul adamic va începe să se dezvolte conştient prin muncă ezoterică, el se află la acelaşi nivel ca şi omul pre-adamic (portalul organic), însă are potenţialul să dezvolte un suflet (să activeze centrii superiori) prin muncă şi eforturi conştiente. Aşadar, toată lumea este esenţialmente un „portal organic” până la Trezirea centrilor superiori, care este posibilă doar pentru omul adamic.

Continuându-ne cercetările în domeniul psihopaţilor şi mai ales citind lucrarea The Mask of Sanity [Masca sănătăţii mintale] de H. Cleckley, am ajuns la concluzia că există ceea ce numim „varietatea de grădină” de psihopat. Acesta este psihopatul care „a reuşit”, în sensul că nu este prins. El operează invizibil în societate. Arată şi acţionează la fel ca „noi”, îşi face activităţile vieţii de zi cu zi, însă totuşi, ceva „lipseşte”. După cum descria Cleckley:

Observatorul este confruntat cu o mască convingătoare de sănătate mintală. Toate caracteristicile exterioare ale acestei măşti sunt intacte; ea nu poate fi dislocată sau străpunsă prin întrebări direcţionate către niveluri mai profunde de personalitate.

Examinatorul nu ajunge niciodată la haosul care se găseşte uneori atunci când te uiţi sub suprafaţa exterioară a unui schizofren paranoic.

Procesele de gândire îşi păstrează aspectul normal în investigaţiile psihiatrice şi în testele tehnice menite să scoată la lumină dovezi ascunse ale unor tulburări.

Examinarea dezvăluie nu doar o mască bidimensională obişnuită, ci ceea ce pare a fi o imagine structurală solidă şi substanţială a personalităţii sănătoase la minte şi raţionale.

Am putea considera o astfel de persoană, în sens total literal, ca un exemplu de ceea ce încerca Trélat să descrie prin termenul său expresiv de „la folie lucide”.

În continuare, această structură de personalitate funcţionează în toate situaţiile teoretice într-o manieră aparent identică cu cea a unei funcţionări normale, sănătoase.

Procesele de gândire logică pot fi văzute ca funcţionând perfect, oricum ar fi stimulate sau tratate în condiţii experimentale.

Mai departe, observatorul vede expresii verbale şi faciale, tonuri ale vocii şi toate celelalte semne pe care am ajuns să le vedem ca sugerând convingere şi emoţie şi o trăire normală a vieţii aşa cum o cunoaştem noi şi aşa cum presupunem că se desfăşoară ea în alţii.

Toate judecăţile de valoare şi evaluările emoţionale sunt sănătoase şi corespunzătoare atunci când Psihopatul este testat în cadrul unui examen oral.

Doar foarte încet şi printr-o estimare sau o judecată complexă, bazată pe o multitudine de mici impresii, vom ajunge la convingerea că, în ciuda acestor procese raţionale intacte, acestor afirmări emoţionale normale şi a aplicării lor consecvente în toate direcţiile, aici avem de a face nu cu un om complet, ci cu ceva care sugerează o maşinărie reflexă cu o construcţie subtilă, care poate să imite perfect personalitatea umană.

Acest aparat psihic care funcţionează perfect reproduce consecvent nu numai specimene de raţionament uman bun, ci şi simulări corespunzătoare ale emoţiilor umane normale, ca reacţie la aproape toţi diferiţii stimuli ai vieţii.

Atât de perfectă este această reproducere a unui om întreg şi normal, încât o examinare în cadru clinic nu poate indica în termeni ştiinţifici sau obiectivi de ce, sau în ce fel ea nu este reală.

Şi totuşi, până la urmă ajungem să ştim sau simţim că ştim că realitatea, în sensul unei experienţe complete şi sănătoase a vieţii, nu se află acolo.

Cleckley descrie o persoană capabilă să imite personalitatea umană, dar care lasă impresia că ceva lipseşte. Ea are o structură de personalitate care „funcţionează într-o manieră aproape identică cu cea a funcţionării normale, sănătoase” şi totuşi, până la urmă, „aici nu avem de a face cu un om complet, ci cu ceva care sugerează o maşinărie reflexă construită subtil, care poate să imite perfect personalitatea umană”, până la punctul în care „nicio examinare într-un cadru clinic nu poate să indice în termeni ştiinţifici sau obiectivi de ce, sau în ce fel nu este reală”.

Mai mult, trebuie să reţinem că Cleckley se ocupă de cazuri clinice, de psihopatul care a fost prins, care are o defecţiune de program, altfel nu s-ar fi aflat la el în cabinet. Aceşti oameni, chiar şi cu defecţiuni minore, pot să treacă printre noi aproape neobservaţi.

Tipul la care ne referim aici ca „portal organic” (din motive care vor deveni mai clare) reprezintă oamenii ale căror capacităţi de imitare sunt atât de dezvoltate, fac atât de mult parte din cine sunt ei, încât pot fi descoperiţi abia după ani întregi de observare. Psihopatul este un portal organic eşuat.

Cele mai multe portaluri organice nu au înclinaţii să încalce legea; ba chiar, majoritatea nu au niciun fel de înclinaţii reale, altele decât să dea curs “influenţelor A” (termenul lui Mouravieff), cunoscute şi ca norme sociale, precum bani, carieră, sex, căsătorie, faimă sau oricare dintre o mulţime de alte „idealuri” pe care suntem încurajaţi să ne străduim să le atingem încă de la vârste fragede. Atingerea acestor obiective este considerată de societatea globală ca o culminare a căutării fericirii, deşi, dacă ne uităm la starea lumii de azi, este evident că adevărata fericire rămâne la fel de iluzorie ca şi până acum… cel puţin pentru cei care au măcar o idee că există şi „ceva mai mult”.

Aşadar, de unde provin aceste „obiective de viaţă” care ne fac atât de rău? Se poate oare ca ele să fie, de fapt, ideile şi obiectivele altcuiva, stabilite pentru noi… oare e în interesul altcuiva ca cei mai mulţi dintre noi să ne cheltuim energia şi eforturile în căutarea fără sens a unei fericiri himerice?

Acest concept nu este nou la cassiopaea.org şi, ca urmare, este o idee care nu va fi nefamiliară nici cititorilor regulaţi ai acestui site, dar ceea ce este nou şi cu adevărat foarte straniu este ideea că s-ar putea să existe miliarde de astfel de portaluri organice dirijate să îi ţină pe cei care nu cunosc acest concept „pierduţi în deşert”, astfel asigurând producţia continuă de „sevă” de la toată omenirea. Ar trebui să menţionăm că nu vorbim aici despre vreo formă de răutate sau de comportament malign din partea portalurilor organice, ci mai degrabă s-ar părea că ele fac şi acţionează conform naturii lor, care se pare că este, într-o mare măsură, „fără suflet”.

B. Guenther: Acesta este un element foarte important. Nu e nimic „rău” în faptul că portalurile organice sunt portaluri organice. Ele au o anumită funcţie în marea schemă a existenţei. Ele n-ar putea să fie nimic altceva, decât asta.

Pe măsură ce studiile, ideile şi gândirea au progresat, revelaţie după revelaţie, curând ne-a fost clar cât de posibil este să fi fost implementat acest plan măreţ:

Se pare că există vreo 3 miliarde de portaluri organice care locuiesc pe această planetă, adică unul din doi oameni ar putea fi efectiv lipsit de suflet.

Descrierea pe care Mouravieff o furnizează despre „Căderea” rasei adamice urmează şi ea aceleaşi linii ca şi descrierea furnizată de casiopeeni, unde vedem că este vorba de o versiune simbolică a „Căderii” unităţii noastre de conştiinţă.

B. Guenther: Fragmentele de mai jos, care aparţin casiopeenilor, conţin cuvinte şi concepte care poate că sunt noi pentru unii dintre cititori. STO = Service to Others [Serviciu altruist] şi STS = Service to Self [Serviciu egoist] . Conceptele de serviciu pentru alţii [serviciu altruist] şi serviciu pentru sine [serviciu egoist] sunt elementul esenţial în învăţăturile Ra şi Cassiopaea. Aceleaşi elemente de bază sunt exprimate în diferiţi termeni, în toată cultura ezoterică. Conceptul de densităţi este şi el un element jalon în materialele Cassiopaea şi Ra. Densitatea denotă un nivel de fiinţare distinct din punct de vedere calitativ. Fiecare densitate îşi are propria ei structură de forme de viaţă, de percepţie şi lecţii tipice pentru conştiinţa care locuieşte în ea. Acestea sunt teme care trebuie studiate şi înţelese cu atenţie şi, după cum am mai menţionat şi mai devreme, pentru mai multe informaţii vă recomand să citiţi sursele originale. Termenul “Lizzies” (şopârle) este o desemnare prescurtată a acelor locuitori teoretici ai realităţilor hiperdimensionale a căror „esenţă” este înregistrată ca reptiliană. [I: persoana care pune întrebarea; R: răspunsul casiopeenilor]

08-28-99
I: Ei bine, iată una dintre problemele cu care mă confrunt atunci când încerc să scriu această istorie a omenirii. După câte înţeleg, sau după câte încerc să înţeleg din literatură, înainte de „Căderea din Paradis” omenirea trăia într-o stare de a 4-a densitate. Este corect acest lucru?
R: Pe jumătate, într-un fel.
I: Vă rog să fiţi mai expliciţi.
R: A 4-a densitate într-un alt tărâm, precum continuumul spaţiu/timp etc.
I: Bun, deci acest tărâm s-a schimbat, pe parcursul ciclului; s-au făcut diverse alegeri: rasa omenească a intrat pe uşa pe care „caută aur”, ca să spunem aşa, şi s-a aliniat cu Şopârlele după ce „energia feminină” s-a însoţit cu partea care nu trebuie, ca să spunem aşa. Asta aţi spus. Asta a avut o serie de efecte: separarea ADNului, arderea primilor zece factori ai ADNului, separarea emisferelor creierului…
R: Singurul motiv pentru asta: dacă te joci în noroi, o să te murdăreşti.
I: (T) Ce am fost noi înainte de „Cădere”?
R: Inteligenţă în serviciu altruist în a 3-a densitate.
I: (T) Şi în acest moment suntem inteligenţă în serviciu egoist, din cauza a ce s-a întâmplat atunci?
R: Da.
[…]
I: (T) Eram inteligenţă în serviciu altruist în a 3-a densitate la acea vreme. Asta era după bătălia care a avut loc? Cu alte cuvinte, ca rasă de a 3-a densitate, la momentul acela eram literalmente de capul nostru, spre deosebire de înainte?
R: A fost bătălie.
I: (L) Bătălia a fost în noi?
R: Prin voi.
I: (T) Bătălia a fost prin noi şi [despre] dacă aveam să trecem prin uşa asta… (L) Bătălia s-a dat prin noi, noi am fost frontul, literalmente. (T) Şi bătălia s-a terminat, indiferent dacă am trecut sau nu prin uşa aceea?
R: Aproape.
I: (T) Ok, deci atunci eram inteligenţă în serviciu altruist. Aţi spus mai devreme că în această densitate putem să alegem dacă să fim în serviciu altruist sau în serviciu egoist.
R: Oh Terry, bătălia e mereu acolo; contează doar „când” alegi!
[…]
I: (T) Asta probabil că are legătură cu motivul pentru care Şopârlele şi alţi extratereştri le tot spun oamenilor că şi-au dat consimţământul pentru a fi răpiţi şi aşa mai departe. Pe atunci eram în serviciu altruist, iar acum suntem în serviciu egoist.
R: Da, … „Când” aţi ales să vă duceţi după aur, aţi spus „Salut” Şopârlelor şi la tot ce implică asta.
I: (T) …Când am ales să ne ducem după aur am ajuns să fim în serviciu egoist, pentru că a căuta aurul înseamnă un serviciu pentru sine.
R: Da.
I: (T) Şi astfel, am sfârşit prin a ne alinia cu Fiinţele Şopârlă din a 4-a densitate…
R: Da.
I: (T) Pentru că ele sunt fiinţe de a 4-a densitate şi au mult mai multe aptitudini decât avem noi în densitatea a 3-a …
R: Voi eraţi aliniaţi cu serviciul altruist din densitatea a 4-a.
I: (T) Şi eram în serviciu altruist în densitatea a 3-a. Dar pentru că am ales aurul, ne-am aliniat cu serviciul egoist din densitatea a 4-a.
R: Da.
I: (T) Şi astfel, am dat permisiunea altor fiinţe în serviciu egoist din densitatea a 4-a să facă ce vor cu noi?
R: Aproape.
I: (T) Aşadar, când ei ne spun că le-am dat permisiunea să ne răpească, la asta se referă?
R: Aproape.
I: (J) Întoarce-te la ce au spus mai devreme: „Liberul arbitru n-ar fi putut fi limitat, dacă nu v-aţi fi oferit [pentru asta]”. (T) Noi, ca rasă omenească, ne foloseam liberul arbitru pentru a trece din serviciu egoist în serviciu altruist. (L) Astfel că, la un anumit nivel, am ales dezastrul în care ne aflăm – şi anume, Super-Străvechea Legendă a Îngerului Căzut, Lucifer. Ăştia suntem noi. Am decăzut căzând prin uşa aceea, ca să spunem aşa, ducându-ne după vasul cu aur, iar când am căzut prin uşă, ne-a muşcat şarpele!
R: Dar acesta este un sindrom care se repetă.
I: (L) Este un sindrom care se repetă doar pentru rasa umană, sau un sindrom care se repetă în toată creaţia?
R: Cea din urmă variantă.

Rasa adamică, cu setul ei complet de ADN, cu o conexiune funcţională la centrii superiori, este ceea ce mesagerii de pe Casiopaea descriu aici ca fiinţe în serviciu altruist în 3d, care trăiesc într-un „soi de/o semi” stare 4d şi sunt aliniate cu fiinţele în serviciu altruist din 4d.

Alegând să experimenteze un grad mai mare de natură fizică, unitatea de conştiinţă se fracturează şi „Cade” din starea de serviciu altruist, îşi pierde conexiunea cu centrii superiori şi se trezeşte la acelaşi nivel cu rasa pre-adamică – cei care nu au posibilitatea să îşi atingă centrii superiori, deoarece nu există hardware-ul ADN necesar. Deoarece această existenţă nouă, de fiinţe în serviciu egoist în 3d, nu era „habitatul natural” al unui corp care are potenţialul să ajungă la centrii superiori, rasa căzută este în dezavantaj în comparaţie cu rasa pre-adamică.

Ce este portalul organic?

Văzând similarităţile între descrierea pe care o face Mouravieff celor două rase şi descrierea pe care o face Cleckley psihopatului, Laura a decis să pună câteva întrebări casiopeenilor.

I: În Cartea III din Gnoza sa, Mouravieff discută despre ceea ce el numeşte „omenirea pre-adamică” şi „omenirea adamică”. Citind acest material, mi-am dat seama că ceea ce nu reuşeam să înţeleg în termeni de psihopatie, aşa cum se discuta în serialul Adventures, era exact ceea ce descria Mouravieff. Dar el folosea Biblia pentru a explica aceste lucruri, iar asta nu prea mergea. Totuşi, ideea de bază este că tipul de om pre-adamic, practic, nu are suflet şi nici nu are posibilitatea să dezvolte un suflet. Cu siguranţă că acest lucru este şocant, dar au existat recent mai multe discuţii ştiinţifice pe această temă, pe baza a ceea ce par să fie dovezi clinice că, într-adevăr, există fiinţe umane care sunt doar „mecanice” şi care nu au deloc un „sine interior” sau un „sine superior”. Gurdjieff a vorbit despre asta, la fel şi Castaneda. Aşa că am întrebat dacă ideile lor despre cele două TIPURI elementare de oameni sunt exacte, aşa cum sunt prezentate.

R: Într-adevăr, deşi există un „înveliş biblic”. [Tipurile pre-adamice sunt] portaluri „organice” între nivelurile de densitate.

Desigur, asta a ridicat întrebarea dacă încercarea de a „ajuta” sau de a „salva” astfel de indivizi este sau nu o pierdere de vreme.

R: În mare parte, da. Cei mai mulţi dintre ei sunt maşinării foarte eficiente. Cei pe care i-ai identificat drept psihopaţi sunt „eşecuri”. Pe cei mai buni nu îi poţi discerne, decât printr-o observare îndelungă şi atentă.

Atunci, unul dintre membrii vechi ai grupului a vrut să ştie dacă vreunul dintre noi întâlnise vreodată astfel de „portaluri organice” şi dacă da, ar putea casiopeenii să identifice un astfel de portal, în scopuri educative.

R: Dacă te gândeşti că populaţia este distribuită în mod egal, atunci vei înţelege că, în viaţa unei persoane obişnuite, „cu suflet”, persoana aceea va întâlni cu cincizeci la sută mai puţine portaluri organice decât indivizi cu suflet. DAR atunci când cineva este într-un proces de „dezvoltare” şi consolidare a sufletului, Sistemul de Control va căuta să introducă în viaţa acelei persoane şi mai multe „unităţi”. Acum gândeşte-te la toţi oamenii pe care i-ai întâlnit vreodată şi mai ales la cei pe care i-ai cunoscut îndeaproape. Pe care jumătate din acest număr i-ai desemna TU ca fiind portaluri organice? Greu de spus, hm?
I: (V) Acesta este sensul iniţial al expresiei „poluarea liniei genetice”?
R: Da.
[…]

——————-

B. Guenther: Aceasta este o idee foarte importantă transmisă de casiopeeni, pe care o regăsim şi în Gnoza lui Mouravieff. „Sistemul de Control” se referă la “Legea generală” şi la forţele care acţionează asupra căutătorului care încearcă să „scape” sau să le transceandă pătrunzând pe „Calea” lucrării ezoterice:

“E absolut necesară şi economia energiilor, deoarece ajungerea până la Cale şi parcurgerea ei necesită mobilizarea lor totală. Orice cheltuială nejustificată poate să ducă la eşec, în cele din urmă. Trebuie să avem mereu în minte acest lucru. În general, reacţia celor din jur faţă de cineva care începe să caute Calea este negativă. Această atitudine negativă este rezultatul acţiunii Legii Generale, care, după cum ştim, tinde să îl ţină pe om pe loc. Neputând face acest lucru direct prin acţiunea Iluziei, atunci când îşi pierde stăpânirea asupra omului care „se mişcă”, Legea Generală acţionează indirect, prin intermediul celor din jurul lui.”

B. Guenther: Pe de altă parte, dacă omul trăieşte pur şi simplu, fără niciun fel de eforturi de a se trezi, sau dacă nu reprezintă nicio ameninţare pentru „Legea Generală” sau pentru Sistemul de Control al Matrixului, el va fi lăsat în pace şi poate chiar să îşi construiască o carieră extraordinară, să aibă succes, să aibă o familie, copii, să fie „fericit” în iluzia lui, deşi nu va fi progresat ezoteric, el hrănind Legea Generală şi urmând influenţe de tip „A”.

„Nu suntem conştienţi cât de restricţionaţi suntem de acţiunea Legii Generale. Această lege acţionează asupra noastră şi asupra celulelor noastre şi ne imobilizează sau tinde mereu să ne aducă înapoi la locul nostru. Forţa ei ne lasă puţină libertate de acţiune în afara limitelor direcţiei şi cuprinderii ei. Ea acţionează în diferite feluri. Am putea spune că, dacă omul trăieşte „ca toată lumea”, dacă nu se aventurează să se abată de la calea bătută, nu va percepe niciodată existenţa acestei forţe, sau mai degrabă, această forţă îl va ignora.

Dacă omul îşi petrece viaţa fără să distingă între influenţe de tip A şi influenţe de tip B, el va sfârşi aşa cum a început – am putea spune mecanic, condus de Legea accidentuluiÎnsă conform naturii şi intensităţii forţelor rezultante cărora le este supus, omului i se poate întâmpla să îşi construiască o carieră extraordinară, în sensul pe care îl dă lumea acestei expresii. Totuşi, el va ajunge la sfârşitul zilelor lui fără să fi învăţat sau să fi înţeles nimic despre Realitate. Iar ţărâna se întoarce în Pământ.”

B. Guenther: Acest lucru se poate vedea foarte clar în lumea noastră. Oricine merge cu turma şi cu realitatea „acceptată” nu are prea mare bătaie de cap în lume. Naştere, şcoală, alege o carieră, ia-ţi un servici, uită-te la televizor, consumă, reprodu-te, distrează-i pe alţii, fii naţionalist sau religios, urmează-ţi dorinţele şi impulsurile fără să le analizezi etc…

Fără să se cunoască pe sine şi fiind un sclav al lumii exterioare, pe deplin sub controlul Legii Generale / Matrixului, omul obişnuit nu are liber arbitru, deşi el crede că are.

Însă ori de câte ori cineva se trezeşte, ia atitudine şi încearcă să „scape” de Legea Generală/Matrix spunând şi văzând adevărul, împotriva lui sunt lansate forţe care să îl aducă înapoi în rând, să îl adoarmă la loc. Omul va fi ridiculizat sau chiar redus la tăcere. Singura lui şansă de protecţie este să aplice Cunoaşterea ezoterică şi să fuzioneze centrii, ca să nu adoarmă din nou. Orice nu este o ameninţare pentru SCM (Sistemul de Control al Matrixului) sau pentru Legea Generală este ignorat sau chiar promovat intens prin intermediul religiei, politicii, divertismentului sau al ideilor new age populare.

“Dar dacă acţiunile lui sunt neobişnuite, indiferent în ce domeniu, dar mai ales în cel ezoteric, această forţă începe să acţioneze şi să ridice tot soiul de obstacole pentru a îl aduce la loc în punctul unde – conform Legii Generale – trebuie să stea. Chiar şi fără a cunoaşte această forţă, îi intuim existenţa şi multele forme pe care le îmbracă. Sfintele Scripturi vorbesc despre ea nu o dată, mai ales atunci când este vorba de lucrare ezoterică.

Astfel, dacă această forţă conservatoare, care slujeşte Legea Generală, nu reuşeşte să „calmeze” omul acţionând direct asupra lui, încearcă să ajungă la el indirect, prin cei din gospodăria sa, fie prin sentimentele pe care le invocă aceştia, fie prin răceala şi nemulţumirea pe care şi le exprimă în mod repetat.

B. Guenther: “Această forţă conservatoare, Slujitoarea Legii Generale”, acţionează prin omul pre-adamic, prin portalurile organice. Nu persoana în sine este cauza. Omul pre-adamic este folosit literalmente ca portal prin care lucrează Matrixul şi încearcă să ţină omul pe loc prin intermediul forţelor hiperdimensionale (fiinţe în serviciu egoist din 4D). Gândiţi-vă la agentul Smith din „Matrix”, care putea să se injecteze în orice personaj în încercarea de a îl împiedica pe Neo să se trezească. Aşadar, oamenii orbi, oamenii care sunt adormiţi, conectaţi la Matrix, la mare iluzie, devin „unelte” prin care Matrixul se asigură că nimeni nu iese din cadru. Acesta este modul în care oile controlează oile.

“Trebuie să înţelegi că cei mai mulţi dintre aceşti oameni nu sunt pregătiţi să fie deconectaţi. Şi că mulţi dintre ei sunt atât de amăgiţi, atât de disperat de dependenţi de sistem, încât vor lupta pentru a îl proteja.”

– Morpheus în “The Matrix”

——————-

De asemenea, a devenit clar faptul că lucrarea de a discerne între aceste „portaluri organice” şi fiinţele umane cu suflet este CRUCIALĂ pentru aşa-numitul proces de „înălţare”. Fără o înţelegere elementară a transformării şi conservării energiilor nu există posibilitatea fuzionării unui centru magnetic. Astfel că se pare că experienţele descrise în serialul Adventures Series nu au fost necesare numai pentru a rafina şi mai mult energiile, ci şi pentru a dezvolta procesul de discernere la un nivel foarte înalt. În acest punct, membra grupului a declarat că exista un membru în familia ei, despre care era sigură că este un astfel de „portal organic”. Casiopeenii au sărit să răspundă:

R: Hei, nu te apuca să pui etichete fără o analiză corespunzătoare. Aminteşte-ţi că de multe ori, persoana care prezintă un comportament contradictoriu poate fi o fiinţă cu suflet aflată în luptă.
I: (L) Aş spune că lucrul cel mai important pe care îl transmit ei este că pe cei cu adevărat buni nu îi poţi deosebi decât după o observare îndelungă. O cheie pe care am descoperit-o studiind psihopaţii a fost aceea că acţiunile lor nu corespund cu cuvintele pe care le spun. Dar dacă acesta este un simptom al slăbiciunii şi al lipsei de voinţă? (A) Cum pot să aflu dacă eu am suflet?
R: Te doare vreodată durerea altuia?
I: (V) Cred că se referă la empatie. Acestor fiinţe umane fără suflet pur şi simplu nu le pasă ce se întâmplă cu altul. Dacă un om este în durere sau în mizerie, ei nu ştiu cum să le pese.
A: Singura durere pe care o trăiesc este „sevrajul” de „hrană” sau confort, sau de ceea ce vor. Ei sunt şi maeştri la a manipula percepţia altora ca să pară plini de empatie. Dar în general, astfel de acţiuni sunt doar pentru menţinerea controlului.
I: (A) Ce legătură are existenţa sau inexistenţa unui suflet cu linia genetică?
R: Genetica se căsătoreşte cu sufletul, dacă acesta există.
I: „Portalurile organice” se duc în densitatea a cincea când mor?
R: Doar temporar, până la a „doua moarte”.
I: (V) Care este „originea” acestor tipuri umane de portaluri organice? În schema creaţiei, de unde provin ele?
A: Iniţial, ele făceau parte din puntea dintre densitatea a doua şi densitatea a treia. Revedeţi transcripturile despre ciclurile de undă scurtă şi ciclurile de undă lungă.

Apoi întrebările au trecut la chestiuni legate de somn. Ark citise transcripturile şi remarcase că mesagerii de pe Casiopaea spuseseră că somnul este necesar pentru fiinţele umane, pentru că este o perioadă de „odihnă şi reîncărcare”. Ei mai spuseseră şi că SUFLETUL se odihneşte în timp ce corpul doarme. Aşadar, s-a pus întrebarea, la ce sursă de energie se face conexiunea pentru a reîncărca atât corpul, cât şi sufletul.

R: Întrebarea trebuie separată. Ceea ce se întâmplă cu un individ cu suflet este diferit de o unitate care este un portal organic.

La acest punct ne-am oprit şi am vorbit despre posibilitatea ca energia vitală care este întrupată în portalurile organice să fie ceva de genul bazinului de suflete despre care se vorbeşte că este folosit pentru floră şi faună. Asta, desigur, ar explica similaritatea izbitoare şi inexplicabilă a psihopaţilor, care este atât de bine definită, încât ei diferă unul de altul numai în felul în care diferă între ele speciile de copaci în categoria generală a „Copacilor”. Aşa că am împărţit întrebarea şi am întrebat mai întâi:

I: … de unde vine energia cu care se reîncarcă portalurile organice.
R: Din bazinul pe care l-ai descris.
I: Reîncărcarea unei fiinţe cu suflet se face dintr-un bazin similar, doar că, poate, din bazinul „uman”?
R: Nu – se încarcă din aşa-numitul centru sexual, care este un centru superior de energie creatoare. În timpul somnului, centrul emoţional, nefiind blocat de centrul intelectual inferior şi de centrul de mişcare, transformă energia de la centrul sexual. Aceasta este şi perioada în care centrul emoţional superior şi centrul intelectual superior se pot odihni de „epuizarea” creată de interacţiunea centrilor inferiori cu acele portaluri organice pisăloage atât de iubite de centrii inferiori. Fie şi numai acest răgaz, şi este suficient pentru a crea o diferenţă. Însă mai mult decât atât, energia centrului sexual este în acelaşi timp şi disponibilă într-o măsură mai mare celorlalţi centri superiori.
I: De unde îşi ia aşa-numitul „centru sexual” energia LUI?
R: Centrul sexual se află în contact direct cu densitatea a şaptea, în gândul său creator „feminin” de „Pe Tine, Te Iubesc”. „Expiraţia” lui „Dumnezeu” în eliberarea constrângerii. Pulsaţie. Unde de gravitaţie instabilă.
I: „Centrii” descrişi de Mouravieff au vreo legătură cu ideea de „chakre”?
R: Destul de mult. La un individ din varietatea organică, aşa-numitele chakre superioare sunt „produse efectiv” furând acea energie de la fiinţele cu suflet. Asta le dă capacitatea să emuleze fiinţele cu suflet. Fiinţa cu suflet percepe efectiv o oglindă a propriului ei suflet atunci când atribuie „calităţi sufleteşti” unor asemenea fiinţe.
I: Şi aceasta este o corespondenţă care începe la chakra de bază care se raportează la centrul sexual descris de Mouravieff?
R: Nu. „Centrul sexual” corespunde plexului solar. Centrul inferior de mişcare – chakra de bază. Centrul emoţional inferior – chakra sexuală. Centrul intelectual inferior – chakra gâtului. Centrul emoţional superior – chakra inimii. Centrul intelectual superior – chakra coroanei.
I: (V) Şi aşa-numita chakra a şaptea, sau „al treieal ochi”?
R: Văzătorul. Unirea dintre centrul superior intelectual şi centrul inimii. Asta „închide circuitul” în configuraţia „toiagul ciobanului”.
I: (V) Şi multele idei despre cele 12 chakre şi aşa mai departe, care sunt predate în prezent de multe surse new age?
R: Nu există aşa ceva. Aceasta este o conceptualizare coruptă, pe baza convingerii false că activarea sistemului endocrin fizic este acelaşi lucru cu crearea şi fuzionarea centrului magnetic. Centrii superiori sunt „aşezaţi” doar prin „magnetizare”. Iar această stare mai mult sau mai puţin „Externă” [neaşezată] a Centrilor Superiori a fost percepută de unii indivizi şi ulterior unită cu locaţiile percepute de „aşezare”, în potenţial. Asta a dus la o „conceptualizare încrucişată”, bazată pe presupuneri!
I: Nivelurile de iniţiere şi nivelurile de trepte prezentate de Mouravieff sunt destul de exacte?
R: Da, dar diferitele niveluri atinse în alte aşa-numite vieţi pot să facă mai uşoare unele niveluri din „altă” viaţă.

Rezumat

Folosind indicii furnizate de casiopeeni, s-a format o imagine mai clară a faptului că ar putea exista două rase umane şi că, după ce dăm la o parte învelişul biblic, descrierea lui Mouravieff este exactă. Casiopeenii au reuşit să ne facă să înţelegem mai bine poziţionând rasa pre-adamică în realitatea hiperdimensională şi în sistemul de control al Matrixului. Să analizăm patru idei pe care le-au avansat ei:

  • Rasa pre-adamică slujeşte drept portal între nivelurile de densitate.
  • Sunt „maşinării foarte eficiente”, iar „Cele mai bune nu se pot distinge decât după o observare îndelungă şi atentă”.
  • Fură energie de la fiinţele cu suflet pentru a le emula.
  • Formează o jumătate din omenire.

op_and_soul_centers

© Red Pill Press

Mai este încă un punct foarte important care trebuie înţeles înainte să putem merge mai departe: între cele două rase există un proces de amestecare care durează de foarte, foarte mult timp.

Amestecarea raselor



Este foarte important să înţelegem că cele două rase se amestecă între ele de mii, dacă nu de zeci de mii de ani. Este imposibil să ne uităm la rasele de pe pământ din zilele noastre – rasa roşie, albă, neagră sau galbenă – şi să susţinem că una sau alta dintre ele este rasa „pre-adamică” şi fără suflet. Nu putem vorbi de grupuri, naţiuni, triburi sau popoare care să fie membri ai rasei „fără suflet” ca grup. ADNul celor două rase este amestecat complet – şi acesta este adevăratul înţeles al expresiei „poluarea liniei genetice”. Numai cei cu structura genetică corespunzătoare sunt capabili efectiv să adăpostească un suflet şi, ca urmare, să facă lucrare ezoterică, ceea ce înseamnă că niciun grup de culoare sau etnic nu este exclus sau nu are vreun avantaj.

Mai gândiţi-vă la un lucru. ADNul acestor două rase este atât de amestecat, încât ambele tipuri se pot regăsi în aceeaşi familie.



Dorim să insistăm asupra acestui punct, pentru ca cei care gândesc mai greu să nu ne acuze de rasism. Cele două rase sunt atât de amestecate, încât este o chestiune de genetică individuală a fiecărei persoane de pe planetă.

Veţi observa că mesagerii de pe Casiopeea ne indică indivizi şi nu grupuri. Nu e vorba de „grupări sau clasificări”, ci de „profilul aurei individuale”. Iar acest lucru coincide şi cu declaraţiile lui Mouravieff în această privinţă, care remarcă:

…Dar amestecarea cromozomilor era deja făcută, aşa că simetria hormonală a adamicilor s-a diminuat în mod natural de la o generaţie la alta, până când s-a stabilizat la punctul la care a ajuns acum… anumite indicaţii din Evanghelie ne fac să credem că cele două rase umane care coexistă pe Pământ sunt egale numeric… (p. 130)

Repetăm: ADNul acestor rase este atât de amestecat, încât ambele tipuri pot fi regăsite în interiorul aceleiaşi familii. Fratele, sora, mama, tatăl, fiica sau fiul vostru. Nu „altcineva” aflat în cealaltă parte a lumii sau pe partea cealaltă a străzii, care venerează un alt dumnezeu sau are pielea de altă culoare. Poate să fie cineva cu care trăieşti zi de zi, iar dacă este aşa, are un singur motiv să se afle acolo – să epuizeze, să distragă şi să împiedice fiinţele cu suflet să evolueze.

Calea înapoi la activarea ADNului necesar pentru a realiza contactul cu centrii superiori nu se face prin manipulare genetică, asta însemnând o percepere a chestiunii prin intermediul influenţelor de tip „A”. Calea înapoi este prin ştiinţa spirituală străveche, prin adevărata lucrare a alchimiştilor, … care, prin încălzirea creuzetului, neocortexul, recablează creierul, astfel încât să se poată reface străvechea legătură întreruptă cu centrii superiori. Este fuzionarea „centrului magnetic”, constituirea insolubilului, a „eului” adevărat. Asta este „modificare genetică” văzută ca influenţă „B”. E o mare diferenţă.
[…]

Portalurile organice şi tabloul întreg

Faptul că există o rasă fără suflet, care acum numără aproape 3 miliarde dintre locuitorii acestei planete, ne ajută cu siguranţă să ne explicăm de ce planeta se află în starea ei actuală. Faptul că indivizii din această rasă sunt portaluri folosite de inteligenţe în serviciu egoist din 4D pentru a îşi menţine controlul asupra noastră explică în continuare gradul de profunzime al manipulărilor.
[…]
Pare în întregime posibil ca funcţia unui portal organic să fi fost cooptată de inteligenţa în serviciu egoist din 4D ca tub prin care să se alimenteze. Prin aceasta vreau să spun că scopul, sau funcţia iniţială a portalurilor organice se poate să nu fi avut nicio legătură cu folosirea „rasei adamice” ca hrană.
[…]
Casiopeenii au mai spus şi că portalurile organice îşi reîncarcă energia vitală dintr-un „bazin”, ca şi cum ar face parte dintr-un suflet colectiv, aşa cum este cazul şi cu copacii…

Însă se pune întrebarea – care este natura acestei funcţii de punte dintre a doua şi a treia densitate, pentru care au fost menite iniţial portalurile organice?… şi în ce fel a fost această funcţie uzurpată… Oare aceste fiinţe sunt suflete de a doua densitate, sau părţi dintr-un suflet colectiv din 2D, care locuiesc în corpuri 3D?

Din nou, vedem aici că portalurile organice nu sunt „rele” sau „malefice” în sensul pe care am putea să li-l atribuim dacă nu le înţelegem natura. Din cele de mai sus putem vedea că funcţia lor iniţială a fost să servească drept vehicle pentru sufletele de a doua densitate nou apărute, care, prin definiţie, deocamdată nu au ele însele suflete integrate. Dar cuvântul cheie din cele de mai sus este „iniţial” – iniţial, aceste fiinţe au făcut parte din puntea dintre densitatea a doua şi densitatea a treia. Acest lucru sugerează faptul că funcţia sau scopul lor a fost corupt sau uzurpat şi că acum ele sunt deviate şi folosite pentru altceva… ne vin în minte câteva cuvinte… epuizarea de energie, distragerea, derutarea, manipularea… (fiinţelor cu suflet) …

[…]Impresia mea este că portalurile organice sunt mijlocul prin care fiinţele din 2D se pot manifesta în 3D, ca parte naturală a dezvoltării lor – etapa următoare. Acesta ar fi primul pas. Dar pentru că sunt portaluri, ele puteau fi folosite şi de 4D. Mai ales că nu aveau niciun fel de cunoştinţe cu care să poată să se protejeze. Iată mai jos următoarele, din acea sesiune:

I: Toţi „centrii” descrişi de Mouravieff corespund ideii de „chakre”?
R: Destul de mult. La un individ din varietatea organică, aşa-numitele chakre superioare sunt „produse efectiv” furând acea energie de la fiinţele cu suflet. Asta le dă capacitatea să emuleze fiinţele cu suflet. Practic, fiinţa cu suflet percepe o oglindă a propriului ei suflet atunci când atribuie „calităţi sufleteşti” unor astfel de fiinţe.

M-am gândit că acesta ar putea fi modul în care un portal organic intră în contact cu energia sufletească şi, astfel, are capacitatea să se dezvolte. Această „oglindire” a sufletului pe care o face ar putea fi similară cu procesul despre care discută Gurdjieff atunci când vorbeşte despre indivizi care îşi spun „EU SUNT”. Ei nu sunt încă, dar spunând acest lucru, ei pot să înceapă să acţioneze „ca şi cum” ar fi. Indivizii cu suflet care încearcă să intre în contact cu această parte superioară a lor „se prefac” că deja „EU SUNT” – scuze pentru gramatică. Ei pot să facă acest lucru pentru că sunt conştienţi că acest nivel superior există. Ei au această cunoaştere. Portalul organic, neavând niciun indiciu experienţial că există sufletul, află despre el „furând această energie de la fiinţele cu suflet”.

Astfel, acest proces de „furt de energie” ar deveni o parte naturală din planul de creştere, creând în acelaşi timp existenţa „uşii” care poate fi folosită de inteligenţe în serviciu egoist din 4D pentru a se hrăni cu această energie a sufletului.

Cred că începem cu toţii să ne dăm seama cât de generalizat este acest scenariu cu portalurile organice şi cum ne-a afectat el de-a lungul timpului. Dacă este adevărat că „prin cunoaştere eşti protejat”, poate că acesta este unul din cele mai mari exemple în acest sens. De asemenea, ar putea să fie şi cel mai important lucru pe care să îl reuşim vreodată, în ceea ce priveşte vederea nevăzutului. Este clar că avem fiecare treaba noastră, croită pentru noi. Discuţia a scos la lumină şi a elaborat pe marginea câtorva idei interesante:

  1. Funcţia de punte a unui portal organic.
    2. Relaţia sa cu bazinele de suflete din floră şi faună.
    3. Ideea că nu e nimic de „reparat” acolo. Portalul organic îndeplineşte o funcţie în univers. Îşi are locul său.

Însă discuţia omitea o funcţie foarte importantă a portalului organic, care este menţionată mai sus: cooptarea lor de către inteligenţe în serviciu egoist din 4D, despre care s-a mai vorbit, ca mijloc de a suge energie de la cei care au ales să iasă din Matrix. Această temă a fost readusă în discuţie de o postare de la M***, care merită citită în întregime. Unul din argumentele lui este prezentat în felul următor:

Ei sunt vehicule generice sau portaluri, în formă umană, deschise la a fi utilizate de o varietate de forţe, motiv pentru care slujesc drept păpuşi excelente pentru matrix. Se întâmplă acum că sunt folosiţi de inteligenţă în serviciu egoist din 4D pentru a controla inteligenţa în serviciu egoist din 3D / candidaţii la serviciu altruist în 4D prin funcţii de „armare” şi „vampirizare” – menţinându-ne blocaţi într-un tipar comportamental care se potriveşte normei stabilite şi fiind fizic aproape de noi ca să ne sugă energiile şi să ne împiedice să avem suficientă „viteză de scăpare” pentru a ne desprinde de la remorca Sistemului de Control al Matrixului, prin dezvoltarea centrilor noştri magnetici. „Astfel, vedem că funcţia „naturală” a portalului organic, de imitare a energiei sufletului, procesul prin care aceşti indivizi puteau progresa şi evolua, preia un anumit caracter în situaţia în care inteligenţe în serviciu egoist colectează energia sufletului de la indivizi cu suflet pentru a o transmite prin lanţul de alimentare către inteligenţe în serviciu egoist din 4D. Acum, principalul rol al portalului organic este să împiedice căutătorul adevărat să înainteze pe Cale.

Acest lucru este clar dacă analizăm următoarele:

  • Portalurile organice colectează energie sufletească de la indivizii cu suflet.
  • Această energie este transmisă la inteligenţe în serviciu egoist din 4D.
  • Portalurile organice sunt amestecate în familii cu indivizi cu suflet.
  • Atunci când un individ cu suflet se dedică „lucrării”, el trebuie să înveţe să îşi conserve energia sufletească, deoarece lucrarea nu se poate face fără ea.
  • Atunci când cineva se dedică „lucrării”, este atacat.
  • Acest „atac” vine din partea celor mai apropiaţi: familie şi prieteni.
  • “DAR, atunci când cineva este în procesul de a îşi „dezvolta” şi a îşi consolida sufletul, Sistemul de Control va căuta să introducă în viaţa acelei persoane şi mai multe „unităţi”.”

Astfel că, în multe feluri, munca efectivă de a învăţa să discernem între influenţele de tip „A” şi influenţele de tip „B” înseamnă şi să învăţăm să discernem adevărata natură a relaţiilor noastre, pentru a ne conserva energia şi a o feri de portalurile organice din jurul nostru, pentru a avea energia necesară ca să ne dezvoltăm şi să ne consolidăm sufletul. Mouravieff subliniază acest lucru atunci când face următoarele comentarii cu privire la înţelegerea „filmului” din viaţa noastră:

Teoretic, filmul în care omul se naşte şi în care trăieşte poate să continue până la sfârşitul lumii, cu condiţia ca acesta să fie fericit, mulţumit cu sine, să îşi atribuie sieşi virtuţile şi să îi învinuiască pe alţii pentru greşelile şi nenorocul lui. La drept vorbind, genul acesta de existenţă nu poate fi considerată umană, ci ar putea fi descrisă drept antropoidă. Acest termen este justificat în sensul că omul exterior, cufundat în mulţumire de sine, reprezintă realizarea care încununează milioane de ani de evoluţie a speciei de la strămoşii săi animale, însă din punctul de vedere al evoluţiei ezoterice, acest om este o posibilitate care încă nu a fost realizată.

Dacă ne gândim la problema evoluţiei ezoterice din punctul de vedere al filmului şi al diferitelor roluri pe care le poate juca omul în film, este clar că genul acesta de evoluţie este imposibil atâta timp cât filmul poate fi considerat întotdeauna că se învârte în acelaşi cerc. Cei care joacă într-un astfel de film sunt cei pe care i-am numit antropoizi, păpuşi, cei morţi, care, în cuvintele lui Iisus, „se cred a fi vii”. Evoluţia ezoterică începe atunci când omul, prin eforturile lui conştiente, se dovedeşte capabil să rupă cercul şi să îl transforme într-o spirală ascendentă.
[Gnoza, Cartea I, pp 234-5]

Cei care aspiră să fie conştienţi şi să înveţe cum să „facă” în sens ezoteric trebuie să iasă din filmul lor personal, populat de portaluri organice. E nevoie de doi ca să dansezi – şi în general, niciuna dintre părţi nu va găsi împlinire.

După cum tocmai am menţionat, omul ajunge de multe ori la această idee de evoluţie după ce deja a complicat foarte mult filmul căruia îi aparţine. Însă adevărata evoluţie, călătoria către puritatea centrilor, mai ales a centrului emoţional, care este singurul receptor al influenţelor „B” şi sediul centrului magnetic, nu poate să aibă loc în timp ce suntem încâlciţi în filmul iniţial. Purificarea inimii este condiţia sine qua non pentru reuşită. [Gnoza I, p. 238]

Inima nu poate să se dezvolte întru puritate atunci când este implicată într-un dans cu portalurile organice.

Cum vede un portal organic lumea organică



Din fericire, pentru că un portal organic poate să fie inteligent, atent şi analitic şi pentru că se pare că printre aceste fiinţe se numără unii dintre cei mai renumiţi savanţi ai noştri, ei au putut să descrie pentru noi modul în care văd ei lumea şi „viaţa” lor interioară, cu mare precizie şi foarte detaliat.

La baza acestei viziuni poate că se află răspunsul cu privire la sursa uneia dintre cele mai îndelungi discuţii din istoria umană, şi anume bine versus rău.

De ce e atâta chin în lume, de ce sunt atât de mulţi oameni împărţiţi între a promova războiul sau pacea, respectul sau lipsa de respect, protecţia mediului sau distrugerea mediului – pe scurt, între o perspectivă pur materială, de slujire exclusiv egoistă şi una spirituală, de slujire altruistă?

Poate că ne apropiem de răspuns, căci adevărul pare să fie că nu există şi nu a existat niciodată un „noi” omogen (o rasă umană omogenă) pe planetă; „noi” nu suntem la fel, „noi” nu vedem lumea în acelaşi fel, „noi” suntem nu numai o rasă divizată, ci chiar două rase diferite.

Şi atunci devine mai clar de ce cei mai mulţi „savanţi de vârf”, în teoriile lor, nu iau în considerare dimensiunea spirituală sau exclud fără să ezite orice teorii „neconvenţionale”. Savantul portal organic (şi vom discuta mai jos cât de mulţi savanţi portaluri organice există) nu are niciun fel de noţiune de „spirit” şi nicio idee despe existenţa centrilor superiori. Astfel de fiinţe sunt incapabile să aibă experienţa acestor centri superiori, astfel că ei nu sunt cuprinşi în descrierea lor despre lume. Şi pentru că nu pot să aibă experienţa acestor centri, ele neagă existenţa lor pentru oricine, inclusiv pentru cei care pot să „vadă” ceea ce portalul organic nu poate să vadă. Într-o lume materialistă, în care portalurile organice sunt în Elementul lor Natural, iar Fiinţele cu Suflet NU, o lume în care ştiinţa portalurilor organice trage linia între ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals, nu e loc pentru tărâmurile Superioare. Ele sunt „false” în comparaţie cu „adevărul” de la sine înţeles al materialismlui, aşa cum îl trăieşte la toate nivelurile un portal organic.

Portalul organic, în rolul său de savant, este obligat să ajungă la o explicaţie materialistă a modului în care funcţionează universul, pentru că asta e tot ce ştie şi ce poate să vadă.

Acest lucru este foarte clar dacă analizăm chestiunea conştiinţei. Răspunsurile sunt foarte revelatoare.

Aparenta capacitate a oamenilor de a fi „conştienţi de sine” şi chestiunea conştiinţei a tulburat minţile filosofilor, psihologilor, savanţilor şi ale oamenilor obişnuiţi încă de la începutul timpurilor. Astăzi mai mult ca niciodată, conştiinţa este una din cele mai tulburătoare probleme în ştiinţă şi una care are implicaţii asupra înseşi naturii realităţii şi a relaţiei noastre cu ea.

Cultura occidentală a cunoscut diverse teorii care au fost avansate cu privire la natura conştiinţei umane. Cele mai multe dintre acestea pot fi incluse într-una din două şcoli principale de gândire, i.e. pe de o parte, abordarea materialistă, darwinistă, de tip evoluţionist / „supravieţuieşte cel mai adaptat”, care sugerează că mintea/conştiinţa este un epifenomen care apare în vârful existenţei materiale. Din acest punct de vedere, creierul este un calculator, iar neuronii şi sinapsele acţionează ca întrerupătoare elementare şi ca „biţi” de informaţie, conştiinţa considerându-se a apărea ca o proprietate nouă a unui calcul complex.

Pe de altă parte, avem şcoala de gândire înclinată mai spre „spiritual”, care susţine că cele de mai sus sunt total nepotrivite pentru a explica fenomenul (fără îndoială alimentat de diferite învăţături şi crezuri religioase) şi care susţine conceptul unui spirit eteric care locuieşte în corp/minte şi se exprimă sub formă de conştiinţă, care este aspectul fundamental al vieţii. Mai există şi alte şcoli, care oferă combinaţii teoretice din cele două variante.

La acest punct este interesant să vedem cine sunt diferiţii reprezentanţi ai celor două tabere opuse ale discuţiei. Într-una din tabere avem mulţi savanţi şi doctori în diverse discipline precum „darwinismul neural” al lui Edelman şi „memele” lui Dennet şi Dawkins. În tabăra cealaltă îi găsim pe guru-şii şi autorii new age şi câţiva savanţi respectabili precum David Chalmers, alături, desigur, de Biserică şi de multele şi întortocheatele ramuri ale creştinismului.

Vedem în acestea că multe concepte de portaluri organice au fost utilizate pentru a coopta adevăr spiritual. Găsim multe portaluri organice care imită fiinţele cu suflet în „căutarea lor spirituală”, care promovează idei şi teorii fundamentalmente defecte, pentru că sunt „imitaţii” ale adevărului pe care portalul organic, prin însăşi natura lui, nu poate să îl perceapă niciodată cu acurateţe.



B. Guenther: Iar şi iar, pot să arăt doar către mişcarea new age şi către jumătăţile de adevăr pseudo-spirituale populare şi uşor de înghiţit. În lumina informaţiilor pe care tocmai le-am analizat, oare este cu putinţă ca anumiţi guru-şi new age populari, dintre care mulţi sunt milionari şi se hrănesc cu atenţie în multiple feluri, să fie de fapt portaluri organice care imită ceva ce nu sunt şi ceva ce nu deţin? Fie că e vorba de profesorul de yoga de succes, care îşi are adepţii lui şi îşi face reclamă fără ruşine, sau de gurul obişnuit de dezvoltare personală de la Oprah, care vinde milioane de cărţi bazate pe jumătăţi de adevăruri spirituale reformulate. Ideea de portaluri organice deschide o adevărată cutie a Pandorei şi ridică problema dacă o persoană este cu adevărat ceea ce susţine că este, sau doar se preface.

Cifre tulburătoare publicate recent arată că 50% din toate lucrările medicale şi ştiinţifice sunt publicate de acelaşi grup mic de academicieni, care reprezintă doar 6% din numărul total. Dacă luăm drept reală ideea că realitatea noastră este manipulată într-o mare măsură, atunci pasul logic pentru a ţine lumea ştiinţifică în frâu ar fi să te asiguri că ea este populată de oameni care vor reflecta punctele de vedere şi părerile care favorizează un anumit plan.

Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul lumii spirituale şi ezoterice. Inteligenţele în serviciu egoist din 4D se asigură că religiile, conceptele spirituale şi aproape întreaga „lume” metafizică este dominată de portaluri organice care să ţină „vitele în ţarc”.

B. Guenther: După cum am spus mai sus despre mişcarea new age şi despre guru-şii populari, acelaşi lucru este valabil şi pentru materialele îndoielnice primite prin channeling, care ar putea fi transmise de surse în serviciu egoist din 4D. De exemplu, să susţii că eşti „Federaţia Galactică a Luminii” şi că vii aici să „salvezi” omenirea este, de fapt, o dezinformare (pentru mai multe informaţii despre motivele din care fiinţele superioare evoluate şi extratereştrii nu ne-ar „salva”, recomand acest video) menită să „ţină vitele în ţarc”, ca să spunem aşa, care are ca ţintă credulitatea şi dorinţele nerealiste ale celui care face channeling şi ale publicului (cu tot cu cârligele emoţionale de rigoare). Cu alte cuvinte, ei sunt forţe „negative” care se dau drept forţe „pozitive”. Sigur că nu toate materialele primite prin channeling sunt false, astfel că discernământul este esenţial. Prin eter se transmite multă amăgire şi nu toate materialele venite prin channeling sunt de încredere. Articolulde aici analizează mai detaliat această temă.

Într-adevăr, o strategie perfectă ar fi să te asiguri că posturile de vârf sunt deţinute de portaluri organice, permiţând controlorilor să se odihnească şi să se simtă în siguranţă, ştiind că toate teoriile mainstream şi toate cercetările vor avea o tentă clară materialistă şi non-spirituală, astfel perpetuând teoria cu „maimuţa” evoluată a lui Darwin, care „se agaţă de o bucată de piatră fără dumnezeu care se învârte prin spaţiu” şi ţinând sub vraja lor cicălitoarele fiinţe cu suflet.

Unul dintre „oamenii de vârf” care are de spus ceva relativ nou este Richard Dawkins.

Richard Dawkins, dezvoltând teoria singulară că oamenii sunt metoda dezvoltată de gene pentru a se perpetua, a inventat termenul de „meme” în 1976, pentru a descrie şi a valida ideea subliniată mai sus, i.e. conştiinţa este doar o funcţie de grupuri de idei sau de concepte din mintea noastră. Însă ceea ce este diferit în interpretarea lui este că nu „maşinăria” este cea care adună şi organizează datele şi apoi întreprinde o acţiune predeterminată pe baza acestora, ci mai degrabă, aceste „meme-uri” dezvoltă o atitudine mai ostilă şi, ca un „virus”, invadează mintea umană (atât pe cea individuală, cât şi pe cea de masă) şi concurează unele cu altele pentru dominaţie şi, ca urmare, pentru supravieţuire în terenul fertil care este reţeaua neuronală umană.

În cuvintele Dr Susan Blackmore (o altă importantă „personalitate meme”):

Memele sunt idei, aptitudini, obiceiuri, poveşti sau invenţii care sunt transmise de la persoană la persoană prin imitaţie. La fel ca genele, ele concurează pentru a fi copiate, dar spre deosebire de gene, competiţia lor este pentru spaţiu în amintirile noastre şi pentru şansa de a ajunge în cărţi, în reviste şi la emisiuni de televiziune. Supravieţuitorii în acest joc sunt cei pe care îi vedem peste tot, în jurul nostru. Aşa cum genele ne-au creat corpurile, memele ne-au creat minţile şi culturile.

Teoria spune că asta explică natura noastră incurabil de religioasă, formele noastre neobişnuite de cooperare şi altruism, utilizarea limbajului şi capacitatea noastră de a ne învinge genele prin contracepţie şi inginerie genetică. Noi oamenii, singuri pe această planetă, suntem maşinării meme. Termenul „meme” a fost inventat în 1976 de Richard Dawkins, în The Selfish Gene [Gena egoistă]. Scopul cărţii lui era să explice puterea şi caracterul general al marii viziuni a lui Darwin. Lucrul de care îşi dăduse seama Darwin era că un simplu proces neatent poate să fie răspunzător pentru evoluţie – fără un proiectant. Dacă avem creaturi variate şi dacă numai unele dintre ele pot să supravieţuiască, iar supravieţuitorii transmit urmaşilor ceea ce i-a ajutat să supravieţuiască, atunci generaţia următoare trebuie că va fi mai bine adaptată decât prima – iar procesul continuă în acest fel. În termeni mai moderni, dacă avem variaţie, ereditate şi selecţie, atunci trebuie să obţinem, după cum se exprimă filosoful Dan Dennett, „Proiect ordonat din Haos, fără ajutorul Minţii”. Iar acest proces inevitabil merge la orice este copiat – nu doar la gene.

Dan Dennett avea de spus următoarele despre meme şi viruşi:

Dawkins spune că putem să vedem itemii culturali, memele şi ca pe nişte paraziţi. De fapt, ei sunt mai degrabă ca nişte viruşi simpli, decât ca nişte viermi. Memele ar trebui să fie analoge cu genele, entităţile cu proprietăţi de înmulţire din media culturală, dar ele au şi vehicule, sau fenotipuri, nu sunt gene chiar aşa de simple. Sunt ca nişte viruşi (Dawkins, 1993). La fel ca în cazul viruşilor, există o distincţie de fenotip/genotip, dar foarte mică. Esenţialmente, un virus este doar un şir de ADN (sau ARN) cu tupeu. Şi la fel, un meme este un pachet de informaţii (informaţia, nu vehiculul) cu tupeu – cu un înveliş fenotipal care are efecte diferenţiale în lume şi care, ca urmare, îşi influenţează şansele de a fi replicat.

Dan Dennett este unul dintre cei mai înflăcăraţi susţinători ai teoriei „minţii ca program”, deşi, în viziunea lui Dennett, mintea nu este un singur program, ci o colecţie de programe foarte simple care fac fiecare un singur lucru şi îl fac foarte bine. Această viziune este detaliată în cartea lui Consciousness Explained [Conştiinţa, explicată].

Dennett sugerează că această colecţie de programe dă impresia unei unităţi care este „sinele”, dar că acest sine ca unitate nu există. Dennett oferă o descriere foarte exactă a modului în care funcţionează mintea într-un portal organic. Acesta este şi modul în care funcţionează mintea Omului Exterior, adică a omului „cu suflet” care încă nu a început munca de construire a centrului său magnetic, care îi va permite echilibrarea şi fuzionarea celor trei centri inferiori şi stabilirea unei legături permanente cu centrii superiori.

Mouravieff scrie:

Când cerem cuiva care trăieşte sub această presiune constantă a vieţii contemporane să îşi întoarcă vederea mentală către sine, persoana răspunde în general că nu are destul timp ca să se ocupe de astfel de practici… Dacă este de acord, în cele mai multe cazuri va spune că nu vede nimic: Ceaţă, obscuritate. În cazuri mai puţin obişnuite, observatorul raportează că percepe ceva ce nu poate să definească, pentru că se schimbă în permanenţă.

Această din urmă observaţie este corectă. De fapt, totul în noi este în permanentă schimbare. Un şoc exterior minor, plăcut sau neplăcut, fericit sau nefericit, este suficient pentru a da conţinutului nostru interior un aspect cu totul diferit.

Dacă vom continua cu această observare interioară, cu această introspecţie, fără prejudecată, curând vom observa că „eul” nostru, de care suntem mândri cu atâta consecvenţă, nu este întotdeauna acelaşi: „eul” se schimbă.

Pe măsură ce această impresie devine mai clară, începem să devenim mai conştienţi că în noi nu trăieşte o singură fiinţă, ci mai multe, fiecare cu gusturile ei, cu aspiraţiile ei şi fiecare încercând să îşi atingă propriile scopuri.

Dacă vom continua cu această experienţă, curând vom fi capabili să distingem trei curenţi în această viaţă în perpetuă mişcare: acela al vieţii vegetative a instinctelor, ca să spunem aşa; acela al vieţii animale a sentimentelor şi, în cele din urmă, acela al vieţii omeneşti în sensul corect al cuvântului, caracterizată prin gând şi vorbire.

Este ca şi cum în noi s-ar afla trei fiinţe, împletite laolaltă într-un mod extraordinar.

Aşa că ajungem să apreciem valoarea introspecţiei ca metodă de lucru practic, care ne permite să ne cunoaştem şi să pătrundem în interiorul nostru.

Conţinutul interior al omului este analog cu o vază plină de pilitură de fier într-o stare de amestec în urma unei acţiuni mecanice. Fiecare şoc primit de vază duce la o dislocare a particulelor de pilitură de fier. Astfel, viaţa reală rămâne ascunsă fiinţei omeneşti, datorită schimbărilor permanente care au loc în viaţa sa interioară.

exoteric1
Chiar şi aşa, după cum vom vedea mai departe, această situaţie iraţională şi periculoasă poate fi modificată într-un mod benefic. Însă pentru asta este nevoie de muncă, de un efort conştiincios şi susţinut. Introspecţia susţinută duce la o sensibilitate interioară mai mare. La rândul ei, această sensibilitate mai mare intensifică amplitudinea şi frecvenţa de mişcare ori de câte ori particulele de pilitură de fier sunt mişcate. Ca urmare, şocurile care nu fuseseră observate înainte vor produce acum reacţii vii. Aceste mişcări, datorită amplificării lor continue, pot să creeze o frecare atât de intensă între particulele de fier, încât să simţim, într-o zi, cum în noi se aprinde focul interior.

exoteric2
Focul nu trebuie să rămână doar o flacără nevătămătoare. Şi nici nu este suficient ca focul să mocnească sub cenuşă. Odată aprins un foc viu şi arzător, el trebuie menţinut aprins cu atenţie, prin voinţa de a ne rafina şi a ne cultiva sensibilitatea. Dacă vom continua în acest fel, starea noastră se poate schimba: căldura focului va începe în noi un proces de fuzionare.

exoteric3
De la acest punct, conţinutul interior nu se va mai comporta ca o grămadă de pilitură de fier, ci va forma o cărămidă. Atunci, şocurile ulterioare nu vor mai provoca în om schimbare interioară aşa cum o făceau înainte. Ajuns la acest punct, omul va fi căpătat o fermitate care îi va permite să rămână el însuşi în mijlocul furtunilor la care l-ar putea expune viaţa.

Astfel, vedem că ideea că nu există un sine unitar este corectă din punct de vedere ezoteric. Numai că noi mergem mai departe decât Dennett. Noi susţinem că posibilitatea de a crea acest „sine” există şi că aproximativ 50% din populaţia Pământului deţine la acest moment resursele latente cu care să facă acest lucru. Această muncă implică să fim conştienţi de acţiunile şi de reacţiile noastre şi să ne aducem la lumină „programele”, ca să putem să ajungem la ceea ce se află dedesubt, ceea ce este ascuns sub multele şi măruntele „euri” – adevăratul „eu” unificat.

Ca să ilustrăm în continuare funcţionarea minţii ştiinţifice a portalului organic, avem cele de mai jos de la Francis Heylighen, profesor de cercetare la Universitatea Liberă din Bruxelles şi editor al proiectului Principia Cybernetica, “o organizaţie internaţională pentru dezvoltarea în colaborare a unei filosofii evoluţionar-sistemice”. În încercarea de a ne convinge de teoria minţii ca maşinărie, el defineşte tocmai această situaţie şi ne oferă o viziune şi o descriere a minţii şi naturii portalului organic.

În “Is there a Hard Problem of Consciousness” [Oare există cu adevărat o problemă dificilă a conştiinţei], el scrie:

Experienţele la persoana întâi sunt sentimentele sau experienţele esenţialmente subiective şi personale pe care le avem fiecare dintre noi (e.g. sentimentul de „roşeaţă” sau de „rece”) şi care nu pot fi descrise în cuvinte, formule, programe sau orice altă reprezentare obiectivă. După unii teoreticieni ai conştiinţei, precum David Chalmers, un agent fără astfel de experienţe la persoana întâi ar fi doar un „zombie”, o creatură care se comportă, simte şi comunică la fel ca o fiinţă umană, dar căreia îi lipseşte aspectul crucial al conştiinţei. Astfel, „problema dificilă” în cercetarea în domeniul conştiinţei constă în a elucida natura experienţelor la persoana întâi.

Noi credem că această abordare este esenţialmente greşită. Dacă presupusul zombie se comportă în toate privinţele într-un mod care nu poate fi deosebit de o persoană cu conştiinţă, atunci principiul identităţii acestui element pe care nu îl putem distinge ne-ar obliga să tragem concluzia că „zombie-ul” are conştiinţă. Altfel cum am şti că oamenii din jurul nostru nu sunt zombie? Noi presupunem că ei au experienţe conştiente similare cu ale noastre, pentru că în toate celelalte privinţe se comportă ca noi. Dar dacă luăm în serios acest raţionament, atunci poate vom începe să avem fantezii de coşmar în care noi suntem singura persoană reală şi conştientă din lume, iar toţi ceilalţi sunt doar nişte maşinării sofisticate care se prefac că sunt ca noi.

ca_bionic_cd-size-flat

Fiinţă umană conştientă sau maşinărie sofisticată?

Aţi avut vreodată această „fantezie de coşmar” că lumea este populată de zombie? Ei bine, ghiciţi – nu e chiar o fantezie. Jumătate din oamenii din lume sunt chiar asta: „maşinării sofisticate care se prefac că sunt ca noi”.

Este foarte potrivit că el foloseşte termenul de „agent” (filmul „Matrix” ne spune ceva?!) pentru a defini tipul de fiinţă programată, „fie că este făcută din carne şi oase sau din cipuri de silicon”.

El continuă în felul următor:

Agenţii nu simt lumea ca şi cum ar fi nişte observatori impersonali şi obiectivi, care încearcă să îşi reprezinte interior lumea aşa cum este ea, independent de ei. Pentru un agent, o senzaţie are sens numai în măsura în care ea se raportează la obiectivele agentului, ceea ce, în practică, înseamnă că este relevantă pentru supravieţuirea individuală a agentului.

Heylighen descrie mintea răpitorului. Descrierea este tulburător de asemănătoare cu scenariile din viaţa reală ale comportamentului şi gândirii psihopatului, prezentate în cartea lui Cleckely, “The Mask of Sanity” [Masca sănătăţii mintale].

Autorul conchide următoarele:

Conştiinţa nu este vreo substanţă misterioasă, un fluid sau vreo proprietate a materiei, ci un nivel de organizare care ia naştere din procese şi raportări abstracte. Oamenii care caută conştiinţa în particulele elementare (o formă de pan-psihism care a fost sugerată ca mod de a aborda „problema dificilă”), pentru că nu pot să explice altfel de unde vine conştiinţa în creierul nostru, sunt rătăciţi. Poate că intuiţia lor i-a îndrumat corect până aici, în ceea ce priveşte faptul că particulele, la fel ca orice alt sistem, ar trebui văzute ca relaţii, mai degrabă decât ca nişte bucăţi de materie. Dar să atribui conştiinţă acestor tipuri extrem de simple de relaţii este doar un mod de a evita problema cu adevărat dificilă, dar rezolvabilă a reconstruirii complexei structuri cibernetice a minţii omeneşti, în toate detaliile şi subtilităţile ei.

Aici am văzut modul în care se vede pe sine un portal organic. Dacă persoanele numite aici sunt sau nu portaluri organice nu are importanţă. Poate că sunt indivizi cu suflet care încă nu au reuşit să vadă dincolo de minciuna Personalităţii. Până nu s-a întâmplat acest lucru, indivizii cu suflet vor funcţiona şi vor vedea lumea şi pe ei înşişi ca şi cum ar fi portaluri organice. Dar este clar că acest mod de a „explica” conştiinţa este limitat şi explică doar acea formă anume de conştiinţă manifestată de Personalitate – omul exterior. Ea poate descrie funcţionarea portalului organic sau a omului exterior; nu poate să spună nimic despre conştiinţa Căutătorului angajat în munca de fuzionare şi aşezare a sufletului.

În continuare, ne ocupăm de chestiunea creativităţii.



Am văzut că portalul organic învaţă prin imitare. Teoria memelor susţine că memele se răspândesc prin imitaţie. Iar lucrările de artă, cărţile, muzica, ideile ştiinţifice, toate aceste forme de „creaţie” sunt doar răspândirea meme-urilor. Un „creator” este cel care ia meme-uri şi găseşte moduri noi de a le pune laolaltă, de a le aranja şi rearanja. Dar nimic nu este „creat” vreodată cu adevărat.

Asta este din cauza centrului de mişcare al portalului organic, care nu poate să extragă energie din centrii superiori emoţional şi intelectual, pe care nu îi are. Creativitatea lui sub formă de „iubire” este limitată în funcţionare la iubirea carnală.

Mouravieff scrie:

Este important să ne amintim că – desigur, cu excepţia omului adamic – fiecare creatură care ia parte la Viaţa organică pe Pământ, fie că are un centru, doi sau trei în psihicul său, cum este omul din a VI-a zi [portalul organic], are un singur centru superior. În planul hylic, centrul sexual este analog cu centrii superiori emoţional şi intelectual, de vreme ce, prin natura şi structura sa, el este întreg, adică indivizibil.

În afară de cazul când energia sa este uzurpată de cei trei centri ai Personalităţii, centrul sexual, în funcţia sa directă, care este iubirea carnală, are un obiectiv care este bine definit prin cuvintele: Fii roditor şi înmulţeşte-te. Cu alte cuvinte, la un organism sănătos, acest centru, la fel ca centrii superiori intelectual şi emoţional, nu cunoaşte nici îndoială, nici ezitare, nici tristeţe – adică exact opusul situaţiei frecvente a celor trei centri inferiori. [Gnoza, Cartea III, p. 143.]

Funcţia specială a centrului sexual la fiinţele cu suflet este explicată în continuare de casiopeeni:

I: Reîncărcarea fiinţelor cu suflet se face dintr-un bazin similar, doar că, poate bazinul „uman”?
R: Nu – ele se reîncarcă de la aşa-numitul centru sexual, care este un centru superior de energie creatoare. În timpul somnului, centrul emoţional, nefiind blocat de centrul intelectual inferior şi de centrul de mişcare, transformă energia de la centrul sexual. Aceasta este şi perioada în care centrii superiori intelectual şi emoţional se pot odihni de la „epuizarea” în urma interacţiunii centrilor inferiori cu acele sâcâitoare portaluri organice atât de iubite de centrii inferiori. Chiar şi numai acest răgaz este suficient pentru a realiza o diferenţă. Dar mai mult decât atât, în acelaşi timp, energia centrului sexual este disponibilă în mai mare măsură celorlalţi centri superiori.
I: Şi de unde îşi ia energia aşa-numitul „centru sexual”?
R: Centrul sexual este în contact direct cu a 7-a densitate în gândul său creator „feminin” de „Pe Tine Te Iubesc”. „Expiraţia” lui „Dumnezeu” în uşurarea constrângerii. Pulsaţie. Unde de gravitaţie instabilă.

Adevărata creativitate vine din această legătură cu „a 7-a densitate în gândul său creator „feminin” de „Pe Tine Te Iubesc””, în conjugarea sa cu centrii superiori emoţional şi intelectual. Astfel, individul cu suflet este capabil să „creeze” în sensul de a manifesta ceva nou prin gândul său şi prin conexiunea cu a 7-a densitate. Acesta este un proces profund, deoarece ne conectează direct la „Creator”, la Unul.

Portalul organic, atunci când caută să definească acest impuls creator sincer, este obligat să se bazeze pe ideea de meme, de imitaţie. Să vedem cum descrie Dennett actul creator:

Acesta este un alt mod de a vedea ideile. De asemenea, sper să arăt că este şi un mod bun, dar la început, perspectiva pe care o oferă este deosebit de neliniştitoare, chiar îngrozitoare. Îl putem rezuma printr-un slogan: Un învăţat este doar modul unei biblioteci de a construi o altă bibliotecă.

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar pe mine nu mă atrage iniţial ideea că creierul meu este un soi de grămadă de rahat în care se regenerează larvele ideilor altor oameni, înainte să transmită copii ale lor într-o Diasporă informaţională. Asta pare să îi fure minţii mele importanţa ei de autor şi de critic. Cine este şeful, conform acestei viziuni – noi sau meme-le noastre?

Desigur, nu există un răspuns simplu. Ne-ar plăcea să ne credem creatori dumnezeieşti de idei, care le manipulăm şi le controlăm după cum ne dictează capriciul şi le judecăm dintr-un punct de vedere independent, din vârful Olimpului. Dar chiar şi dacă acesta este idealul nostru, ştim că rareori este o realitate, dacă este vreodată, chiar şi în cazul celor mai măiastre şi mai creatoare minţi. După cum remarca Mozart despre propriile lui creaţii:

“Când mă simt bine şi sunt bine dispus, sau când conduc sau mă plimb după o masă bună, sau noaptea, când nu pot să dorm, gândurile mi se îngrămădesc în minte foarte uşor. De unde şi cum vin? Nu ştiu şi nu am nicio legătură cu acest lucru. Pe cele care îmi produc plăcere le ţin în capul meu şi le murmur; cel puţin, alţii mi-au spus să fac asta.”

Mozart nu este singurul. Rari sunt romancierii care nu vorbesc despre personaje care „capătă o viaţă proprie”, artiştilor le place să mărturisească despre tablourile lor care se pictează singure, iar poeţii recunosc smeriţi că sunt slujitorii sau chiar sclavii ideilor care le colcăie în minte, nu şefii acestora. Şi putem cu toţii să dăm exemple de meme-uri care persistă nepoftite şi neapreciate în mintea noastră.

Haideţi să vedem puţin această noţiune de „de unde vin ideile creatoare?”. La Omul Exterior, adică la individul cu suflet care încă nu a început lucrarea de formare a centrului magnetic, există o conexiune, deşi ascunsă, cu centrii superiori. Pentru că este ascunsă, „ideile” care reuşesc să treacă prin văl vor părea că „vin de nicăieri”. Ele ar putea foarte bine să fie acte creatoare sincere, dar Personalitatea este inconştientă de acest lucru.



Ajungerea unui meme în mintea unui portal organic va părea şi ea ca o „venire de nicăieri”, dar în acest caz nu există niciun văl care a fost străpuns, niciun centru superior de la care a fost hrănit. Pentru că portalul organic şi individul cu suflet care încă nu a început munca ezoterică descriu aceleaşi caracteristici de suprafaţă ale unui eveniment – actul „creator” – este posibil să confunde actul creator sincer cu simpla propagare a unui meme.

Astfel, „creaţia”, conexiunea noastră cu „a şaptea densitate în gândul său creator „feminin” de „Pe Tine Te Iubesc””, se reduce la simpla imitare şi este golită de expresia ei de Iubire. Dacă fiecare act creator este o expresie de Iubire, iar fiecare act de imitare nu este, atunci ne dăm seama clar că trăim într-o lume fără Iubire.

Identificarea portalurilor organice

După ce am realizat că există 3 miliarde de portaluri organice în lume, discuţiile de la Quantum Future School s-au îndreptat către „Şi cum îi identificăm?”. Acest lucru nu este uşor, talentul lor principal fiind acela de imitare, de mimare. După cum am văzut în secţiunea despre locul pe care îl ocupă în lumea Organică, imitarea este modul în care ei pot să înceapă procesul de a îşi dezvolta propriul suflet. Ca urmare, această capacitate de a mima trebuie să facă parte integrantă din caracterul lor. Pentru a progresa, trebuie să fie foarte buni imitatori. Asta sugerează că „cele mai bune” portaluri organice vor fi cei mai buni imitatori, cei mai capabili să imite prezenţa unui „suflet”.

Cu toate acestea, structura internă a portalurilor nu are centrii superiori, ci doar cei trei centri inferiori şi un centru sexual, decuplat de la ceilalţi centri superiori. Studierea următorului pasaj din Mouravieff dă indicaţii despre cum un studiu atent al dinamicii interioare a oamenilor poate să separe „grâul” de „neghină”.

Omul adamic care are măcar o conştiinţă vagă a „eului” său real află că acesta este o sursă de conflict interior pe care nu o poate rezolva în plan pur uman. Acest conflict devine mai acut din clipa în care el începe efectiv să facă muncă ezoterică. Abia atunci el devine slab şi cade pradă incertitudinii, îndoielii şi neîncrederii faţă de sine, pentru că drumul care duce către Adevăr întotdeauna trece prin îndoieli. În această lucrare am văzut de câteva ori eforturile şi supra-eforturile considerabile care se cer de la omul adamic, care, după ce şi-a recunoscut poziţia în viaţă, trece cu hotărâre Primul Prag şi urcă pe scară pentru a ajunge şi a trece de Al Doilea Prag, cu promisa sa Mântuire. [Gnoză, Cartea III, pp. 131-132]

Aşadar, prima indicaţie că avem de a face cu un portal organic este lipsa „conflictului interior şi a îndoielilor care rezultă din acesta”. Există oameni care nu se îndoiesc niciodată de gândurile lor sau de ce li se spune sau de ce au ales să creadă. Oricare ar fi circumstanţele, eşecurile sau neajunsurile, aceşti oameni nu sunt afectaţi de îndoială de sine sau de îndoieli cu privire la sistem.

Câţi dintre cei care citiţi acest site aţi venit să o faceţi datorită unui sentiment de conflict sau de îndoială între ceva care se află „acolo” şi ceea ce sugerează intuiţia sau cunoaşterea interioară? Personajul Morpheus rezumă destul de bine acest lucru în „Matrix”:

“Te afli aici pentru că ştii ceva.”

Un portal organic nu are acest conflict interior, nu reacţionează la dovezi de „viaţa e mai mult decât atât” în afară de existenţa materială. Dar chiar şi dacă portalul organic nu are acest tip de îndoială, el poate şi chiar are o formă de „conflict interior” care îşi are baza în Personalitate. Mouravieff explică:

Fiinţele pre-adamice nu sunt supuse acestor crize de suferinţă şi acestor conflicte interioare permanente; nu că ele ar trăi într-o pace perfectă sau că nu ar fi niciodată tulburate de conflicte – departe de asta – însă în cele mai multe cazuri, conflictele lor au loc în interiorul Personalităţii, între diferite grupuri de mici „euri” care produc aceste conflicte. Ca rezultat, natura conflictelor este pur psihică şi, în general, acestea sunt rezolvate printr-un soi de compromis.

Conflictele mai acute care au loc la omul pre-adamic apar între „eul” Personalităţii şi „eul” corpului. Ne-am ocupat pe larg de acest subiect în volumul II al Gnozei, subliniind faptul că „eul” corpului de obicei câştigă în faţa Personalităţii slabe şi schimbătoare, care se predă fără prea multă luptă ori de câte ori este vorba de a îţi satisface poftele stomacului sau pe cele sexuale.

Atunci, justificarea este căutată în sloganuri precum cele care ne permit să credem că e normal să „acţionăm la fel ca toată lumea”, adică într-un labirint de motive paradoxale care sunt doar minciuni faţă de sine.
[Gnoza, Cartea III, p. 132]

Conflictele interioare ale portalului organic nu se referă la relaţia lui cu lumea în sensul „Fiinţării” lui fundamentale în această lume. El nu poate să fie preocupat de astfel de chestiuni, pentru că ele iau naştere din influenţa „eului” real. Nu poate să existe o contradicţie între portalul organic şi Fiinţarea lui în această lume, pentru că el este pe deplin DIN această lume, el este expresia ei ca tărâm material.

Însă persoana cu suflet este altfel, deoarece ea a „căzut” în această lume şi păstrează amintirea lumilor superioare, care îi parvine prin „eul” adevărat. Tensiunea între această „aducere a-minte” de adevărata lui natură de către „eul” real şi natura decăzută a Personalităţii lui este cea care creează potenţialul pentru munca ezoterică, este cea care creează terenul pentru încălzirea creuzetului atunci când cele două intră în conflict. [Conflictul descris în textele alchimice, textele Cavalerului în căutarea Graalului.]

Dar conflictul interior al omului adamic, care adesea se apucă de munca ezoterică pentru că a ajuns la marginea cea mai îndepărtată a falimentului moral, nu se poate rezolva prin compromis, deoarece în conştiinţa „eului” adevărat de unde îşi primeşte chemarea nu este loc pentru acest gen de soluţie. În el este vorba de ansamblul format de întreaga Personalitate, cu „eul” corpului, un ansamblu care, direct sau indirect, este făcut adesea să acţioneze de către centrul sexual, care fuge de vocea conştiinţei, i.e. de „eul” real. Atunci omul are de ales – fie să îşi asculte „eul” real şi să triumfe asupra sieşi, fie să fugă din această Luptă invizibilă în auto-calmare şi în iluziile puternice oferite de o viaţă în care se minte pe sine.

În orice caz, dacă triumfă asupra sa, ceea ce îi va permite omului adamic să rezolve conflictul interior al momentului, acest lucru va implica în mod inevitabil o modificare de atitudine faţă de viaţa exterioară. În general, rezultatul va fi un conflict cu cei apropiaţi, în afară de cazul în care aceştia îl urmează pas cu pas în evoluţia ezoterică, ceea ce este rar.

Asta nu înseamnă că cei apropiaţi îi doresc răul; dimpotrivă, aproape întotdeauna ei au în vedere binele lui: conflictul apare pur şi simplu din cauza concepţiilor diferite cu privire la ce este real. Dacă cei din jurul individului în chestiune sunt pre-adamici, ei nu vor putea niciodată să fie de acord cu el, nefiind capabili să înţeleagă motivele schimbării lui de atitudine şi nici capabili să înţeleagă natura scopului pe care îl urmează. Ei vor deveni automat instrumente ale Legii Generale, care se asigură că cei care trec de linie sunt aduşi înapoi în ţarc. Acesta este modul în care „duşmanii omului vor fi din casa lui”. [Ibid.]

Mouravieff descrie situaţia pentru Căutător, dar abia menţionează activitatea Sistemului de Control atunci când vorbeşte de „Legea generală” sau de influenţele de tip „A”. În sesiunea citată mai sus, casiopeenii au spus că „Sistemul de Control va căuta să introducă şi mai multe „unităţi” în viaţa acelei persoane.”. Am văzut şi cum rolul natural al portalului organic a fost cooptat de inteligenţe în serviciu egoist din 4D. Asta înseamnă că problemele care apar din concepţiile diferite cu privire la realitate vor fi folosite, amplificate şi alimentate la cele mai mari proporţii imaginabile prin activităţile conştiente ale Controlorilor care caută să se hrănească şi să împiedice Căutătorul să meargă pe Cale.

Omul pre-adamic nu poate fi subiectul unor conflicte interioare sau domestice de acest tip. El primeşte rareori influenţe de tip „B”. Dacă le simte vag existenţa, ele îi apar doar ca o curiozitate şi nu au puterea să îl tulbure până în profunzimile psihicului său. În el, centrul sexual deţine supremaţia, fie prin acţiunea directă care ia forma iubirii carnale [i.e. de dragul reproducerii], fie printr-o acţiune indirectă, „psihologică” a psihicului căruia i se supune Personalitatea lui. La fel ca în cazul omului adamic, Personalitatea lui conţine trei centri inferiori, dar atât. La fel de subdezvoltată şi neechilibrată, dar ferită de problemele provocate de influenţele „B”, această Personalitate trăieşte şi acţionează ascultând de comenzile centrului sexual. Nimic din interiorul pesoanei nu se împotriveşte acestuia, iar în limbaj contemporan, asta este cunoscut drept temperament.

În domeniul vieţii „exterioare” a societăţii omeneşti, dominată de influenţe de tip „A”, omul adamic care a trecut Primul Prag se dovedeşte mai slab decât omologul său pre-adamic şi cu cât devine mai puternic prin progresul pe Scară, cu atât este mai slab atunci când este pus în faţa vieţii. [Gnoza, Cartea III pp. 132-133]

Acest din urmă comentariu ne dă un alt indiciu. Omul pre-adamic se află ÎN mediul său, într-un fel în care fiinţa adamică nu se află. Lumea, cu influenţele ei de tip „A”, are o mare putere de atracţie. Activitatea centrului sexual caută satisfacţie într-o lume din ce în ce mai încărcată sexual prin mass media şi prin afişarea fără perdea de imagini sexuale. „Eul” corpului poate să existe fericit la nivelul unei existenţe animalice de bază, guvernat de centrii inferiori, dar „eul” real în curs de dezvoltare şi de activare a centrilor superiori nu poate. Şi în tot acest proces, fiinţa fără suflet nu se simte inconfortabil, decât dacă a fost prinsă în sistemele de spălare pe creier ale Bisericii etc., menite să controleze fiinţele cu suflet. De asemenea, vedem şi că portalul organic nu va reacţiona la influenţe de tip „B” (care sunt dovada unei realităţi spirituale mai măreţe) atunci când acestea apar în viaţa lui de zi cu zi, ci mai degrabă va căuta să le catalogheze rapid drept ireale.

[…]
După o anumită perioadă de timp, ne-am dat seama că în tărâmul new age se întâmplă ceva mult mai profund decât minciună pe faţă, hoţie şi corupţie spirituală generală.
[…]
Aşa că am trecut la un alt domeniu de studiu: Cleckley. Şi el vorbeşte, într-adevăr, de psihopaţi care n-au „sărit niciodată linia”, în termeni sociali. Ei sunt doctori de succes, avocaţi, chiar psihiatri… [şi să nu uităm politicienii şi conducătorii lumii]

Ceea ce bănuim acum este că există o „foiţă de ceapă” încă şi mai ascunsă, pe această temă: portalul organic eficient şi efectiv. Masca PERFECTĂ a Sănătăţii Mintale. Şi mai mult decât atât: Masca perfectă a Conştiinţei.

Dacă acceptăm descrierea lui Mouravieff, că portalul organic are posibilitatea să avanseze în propria sa evoluţie în ciclul următor, trecând de la pre-adamic la adamic şi dacă suntem de acord şi că ciclul actual se apropie de sfârşit, există următoarea posibilitate. Trăim într-o perioadă în care un anumit număr de portaluri organice au ajuns la un nivel de imitare a fiinţei cu suflet care este atât de realist, atât de dezvoltat, încât ele pot să mai revină doar ca fiinţe adamice. Nu mai pot să evolueze în cadrul corpului lor prezent.

Asta forţează Căutătorul să îşi dezvolte propriul discernământ, să îl rafineze permanent pentru a „vedea” niveluri din ce în ce mai subtile de manipulare care au loc în jurul nostru. Astfel, creuzetul va fi încălzit la temperaturi din ce în ce mai mari şi va crea condiţiile pentru eliberare.

[În aceste vremuri actuale de tranziţie, la sfârşitul Marelui Ciclu, devine important pentru omul adamic să se trezească şi să se implice conştient în muncă ezoterică, prin eforturi conştiente, pentru a se alinia cu Planul Divin şi a corecta „eroarea”. În acelaşi timp, dacă omul adamic se dezvoltă cum ar trebui (fuzionând centrul magnetic pentru a constitui „eul” real permanent), atunci omul pre-adamic va lua locul omului adamic, care îi oferă posibilitatea de evoluţie ezoterică. Dacă omul adamic nu face acest lucru, „ne aşteaptă Potopul Focului”, după cum arată Mouravieff, calea către Entropie, partea întunecată a Creatorului, Nefiinţa, după cum am menţionat la începutul acestei postări. Alegerea pe care o avem de făcut se află în fiecare dintre noi. Nimeni nu poate să facă lucrarea în locul altcuiva şi nici nu există „mântuitori” care să poată să o facă.]

Rezumat

Haideţi să punem laolaltă diferitele fire şi să ţesem o tapiserie care să ilustreze situaţia noastră actuală.

Alegând „aurul”, adică dorind să experimenteze în fizic, unitatea noastră de conştiinţă a decăzut din starea sa de „graţie”, adică dintr-o existenţă în serviciu altruist în 3D într-o „semi-stare/un fel de stare” 4D aliniată cu inteligenţa în serviciu altruist din 4D, într-o lume 3D de inteligenţă în serviciu egoist, deja populată cu o rasă antropoidă care slujea drept portal organic, drept punte între densitatea a doua şi densitatea a treia. Căzând şi pierzând astfel conştiiinţa conexiunii sale cu centrii superiori, rasa cu suflet, văzută din exterior, nu era cu nimic diferită de rasa antropoidă. Singura diferenţă consta în potenţialul de a se reconecta la centrii superiori, dezvoltând centrul magnetic. ADNul care aşeza aceşti centri superiori a fost ars – deconectat şi dispersat în structura celulară, însă rămâne capacitatea de a îl recăpăta.

Această lume de densitatea a treia cu inteligenţă în serviciu egoist în care s-a „trezit” omul adamic nu era habitatul lui natural. Este lumea antropoizilor, a păpuşilor de carne, a morţilor. Este o fermă condusă şi controlată de inteligenţă în serviciu egoist din 4D pentru a îşi asigura hrana. Este lumea celor trei centri inferiori şi a unui centru sexual limitat la un rol de procreare prin iubire carnală. Este o lume organizată pe bază de foame, sex şi frică.

Rasa cu suflet a venit în această lume şi a devenit parte din ea, amestecându-se cu rasa localnică până când bazinul genetic a devenit foarte amestecat. Acum, cele două rase sunt atât de amestecate, încât ele se pot regăsi ambele în cadrul aceleiaşi familii.

Mai mult decât atât, modelele care ni se predau şi pe care suntem forţaţi să le asimilăm sunt bazate pe locuitorul „natural” al acestui tărâm, portalul organic. Astfel că explicaţiile materiale reprezintă norma. Viaţa interioară a portalului organic, decuplat de la centrii superiori, este „norma”.

Şi atunci, oare să fim surprinşi că trăim într-o lume care e din ce în ce mai „mecanică”, în care indivizii sunt trataţi ca „unităţi”, în care „creativitatea” înseamnă replicarea unor idei existente ca într-o linie de producţie, în care „francizarea” şi „mărcile comerciale” sunt atât de importante în lumea economică, în care democraţia este un test cu opţiuni multiple odată la câţiva ani, mai degrabă decât contribuţia creatoare a indivizilor la organizarea propriei lor vieţi, în care oamenii care „văd” alte fiinţe, alte lumi, sunt duşi în închisori pentru „bolnavi mintal”, în care cultura constă din copii nesfârşite ale aceloraşi produse, cu mici modificări pentru a face consumatorul să creadă că e ceva „nou” şi „revoluţionar”. Şi lista ar putea continua.

Şi toate astea sunt organizate pentru a te împiedica PE TINE să progresezi, pentru a te distrage, pentru a te face să fii mereu preocupat de un soţ, soţie, mamă, tată, fiică sau fiu pe care nu ai cum să îl „salvezi”, pentru că nu poate fi „salvat” – este fundamentalmente diferit de tine, nu are ADNul care ar permite „aşezarea” unui suflet care să poată înţelege posibilitatea unui nivel superior al vieţii. Mai rău, toate astea îţi sug energia vitală şi astfel, îţi neagă orice şansă de a îţi dezvolta centrul magnetic, destinaţia finală a acestei energii fiind inteligenţa în serviciu pentru sine din 4D. Ea alimentează şi menţine Matrixul. În aceste interacţiuni, tu nu eşti nimic altceva, decât o baterie, iar portalurile organice din viaţa ta sunt „tuburile de alimentare”.

Ai nevoie de acea energie pentru a progresa. Este a ta şi este dreptul tău să o ceri şi să o păstrezi. Dar pentru a face acest lucru, trebuie să opreşti acest „dans al morţii” cu portalurile organice din viaţa ta.

Într-un sens foarte important şi real, determinarea naturii relaţiilor noastre ESTE însuşi procesul de discernere a influenţelor de tip „A” de influenţele de tip „B”. Este lucrarea cea mai importantă pe care o putem face. Nu putem să realizăm NIMIC fără să facem mai întâi acest lucru. Nu poţi să porţi un „jug inegal”. Nu poţi să slujeşti la doi stăpâni.

În loc să etichetăm definitiv cazurile mai subtile de portaluri organice, poate că e mai bine să identificăm în noi câtă energie se scurge în fiecare interacţiune. Cred că asta se poate face. Şi aceasta este distincţia esenţială pe care trebuie să o facem.

Atunci când discernem că energia noastră este epuizată într-o interacţiune… atunci suntem puşi în faţa unei situaţii foarte dificile, mai ales dacă portalul organic din viaţa noastră nu este de tipul „defect” vizibil, ca să spunem aşa. Poate să fie genul de „căţeluş” pe care să fie foarte plăcut să îl ai în jur în cea mai mare parte a timpului, deşi este pretenţios şi epuizant.

De exemplu: dacă suntem într-o relaţie în care simţim că „trebuie să scăpăm acum şi apoi să ne reîncărcăm” sau ceva de genul acesta, dar în cele mai multe privinţe relaţia este satisfăcătoare, este posibil să avem de a face cu un portal organic foarte subtil şi foarte bun la a ne suge de energie.

Poate să fie nevoie de ani de zile ca să ne dăm seama că, de fapt, nu ajungem nicăieri în termeni de creştere spirituală, chiar dacă, cumva, „ne menţinem pe linia de plutire”, cu „ieşirile” noastre regulate sau cu alte mecanisme pe care le-am dezvoltat în relaţiile noastre pentru a face faţă situaţiei.

Suntem foarte bucuroşi să lucrăm pentru a lăsa Planeta Pământ de inteligenţă în serviciu egoist din 3D locuitorilor săi iniţiali. Probabil că e la fel de greu pentru ei, precum este şi pentru noi să continuăm să coabităm într-o lume cu puncte de vedere atât de diametral opuse despre cum funcţionează universul şi în ce direcţie ar trebui să ne îndreptăm.

Le dorim numai bine în Ciclul următor.

————————————–

Separarea deja se întâmplă, pentru că Valul se apropie. La încheierea ciclului, omul adamic, oamenii cu suflet şi care au acces la centrii superiori au oportunitatea să „absolve” sau să se înalţe într-o stare superioară de a Fi, activându-şi ADNul complet. Însă acest lucru nu se întâmplă de la sine şi nici dacă te îmbăiezi în centura fotonică, dacă meditezi asupra Iubirii şi Păcii, dacă te concentrezi pe gândurile „pozitive” sau dacă îţi creezi realitatea urmând dorinţele „eului” fals, ale personalităţii şi influenţele şi lumea de tip „A” a portalului organic.

Este nevoie de eforturi conştiente, de acumulare de cunoştinţe şi de aplicarea lor, de separarea adevărului de minciuni în sine şi în lume, de activarea centrilor superiori prin lucrare ezoterică, pentru ca focul să poată să iniţieze transmutarea Plumbului în Aur, fuzionând Centrul Magnetic, Sfântul Graal, Calea Înălţării, care duce de la iubirea carnală la căutata Iubire de Absolut. Aceasta este lucrarea pe care o au de făcut cei care sunt chemaţi să se trezească şi există forţe care nu doresc să se întâmple acest lucru, folosind portaluri organice prin care să lucreze precum şi multe alte capcane pe care „Legea Generală” (sau „Sistemul Hiperdimensional de Control al Matrixului”) o pune în calea căutătorului pentru a îl abate din drum, ca să nu îşi piardă sursa de hrană. Este un război spiritual şi trebuie să avem discernământ în relaţiile noastre, să fim atenţi cu cine interacţionăm, ce învăţături „new age” parcurgem şi aşa mai departe. Fără discernământ şi fără a ne stăpâni „eul”, nu există progres spiritual şi, în cele din urmă, nu există înălţare.

189221_196285720393506_100000362371586_641821_5193393_n

Tema portalurilor organice este profundă şi cu implicaţii vaste. Nu trebuie să ne grăbim să tragem concluzii, să facem presupuneri sau să emitem judecăţi. Cu toţii suntem portaluri organice într-o măsură mai mică sau mai mare, „răpitorul” şi matrixul lucrând prin noi toţi până când nu facem efortul de a dobândi cunoaştere de sine şi nu muncim să ne fuzionăm centrii superiori care ne conectează cu sinele nostru superior în mod conştient, dislocându-ne programele şi comportamentele mecanice condiţionate pentru a ne putea folosi voinţa în mod conştient şi treaz. Aceasta este baza adevăratului liber arbitru.

‘Gândeşte-te o clipă şi spune-mi cum ai explica contradicţia dintre inteligenţa omului inginer şi prostia sistemului lui de credinţe, sau prostia comportamentului lui contradictoriu. Vrăjitorii cred că răpitorii ne-au dat sistemele de credinţe, ideile noastre de bine şi rău şi normele noastre sociale. Eu sunt cei care ne stabilesc speranţele şi aşteptările şi visele de succes sau de eşec. Ei ne-au dat invidia, lăcomia şi laşitatea. Răpitorii sunt cei care ne fac să ne complacem, plini de rutine şi obsedaţi de ego.‘

– Don Juan Matus

În cuvintele lui Laura Knight-Jadczyk din “The Secret History of the World” [Istoria secretă a lumii]:

[…] o parte importantă din munca noastră ezoterică este să învăţăm să ne excludem din dinamica de alimentare cu energie inerentă în relaţiile cu portalurile organice. Mai mult, pentru că cei care au centrii superiori ca potenţial sunt supuşi aceleiaşi programări şi sunt unităţi mecanice de reacţie până când nu întreprind munca de a îşi dezvolta centrii superiori, acelaşi lucru este valabil şi pentru interacţiunile şi dinamica noastră cu ei. Cu toţii ne hrănim, până când nu învăţăm să încetăm să ne mai hrănim cu alţii şi să îi împiedicăm pe alţii să se hrănească cu noi. Munca ezoterică cere cantităţi enorme de energie, iar această energie este cea cu care se hrănesc alţii.

Pentru a face progrese în lucrarea ezoterică, este fundamental să înţelegem această dinamică subiacentă a procesului de hrănire; este inutil şi periculos să încercăm să identificăm şi să clasificăm indivizii drept portaluri organice, pentru că toţi suntem portaluri organice până când alegem să fim altceva. Să transformi un instrument pentru înţelegerea adevăratei stări îngrozitoare a situaţiei noastre în această lume a celor căzuţi într-o armă împotriva unor indivizi înseamnă să o goleşti de importanţa ei spirituală şi să o transformi într-un instrument de înrobire a noastră în lumea materială, acelaşi proces care s-a petrecut cu toate religiile lumii în decursul nefericitei noastre istorii.

O înţelegere adevărată a potenţialului organic şi a lumii în care trăim ne dă cunoaşterea necesară să scăpăm de aici „cu viaţă”, fie că e aşa literalmente, fie că e vorba de a fi viu în sensul naturii noastre adevărate, de suflete încuiate în corpuri materiale pentru a învăţa lecţii importante care nu pot fi învăţate decât în această lume. Nu mai putem să îi urâm pe cei care nu au acces la adevărurile superioare din cauza a cine sunt ei – nu mai mult decât putem să urâm pisica ce se joacă cu şoarecele înainte să îl omoare şi să îl mănânce.

Pentru mai multe informaţii vă rog să lecturaţi sursele şi hiperlink-urile menţionate în postare.

Advertisements