Tags

, , , , , , , , , , , , ,

De Bernhard Guenther

21.11.2010

Materialul original: http://veilofreality.com/2010/11/21/ufos-aliens-and-the-question-of-contact/

Traducere în limba română de magicInsight. Toate drepturile @veilofreality.com

Fenomenul OZN este o temă destul de ambiguă. În ciuda multor ani de contacte documentate, încă nu există o confirmare din partea vreunei autorităţi „oficiale”, fie că e vorba de ştiinţa mainstream sau de guvern, că ar putea să fie vorba de ceva „din altă lume”. Dimpotrivă, acest subiect este ridiculizat sau evitat ori de câte ori este adus în discuţie. Cu toate acestea, cea mai mare parte a publicului larg crede că există OZN-uri (obiecte zburătoare neidentificate) extraterestre şi că guvernul ne ascunde informaţii în acest sens. Mulţi oameni au văzut ei înşişi OZN-uri. Dar în acelaşi timp, cei mai mulţi nu dau prea mare atenţie sau nu se gândesc prea mult la asta, crezând că, în orice caz, nu ne prea afectează şi că o să ne ocupăm de această chestiune atunci când se va realiza contactul “oficial”.

Dar dacă fenomenul OZN nu este ceea ce am crezut că este, ci influenţează omenirea şi lumea în general de mii de ani? Care ar fi implicaţiile acestui lucru?

Viziunea pe care o avem despre viaţă şi existenţă, despre ştiinţă şi religie, despre spiritualitate şi evoluţie, conştiinţă şi psihologie, precum şi realitatea aşa cum o cunoaştem acum ar arăta cu totul altfel dacă am analiza mai profund fenomenul OZN şi posibilitatea ca lumea noastră să fie afectată de o inteligenţă superioară extarterestră. Poate că nu noi suntem pe “scena principală” aici pe Pământ – şi poate că nici măcar nu suntem noi în vârful lanţului trofic? Să nu uităm că nu demult credeam că pământul e plat. Oare ce altceva o să mai descoperim?

462px_baptismofchristbyaertdege

Botezul lui Christos, de Aert de Gelder (1710)

În general, este imposibil să porţi o discuţie pe această temă cu oameni care resping orice de la bun început, fără să fi analizat la modul sincer dovezile şi studiile disponibile. Nu are rost să discuţi despre convingeri sau să impui puncte de vedere. Discuţia e constructivă doar atunci când nu este limitată de preferinţele sau de convingerile personale sau de o viziune condiţionată asupra lumii. Atunci când cauţi adevărul, obiectivitatea şi o minte deschisă sunt instrumente esenţiale.

Având în vedere acest lucru, toţi cei care pornesc să studieze fenomenul OZN vor descoperi, până la urmă, că există informaţii valabile, la fel cum există şi dezinformare. Adevărul şi minciunile sunt amestecate, mai ales în cazul unei teme aflate în afara tărâmului „culturii oficiale”. Este o mare mlaştină, însă un căutător sincer, care abordează subiectul cu o minte critică, dar deschisă şi cu efortul de a face ceva săpături, va putea să vadă fără urmă de îndoială că, într-adevăr, se întâmplă ceva „din altă lume”… ceva care se „întâmplă de ceva vreme”.

Întrebarea este – cum să separi adevărul de minciuni? Cum putem să aflăm ce se întâmplă de fapt, în acest domeniu evaziv?

Când avem de a face cu astfel de teme extreme, trebuie luată în considerare o chestiune importantă: propriul nostru nivel de condiţionare culturală. Mulţi oameni proiectează o anumită imagine tipică a fenomenului extraterestru, pe baza filmelor de la Hollywood şi a literaturii SF, care, în cea mai mare parte, au tendinţa să „umanizeze” într-un fel fiinţele extraterestre inteligente şi să menţină lucrurile la un nivel foarte fizic, cu extratereştri care vin de pe o altă planetă şi prezintă calităţi omeneşti. Ceea ce vedem în mainstream afectează într-adevăr modul în care percepem acest subiect, fie şi numai la modul inconştient. Condiţionarea prin intermediul „culturii oficiale”, care a transformat acest subiect în ficţiune, este profundă şi cu implicaţii vaste. Nu este cazul să o subestimăm.

Trebuie să înţelegem această condiţionare vastă, precum şi gradul imens de ridiculizare a acestui subiect în rândul publicului, cele mai multe cazuri fiind explicate drept anomalii meteorologice, planeta Venus sau baloane meteorologice. Însă există mulţi oameni care cred în OZNuri. Dar ce ştim noi, de fapt, despre intenţia acestor „vizitatori”?

Există o diferenţă imensă între convingere şi cunoaştere.
Ce anume ştim cu adevărat şi ce anume doar credem sau presupunem?
Niciodată nu trebuie să subestimăm capcana speranţelor deşarte şi/sau a negării.

Dacă privim la toate astea cu ceea ce budiştii numesc „mintea începătorului”, vom putea să ajungem mai aproape de adevăr. Fără niciun fel de idei preconcepute sau de presupuneri – pur şi simplu să analizăm totul aşa cum este, să coroborăm datele şi studiile existente, să folosim deopotrivă logica şi intuiţia, să separăm dezinformarea de informaţiile pe care ne putem baza şi să punem laolaltă, încet-încet, piesele din acest puzzle. Evident, este o temă în care nimeni nu are toate piesele şi încă mai sunt multe de descoperit. Dar la un moment dat, când ai o parte din piesele puzzle-ului, poţi să vezi imaginea care începe să se formeze. Haideţi să vedem câteva dintre aceste piese şi să ne facem o idee despre cum ar putea arăta imaginea.

OZNurile şi Statul Siguranţei Naţionale

Când e vorba de cazuri OZN bine documentate, mai ales din cele ce implică documente ale guvernului sau ale armatei, există o carte pe care trebuie să o menţionăm – şi anume „OZN-urile şi Statul Siguranţei Naţionale – Cronologia unei muşamalizări” (UFO’s and the National Security State – The Chronology of a Cover-up) de  Richard Dolan. Dolan provine din mediul academic şi are mintea critică, dar deschisă, atât de necesară atunci când analizezi astfel de chestiuni. Are un MA în Istorie la Universitatea Rochester şi un BA în Istorie de la Universitatea Alfred. Înainte de interesul lui pentru fenomene aberante, Dolan a mai studiat strategia SUA în Războiul Rece, istoria sovietică şi diplomaţia internaţională.

„OZNurile şi Statul Siguranţei Naţionale” este primul volum dintr-o serie istorică de trei volume ce abordează dimensiunile de securitate naţională ale fenomenului OZN din 1941 şi până în prezent. Cartea include documente din arhivele a peste cincizeci de baze militare, cu privire la încălcarea unor zone sensibile din spaţiul aerian de către obiecte neidentificate, ceea ce demonstrează că armata americană a luat în serios problema OZNurilor. Dr. Edgar Mitchell, astronaut pe Apollo 14, a numit cartea lui Dolan „monumentală”, iar dr. Hal Puthoff, directorul Institutului pentru Studii Avansate din Austin, a declarat-o „o lectură obligatorie pentru orice persoană care studiază domeniul cu seriozitate”.

Unii cred că OZNurile sunt doar tehnologii naziste avansate sau proiecte militare secrete şi că nu au nimic „extraterestru”, pe când alţii explică OZNurile folosind psihologia jungiană şi spunând că este vorba de o proiecţie a conştiinţei noastre colective. Cei care se îndoiesc că fenomenul OZN este real trebuie să citească această carte. Este bine documentată şi arată clar că guvernul şi armata sunt foarte conştiente de problema OZNurilor şi că nu au niciun control asupra ei.

„Există documentaţie mai mult decât suficientă, care dovedeşte interesul armatei faţă de OZNuri. Tentativele de interceptare şi întâlnirile militare apropiate sunt o caracteristică constantă […] Preşedintele / guvernul nu ştie prea multe şi, de la bun început, nici măcar nu are vreun control. Complexul industrial militar [privatizat] şi corporaţiile transnaţionale private par să aibă de a face cu tehnologie extraterestră şi să se ocupe cu recuperarea de OZNuri prăbuşite, inginerie inversă şi, posibil, studiul organismelor extraterestre, departe de supravegherea guvernului sau de vreo altă formă de supraveghere oficială.”

– Richard Dolan, (din prezentarea pe care a ţinut-o la Conferinţa OZN din Laughlin, Nevada 2008)

Dolan analizează şi formarea unui Stat de Siguranţă Naţională (Complex Militar Industrial), independent de supravegherea oficială a guvernului, precum şi chestiunea Programelor de Dezinformare şi Contrainformaţii (COINTELPRO), proiectate să răspândească deliberat informaţii false cu scopul de a ţine publicul departe de adevăr. Vă recomand să citiţi introducerea aici. Cuvântul cheie este compartimentalizarea, transmiterea informaţiilor strict în funcţie de necesitate. Aşa funcţionează o structură secretă. Dovezile bine documentate care îi susţin afirmaţiile se găsesc în cărţile pe care le-a scris. Prelegerea de mai jos, pe care a ţinut-o în septembrie 2009, oferă şi ea o perspectivă solidă asupra lucrărilor lui [materialele video nu sunt traduse, n.n.]:

Muşamalizarea în chestiunea OZN în 10 minute, de Richard Dolan:

Proiectul „Dezvăluirea” [Disclosure Project]

Mulţi dintre cei care au studiat puţin chestiunea OZNurilor au dat peste Disclosure Project, o organizaţie condusă de Steven Greer, care dezvăluie şi implicarea guvernului/armatei în domeniul OZN.

La prima vedere, Disclosure Project pare o sursă foarte bună şi are o imagine cumva mai serioasă decât un site obişnuit pe tema OZNurilor. Greer şi proiectul lui sunt destul de populari în zilele noastre, mai ales în mişcarea new age. Pasionaţii de OZNuri par să ia lucrările lui Greer drept sursă credibilă şi sigură şi sunt bucuroşi să audă că „fraţii noştri din spaţiu”, binevoitori, au venit şi poate că ne furnizează tehnologie precum Energia Punctului Zero, tehnologie pe care guvernul secret o ascunde de noi. Conform lui Greer, noi îi „ameninţăm” pe extratereştri şi periclităm un posibil scenariu de contact, din cauza programului nostru de arme spaţiale.

Deşi Greer prezintă informaţii foarte valabile, cu obiectivul ideal de a promulga dezvăluiri despre fenomenul OZN prin Parlament, ele par să fie presărate cu dezinformare, mai ales în privinţa intenţiei „vizitatorilor”. Greer susţine că nu există dovezi de comportament ostil din partea extratereştrilor. Ei bine, eu nu aş fi aşa de sigur. Guy Malone, cercetător în domeniul OZN, scrie despre Steven Greer şi despre Proiectul Disclosure:

„Există anumite probleme în ceea ce priveşte scopurile mai puţin cunoscute, dar la fel de intens urmărite ale Proiectului Disclosure, care se ascund (în plină vedere) în spatele „titlului” nobil de Dezvăluire, iar acest lucru ar trebui să ne ridice semne de întrebare. Anume, zelul aparent religios cu care dr. Greer promovează „Comunitatea Intergalactică”, căreia se pare că suntem invitaţi să ne alăturăm, precum şi apelul la omenire pentru dezarmare înainte de a pătrunde în spaţiu (sau, cu cuvintele folosite pe prima pagină la Disclosure Project, „să adopte legislaţie care să interzică toate armele spaţiale”). Intenţionat (ca agent de dezinformare sau ca lider de cult de canapea) sau neintenţionat, ataşând aceste chestiuni foarte separate şi diferite de obiectivele nobile ale Proiectului Disclosure, dr. Greer din păcate, ne atrage pe toţi direct în mâinile Guvernului din Umbră despre care ne avertizează.

Aceste scopuri secundare, non-esenţiale (pentru Disclosure) se bazează pe o singură premisă greşită – faptul că OZNurile nu sunt niciodată dăunătoare. Pur şi simplu, nu este deloc rezonabil să credem că dr. Greer, ca specialist de marcă în domeniul OZNurilor, nu a auzit niciodată de astfel de relatări [care prezintă o natură ne-binevoitoare a interacţiunii cu OZNurile/extratereştrii]. Însă o parte prea mare din comunitatea OZN ignoră pur şi simplu orice astfel de relatări, fie în favoarea unei loialităţi nemeritate faţă de pasionaţii de ozn-uri, fie în contextul unui plan ascuns – politic, spiritual şi/sau financiar. Promovarea fiinţelor din OZNuri ca fiind binevoitoare şi reprezentând idealul unei „Comunităţi Intergalactice” paşnice este doar indiciul că avem de a face cu un cercetător neinformat, cu un agent de dezinformare foarte bine informat, cu un acolit new age sau cu un lider de cult OZN.

Dar oamenii inteligenţi nu pot să dea voie unei imagini sclipitoare despre realitatea OZNurilor să ne facă să dăm pe spate şi să presupunem, pur şi simplu, că TOATE sunt – sau vor fi întotdeauna – prietenoase şi benefice pentru omenire. Tot ce ştim de fapt până acum de la dr. Greer şi din eforturile altora este că aceste entităţi există şi că ele par să ne ofere chestii sclipitoare şi cool în schimbul a un pic de teritoriu. Dar propria noastră istorie sinuoasă a relaţiilor iniţiale dintre europeni şi indienii americani băştinaşi ar trebui să fie suficientă pentru a ne învăţa că ar fi o prostie să mai mergem pe această cale.

Dacă guvernul nu ştie prea multe şi nu are controlul asupra acestui fenomen, după cum a arătat Richard Dolan în cercetările lui, asta ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte „dezvăluirea” prin intermediul guvernului, aşa cum o promovează Greer.

Trebuie să ne punem întrebarea, CINE va dezvălui CE?

Chiar o să credem că guvernul o să vină pur şi simplu şi o să ne spună adevărul, chiar dacă ar şti ce se petrece? Cercetătorii sinceri în domeniul OZN încep să privească mai atent planul lui Greer, deoarece ceea ce susţine el nu se potriveşte cu datele descoperite. El pare să facă mai mult rău decât bine în domeniul OZN, cu toată „cruciada” lui de dezvăluire. Şi poate că, la urma urmei, asta este intenţia lui adevărată – să distragă şi să dezinformeze. Oare este posibil ca Greer să fie un agent de dezinformare, de genul clasic al programelor de contrainformaţii ( COINTELPRO )?

Laura Knight-Jadczyk scrie următoarele despre Greer, în cartea ei “The Secret History of the World“ [Istoria secretă a lumii]:

„În zilele noastre, avem „Proiectul Disclosure” şi pe Steven Greer. Pe baza scrisorilor pe care le primesc, se pare că multă lume în comunitatea new age/OZN consideră că asta e o idee foarte bună şi nouă. Cu toate acestea, istoria ne arată că lucrul ăsta s-a mai încercat. Lucrul care sugerează despre eforturile lui Greer că nu e vorba decât de COINTELPRO este ataşamentul lui faţă de ideea că „extratereştrii au venit să ne ajute”, care este direct contrazisă de istorie […]

În ceea ce priveşte secretizarea chestiuni OZN, referitor la cercetările lui Dolan, Jadczyk scrie:

“[…]Asta ne aduce înapoi la problema Statului Secret şi a planurilor acestuia. Unii cred că secretizarea este absolut esenţială. Ei spun că publicul, pur şi simplu, nu ar putea să facă faţă adevărului despre extratereştri. Ei spun că nu are rost să strici vieţile oamenilor cu adevărul, pentru că omul obişnuit oricum nu ar putea să facă nimic. Dar oare e adevărat acest lucru? Oare s-ar depune atâtea eforturi să se ascundă planurile extraterestre, dacă dezvăluirea adevărului nu ar fi dăunătoare pentru acele planuri?
Acest lucru reiese foarte clar din istoria cronologică a interacţiunii efective dintre OZNuri şi public şi a comportamentului armatei, comunităţii de servicii de informaţii, mass media, comunităţii ştiinţifice în interacţiunea cu publicul, prezentată de Dolan.
[…]
Din dovezile documentate, precum şi din comportamentul armatei ca răspuns la chestiunea OZNurilor şi „extratereştrilor”, pare evident faptul că extratereştrii au într-adevăr un plan şi că – la un anumit nivel în straturile de secretizare – există persoane care ştiu, cel puţin în funcţie de necesităţi, care este acest plan. Pare foarte clar că secretizarea a fost impusă acestui grup chiar de extartereştri. Mai mult, la o evaluare atentă a dovezilor, planul nu pare să fie unul binevoitor.”

Ei bine, ce planuri ar putea avea nişte extratereştri, care să nu fie în interesul nostru?

Lumea secretă a răpirilor extraterestre

O chestiune foarte importantă, pe care Greer şi mulţi dintre suporterii „scenariului cu extratereştrii binevoitori” par să o ignore complet, să o distorsioneze sau să o nege este tema răpirilor extraterestre. Pentru cineva care nu s-a interesat niciodată serios de această chestiune, poate că este un subiect de amuzament, o ocazie de a face glume despre „sondare anală” şi altele asemenea, dar oricine a studiat vreodată acel domeniu ştie că imaginea care se prezintă nu este deloc amuzantă.

Există un grad ridicat de stranietate în aceste fenomene de răpire, care este greu de explicat. Multe dintre răpiri nu sunt aşa de evidente şi amintirile pot fi recuperate doar prin hipnoză, deoarece se pare că extratereştrii au o capacitate de a îşi controla mental victima, de a îi şterge memoria, de a manipula spaţiul şi timpul şi de a implanta anumite gânduri, emoţii (de la extaz la indiferenţă) şi chiar amintiri false despre ce s-a întâmplat de fapt în timpul răpirii (memorii de ecranare), folosind o tehnologie hiperspaţială care face ca tehnologia noastră să arate ca în Epoca de Piatră. Unele răpiri au fost relatate în stare de conştienţă deplină, fără hipnoză şi se pare că există multe similarităţi între poveştile a mii de cazuri de răpiri din toată lumea (NU este vorba de un fenomen doar la nivelul SUA), relatate independent şi care prezintă o imagine mai degrabă tulburătoare.

David M. Jacobs, Ph.D. a făcut cercetări în domeniul OZN/răpirilor extraterestre timp de peste 40 de ani, a publicat mai multe cărţi şi a lucrat cu mii de răpiţi, folosind în cea mai mare parte tehnici de hipnoză pentru a dezvălui aceste experienţe. El spune următoarele:

„Cercetările mele se bazează pe mai mult de 42 de ani de cercetări în domeniul OZN. În plus, din 1986 am efectuat peste 1000 de regresii hipnotice cu persoane răpite. Am încercat să fiu pe cât de obiectiv cu putinţă şi să nu urmăresc niciun plan. Nu am de promovat niciun program new age, spiritual, religios, transformaţional sau transcendent. Încerc să mă ţin cât pot de aproape de dovezi. Dar nu este posibil să fi fost ferit de greşeală. Majoritatea dovezilor pe care le avem în ceea ce priveşte fenomenul de răpiri extraterestre este din amintiri revelate prin hipnoză… Este greu să ne imaginăm o formă mai slabă de dovadă. Dar este o dovadă – şi avem foarte multe de acest fel.”

Admiţând dificultatea asociată cu a studia fenomenul răpirilor extraterestre (nu există dovezi filmate „în acţiune”), Jacobs elimină, totuşi, ideea că răpirile sunt doar o chestiune psihologică / imaginară. Sunt prea multe relatări, de la prea multe persoane fără nicio legătură una cu alta, care prezintă aceleaşi poveşti în derulare şi care, pur şi simplu, nu se potrivesc cu niciun context psihologic. Aşadar, cum arată o răpire obişnuită? Jacobs o descrie pe scurt:

„Răpirile sunt o serie complexă de evenimente şi proceduri controlate de răpitori asupra unor persoane răpite pasive sau controlate. Într-o răpire obişnuită, oamenii sunt scoşi din mediul lor normal de către extratereştri. Oamenii sunt reduşi la pasivitate şi nu se pot împotrivi. Ei sunt duşi la bordul unui OZN, sunt dezbrăcaţi şi sunt puşi să se întindă pe o masă. Apoi, subiecţilor li se administrează o serie de proceduri fizice, mentale şi de producţie. Corpul fizic al subiectului este sondat şi analizat. Se colectează spermă şi ovule.

Extratereştrii au proceduri în care se holbează în ochii persoanei răpite de la o distanţă de numai câţiva centimetri. Aceste proceduri de „scanare a minţii” par să fie manipulări neurologice care le dau extratereştrilor posibilitatea să „pătrundă” în mintea oamenilor.

După procedurile de pe masă, persoanele răpite relatează că uneori sunt duse în alte încăperi, unde li se cere să aibă contact tactil cu bebeluşi cu aspect ciudat. Persoanele răpite spun că aceşti bebeluşi par să fie încrucişări între oameni şi extratereştri. Ei îi numesc „hibrizi”. Persoanele răpite mai văd şi bebeluşi hibrizi mai mari, copii, adolescenţi şi adulţi.

Uneori, persoanele răpite relatează că li se cere să îndeplinească anumite sarcini, că sunt „testate” într-un fel. Ele spun că sunt aduse aparate cu care urmează să fie examinate. Uneori li se cere să aibă un soi de contact sexual cu alte fiinţe umane, iar alteori cu hibrizi adolescenţi şi adulţi. Sunt returnaţi în mediul lor normal şi, în decurs de câteva secunde, uită tot ce li s-a întâmplat.”

Relatările individuale sunt mult mai detaliate; nu toate vorbesc de OZNuri, unele au de a face cu baze subterane. Dr. Jacobs spune că, după toţi aceşti ani în care a făcut cercetări şi a pus laolaltă piesele puzzle-ului, vede că începe să se formeze o imagine. Se pare că există un program care are un anumit obiectiv şi că producerea de progenituri ar putea fi unul din obiectivele din spatele fenomenului de răpire, cu scopul de a crea o rasă hibridă.

Unii sceptici îl învinuiesc pe Jacobs că şi-a indus „propriul lui sistem de convingeri” la clienţi prin hipnoterapie, astfel creând relatări despre răpiri „false”. Însă aceste lucruri nu sunt susţinute de dovezile pe care le-au produs Jacobs şi alţi cercetători, dintre care multe nu se bazează pe hipnoterapie. Asta arată doar că scepticii nu au analizat studiile şi încearcă doar să îşi valideze propriul sistem de convingeri, mai degrabă decât să caute adevărul în mod obiectiv. În ceea ce priveşte demitizarea tipică a fenomenului de răpire extraterestră, fie prin intermediul comunităţii ştiinţifice, fie prin cel al comunităţii „spirituale”, Jacobs scrie:

„În cei patruzeci de ani de cercetări în domeniul OZNurilor, dintre care ultimii douăzeci petrecuţi studiind fenomenul răpirilor, am aflat un truism simplu: Toţi demascatorii fac una sau mai multe dintre trei greşeli fundamentale: Nu cunosc dovezile, ignoră dovezile sau distorsionează dovezile. Oricare dintre aceste erori ar fi catastrofală şi poate chiar necinstită din punct de vedere ştiinţific, atunci când scrii despre ceva care are consecinţe ştiinţifice acceptate. A lăsa erori în text este echivalent cu a ignora sau a distorsiona dovezi. Din păcate, când e vorba de răpiri, toţi demascatorii respectă truismul dovezilor. Fără nicio excepţie.”

Dr. Rick Strassman, autor al lucrării “DMT – Molecula-spirit” [DMT – The Spirit Molecule], avansează ipoteza că răpirile extraterestre sunt produse de o degajare accidentală de DMT, care este produs de glanda pineală, în interiorul creierului. Pe când făcea experienţe cu DMT în anii 1990, la Universitatea New Mexico, dr. Strassman a avansat teoria că o degajare masivă de DMT din glanda pineală înainte de moarte sau în apropierea morţii este cauza fenomenului de experienţă în apropierea morţii (NDE). Mai mulţi dintre subiecţii lui au raportat halucinaţii vizuale sau auditive de tip NDE, în timp ce alţii au raportat şi contacte cu „alte fiinţe”, de tip extraterestru, de natură insectoidă sau reptiliană, în medii tehnologice foarte avansate, unde subiecţii erau „transportaţi”, „sondaţi”, „testaţi”, „manipulaţi”, „dezmembraţi”, „învăţaţi”, „iubiţi” şi chiar „violaţi” de aceste „fiinţe”.

Este interesant să observăm cât de asemănătoare sunt relatările subiecţilor lui (cărora li se administrase DMT intravenos) în comparaţie cu ceea ce găsim în cercetările despre fenomenul răpirilor extraterestre. Este clar că DMT este o moleculă misterioasă, ce pare să deschidă porţi către o altă lume/realitate. Însă teoria lui Strassman, că experienţele de răpire sunt cauzate de o degajare accidentală de DMT, pare să fie superficială dacă aruncăm o privire mai atentă la scenariul unei răpiri extraterestre.

Karla Turner, Ph.D. a fost răpită ea însăşi de extratereştri şi este o cercetătoare respectată. Este autoarea a trei cărţi despre fenomenul de răpire extraterestră: “Into the Fringe” [În extremă] (1992), “Taken” [Răpită] (1994) şi “Masquerade of Angels” [Mascarada îngerilor] (1994). Dr. Karla Turner a murit de un cancer ciudat, care s-a dezvoltat foarte rapid, în 1996, după ce a fost ameninţată pentru munca ei. Avea doar 48 de ani.

Dr. Turner a confirmat lucrările lui Jacobs, însă ea crede că formarea unei rase hibride nu este tot, având în vedere că există multe cazuri de răpire care prezintă comportamente şi planuri diferite. Probabil că „atinsese” o coardă sensibilă, căci a început să fie hărţuită de agenţi şi de armată toată viaţa, până când a murit. Conform cercetărilor ei, dr. Turner crede că oamenii sunt folosiţi ca „resursă” de aceşti extratereştri, în mai multe feluri:

Dovezile arată că extratereştrii recoltează de la noi în multe feluri, atât emoţional şi energetic, cât şi fizic. Există chiar relatări de scenarii despre facilităţi în care sunt „prelucrate” corpurile omeneşti, multe din aceste relatări provenind de la persoane care nu cunosc literatura în domeniul OZN.”

Iată o parte dintr-o listă pe care a făcut-o ea, pe baza a nenumărate studii, analize şi relatări despre răpiri:

“În toate cazurile conţinute în această listă există relatări multiple de la cazuri fără nicio legătură între ele, care confirmă că astfel de detalii bizare nu sunt produsul unei singure minţi deranjate. Aceste detalii sunt dovezi convingătoare că, în ciuda a ceea ce susţin mulţi cercetători în domeniul OZNurilor, experienţa de răpire nu se limitează la un tipar uniform de evenimente. Pur şi simplu, acest fenomen nu poate fi explicat în termeni de experimente de încrucişare genetică sau de cercetări ştiinţifice în domeniul fiziologiei umane.

  • Extratereştrii pot să modifice modul în care percepem ceea ce este în jurul nostru.
  • Extratereştrii pot să controleze ce gândim şi ce vedem. Pot să ni se prezinte sub o serie de deghizări şi forme.
  • Extratereştrii pot să ne transporte – conştiinţa – afară din corpul fizic, să dezafecteze controlul nostru asupra corpului, să îşi instaleze una din propriile lor entităţi şi să ne folosească corpul ca vehicule pentru propriile lor activităţi înainte de a ne readuce conştiinţa în corp.
  • Extratereştrii pot să fie prezenţi lângă noi în stare invizibilă şi pot să se facă vizibili doar parţial.
  • Extratereştrii ne extrag fluide corporale din gât, şira spinării, vene, încheieturi precum genunchii şi încheieturile mâinilor şi din alte locuri. De asemenea, ne injectează fluide necunoscute în diferite părţi ale corpului.
  • Un număr surprinzător de persoane răpite suferă de boli grave pe care nu le aveau înainte de aceste întâlniri. Aceste afecţiuni au dus la intervenţii chirurgicale, debilitare şi chiar decesul din cazuri care nu au putut fi identificate de către doctori.
  • Unele persoane răpite au parte de o degenerare a bunăstării lor mentale, sociale şi spirituale. Apar frecvent comportamente de exces, precum abuzul de droguri, alcoolismul, consumul excesiv de alimente şi promiscuitatea. Se dezvoltă obsesii ciudate, care cauzează perturbarea vieţii normale şi distrugerea relaţiilor personale.
  • Extratereştrii arată un interes deosebit pentru sexualitatea adultă, sexualitatea infantilă şi provocarea de durere fizică persoanelor răpite.
  • Persoanele răpite îşi amintesc că au fost instruite şi pregătite de către extratereştri. Această pregătire poate să se fi desfăşurat sub forma unor lecţii verbale sau telepatice, a unei proiecţii cu diapozitive sau a unor instruiri practice cu privire la manipularea de tehnologie extraterestră.
  • Persoanele răpite povestesc că au fost duse în facilităţi în care au întâlnit nu numai extratereştri, ci şi oameni care arată normal, uneori în uniforme militare, care lucrau cu răpitorii extratereştri.
  • Persoanele răpite se întâlnesc adesea cu mai multe tipuri de extratereştri în timpul unei experienţe, nu doar cu cenuşiii. Toate combinaţiile posibile de cenuşii, reptoizi, insectoizi, blonzi şi crestaţi au fost observate, chiar şi în timpul unui singur eveniment de răpire, la bordul aceleiaşi nave sau în aceeaşi facilitate.
  • Persoanele răpite relatează că au văzut şi alte fiinţe umane în aceste facilităţi, cărora li se lua sânge, erau mutilate, jupuite şi dezmembrate, stocate fără viaţă, ca nişte frânghii de lemn. Unele persoane răpite au fost ameninţate că şi ele aveau să sfârşească în aceeaşi stare, dacă nu cooperau cu răpitorii.
  • Extratereştrii şi-au forţat prizonierii să întreţină raporturi sexuale cu extratereştri şi chiar cu alte persoane răpite, în timp ce grupuri de extratereştri priveau aceste spectacole. În aceste întâlniri, extratereştrii s-au deghizat uneori pentru a obţine cooperarea persoanei răpite, înfăţişându-se ca Iisus, Papa, anumite persoane celebre şi chiar soţul sau soţia decedată a persoanei răpite.
  • Extratereştrii fac previziuni despre o perioadă iminentă de haos şi dezastru global. Ei spun că un număr anumit de oameni vor fi „salvaţi” de pe planetă pentru a continua specia, fie pe o altă planetă, fie înapoi pe pământ, după ce încetează dezastrul. Multe dintre persoanele răpite relatează că nu au încredere în răpitorii lor extratereştri şi că prevăd o utilizare mult mai sinistră a oamenilor „salvaţi”.

Cum cele mai multe dintre răpiri nu sunt rememorate conştient, dr. Jacobs crede că există milioane de răpiri în toată lumea, oamenii neavând nici cea mai mică idee că au fost răpiţi. Visele şi perioadele de timp care lipsesc pot să fie indicii că a avut loc o răpire. Uneori oamenii îşi amintesc mai târziu, după vârsta de 30-50 de ani, că la un moment anterior în viaţa lor a avut loc ceva asemănător unei răpiri. Regresia hipnotică vă poate ajuta să descoperiţi mai multe. Însă uneori există şi dovezi fizice, precum semne pe corp (amprente cu formă geometrică pe piele) şi există amintiri conştiente, fără a fi nevoie de hipnoză.

Conform povestirilor persoanelor răpite, cele mai multe răpiri sunt efectuate de extratereştrii cenuşii obişnuiţi (care au devenit o „icoană a culturii pop” datorită Hollywood-ului). Uneori sunt prezente şi entităţi „reptiliene” şi „umanoide” (numite Nordici), care par să supravegheze procedurile. Unii oameni cred că răpirile se fac pentru că extratereştrii sunt pe moarte şi susţin că au nevoie de ADNul nostru şi că, în acest sens, „noi îi ajutăm”. La capătul opus al spectrului, unii susţinători ai scenariului „extratereştrilor binevoitori” sugerează că răpirile şi manipularea genetică a oamenilor are loc intenţionat şi este spre binele nostru, pentru a ne actualiza ADN-ul în vederea „Schimbării”. Însă această presupunere nu stă în picioare dacă ţinem seama de cercetări în general şi nu face decât să diminueze fenomenul răpirilor, prezentând o imagine de extraterestru „inferior”, „inocent” sau percepându-i ca „salvatori”.

Extratereştrii cenuşii par să fie doar nişte roboţi biogenetici care îndeplinesc sarcini atribuite/programate, dar ei nu sunt „şefii” şi nici nu sunt o „rasă” în sine. Karla Turner scrie:

“O altă posibilitate este că, după cum relatează unele persoane că li s-a arătat sau li s-a spus, micii „lucrători” cenuşii sunt roboţi androizi produşi în masă, nu indivizi cu suflet, astfel că nu sunt entităţi „vii” în felul în care înţelegem noi acest termen. Cenuşiii prezintă o fiziologie pronunţată de fetus, după cum reiese din numeroase descrieri. Şi cu suficientă măiestrie în genetică, materialul reproductiv uman a putut fi modificat astfel încât să prezinte un aspect de Cenuşiu, dar cu toate astea, să aibă o compoziţie strict umană, mai degrabă decât un amestec de extraterestru şi uman. De fapt, cenuşiii ar putea să fie corpuri foarte modificate ale unor bebeluşi umani, golite de ceea ce numim suflet şi programate mental ca un hardware al unui calculator dedicat.”

gray_alien

Cenuşiii au o fantă subţire ca gură, ceva care seamănă cu un nas şi urechi, dar nimic nu sugerează că ar folosi percepţia prin cinci simţuri, că mănâncă, respiră sau că folosesc limbajul aşa cum îl folosesc oamenii. Comunicarea se face telepatic. Dr. Jacobs crede că extraterestrul cenuşiu este un produs al manipulării genetice umane/extraterestre şi că motivul pentru care gura, urechile şi nasul au un aspect nedezvoltat este pur şi simplu că acestea nu sunt folosite aşa cum le foloseşte o fiinţă umană.

Binevoitori?

“Înainte să ne dăm voie să credem în caracterul binevoitor al intervenţiei extraterestre, ar trebui să ne întrebăm- oare fiinţele iluminate au nevoie să folosească acoperirea nopţii ca să facă fapte bune? Oare au nevoie să ne paralizeze şi să ne facă incapabili să ne opunem? Oare îngerii au nevoie să ne fure fetuşii? Oare au nevoie să manipuleze organele genitale ale copiilor noştri şi să ne sondeze rectul? Oare frica, durerea şi amăgirea sunt consecvente cu nişte motive spirituale elevate?”

– Dr. Karla Turner

Se pare că acest „guvern secret”, alias complex industrial militar (care se află în posesia tehnologiei extraterestre şi care colaborează oarecum, la un anumit nivel, cu aceste forţe non-terestre) nu deţine controlul pe deplin, ci este el însuşi „înşelat” de aceşti „vizitatori”. Dacă analizăm rapoartele cu privire la răpirile militare (MILAB), studiate de dr. Karla Turner, aceasta deţine relatări de la persoane (printre care şi soţul ei) care erau răpite regulat de către extratereştri şi care, mai apoi, au început să fie răpite şi de personal „militar”, care le interogau cu privire la ce vor extratereştrii de la ele şi ce le-au transmis. Eve Lorgen a ajuns şi ea la descoperiri similare în cercetările ei şi a scris o carte despre interferenţa extraterestră în relaţiile amoroase: “Săgeata otrăvită – Influenţa extraterestră în relaţiile amoroase ale oamenilor” [The Love Bite – Alien Influence in Human Love Relationships].

„Săgeata otrăvită este un soi de „viol mediumnic” în care victima este răpită, apoi manipulată să se conecteze cu un anumit partener amoros, ales de fiinţele extraterestre. Efectele săgeţii otrăvite se întind de la simple destrămări ale unor relaţii platonice la divorţuri violente, de la „iubiri de căţeluş” până la impulsul brusc de a te căsători cu o persoană complet străină. Prin mai multe studii de caz fascinante, Lorgen arată cum „fiinţele extraterestre pun la cale astfel de drame pentru propriile lor scopuri. E ca şi cum extratereştrii ar recolta energie emoţională umană.”

– din „Săgeata otrăvită” [“The Love Bite”] de Eve Lorgen (sinopsis)

Oricare ar fi situaţia, forţele extraterestre par să aibă propriile lor planuri şi nu sunt pur şi simplu în „parteneriat” cu guvernul secret. Amăgirea e cuvântul cheie – nu numai prin guvernul secret/complexul militar industrial, ci şi prin extratereştri înşişi.

Răpirile militare sunt fenomene reale, dar par să aibă un alt scop decât cel sugerat de Steven Greer. Acesta crede că toate răpirile sunt pur şi simplu înscenate de armată, ca să “facă faimă proastă” extratereştrilor.

Persoanele răpite şi cele contactate par să fie şi ele amăgite de „prietenii lor extratereştri”, care le spun că sunt persoane „speciale” şi că au de îndeplinit anumite funcţii „importante” în viitorul apropiat. Ceea ce trebuie să reţinem este că aceste fiinţe pot să creeze realităţi virtuale, să declanşeze emoţii şi să implanteze gânduri. Ele pot să joace orice scenariu ca să facă persoana răpită să simtă că e vorba de o experienţă „spirituală”, de aceea multe dintre persoanele contactate susţin că aceste fiinţe extraterestre sunt binevoitoare. Să nu mai vorbim de faptul că răpirile au loc împotriva liberului arbitru al persoanei. De multe ori, persoanei i se arată imagini / realităţi virtuale care prezintă cataclisme / schimbări pe pământ şi ce trebuie ele să facă atunci când se întâmplă aceste lucruri, ca şi cum ar fi „programate” pentru un eveniment anume.

Unele dintre persoanele răpite susţin că li s-a dat permisiunea de răpire prin intermediul minţii subconştiente şi au dezvoltat un soi de “Sindrom Stockholm” şi îşi adoră răpitorii. Alţi oameni, precum candidatul la preşedinţie Kucinich, relatează că au simţit o „iubire” la vederea unui OZN. Ei bine, dacă analizăm puţin mai profund toate aceste lucruri, un „sentiment de iubire” nu este în niciun caz o indicaţie că avem de a face cu fiinţe binevoitoare, mai ales dacă ele sunt capabile să inducă stări emoţionale la fiinţele umane după cum voiesc. Noi putem fi cu uşurinţă manipulaţi emoţional şi putem fi fiinţe foarte impresionabile. Filmele sunt un bun exemplu de cum sunetul şi imaginile pot să ne facă să râdem, să plângem sau să ne înfricoşăm, aşa că să nu mai vorbim de ce ar putea să facă o tehnologie hiperspaţială, care cu siguranţă că este superioară oricărei tehnologii cunoscute de om.

image001-1
Aceste fiinţe sunt numite de către aborigenii care le-au pictat „Wandjina”. 
Seamănă mult cu extratereştrii cenuşii.
Australia, aproximativ 5000 de ani vechime

Pentru a înţelege pe deplin subiectul răpirilor, trebuie să mergem dincolo de ceea ce credem că este sau nu este posibil şi să privim cum mintea noastră condiţionată încearcă să „găsească o explicaţie” pentru astfel de experienţe folosind psihologia elementară „aprobată de mediul cultural” sau „spiritualitatea” new age. Este foarte important să înţelegem gradul ridicat de stranietate al fenomenului OZN şi extratereştri. Cei care nu l-au studiat cu atenţie trag concluzii prea repede, se întreabă cum e posibil aşa ceva, la o scară aşa de mare, fără să observe cineva. Ei nu îşi dau seama că este vorba de un fenomen non-fizic şi că avem de a face cu o formă de viaţă de inteligenţă superioară (care s-ar putea să fie un pic mai deşteaptă decât suntem noi, oamenii şi să nu gândească precum „oamenii”), care poate să apară şi să dispară din mediul 3D şi să transceandă spaţiul şi timpul. Aceste entităţi pot să introducă gânduri, amintiri, emoţii şi să ia diverse înfăţişări, precum „persoane dragi decedate”, „Iisus” sau „Fecioara Maria”, „Moş Crăciun”, un „Pleiadian” şi aşa mai departe, în funcţie de sistemul de credinţe al persoanei răpite. Acest proces prin care persoana răpită este făcută să aibă încredere în procesul de răpire şi în extratereştri este documentat în cărţile dr. Karla Turner, “Masquerade of Angels” [Mascarada îngerilor] şi “Into the Fringe” [În extremă]:

„Într-un caz pe care îl povestesc în „Into the Fringe,” James avusese în cea mai mare parte amintiri conştiente şi aproape că nu făcuse deloc hipnoză. El şi-a amintit cum a fost atras în apropierea unei „pleiadience” frumoase, care era foarte atrăgătoare şi foarte tandră şi aproape seducătoare. Ea voia ca el să vină şi să o îmbrăţişeze. Când a ajuns în braţele ei şi a crezut că ea urma să îl sărute, entitatea a dispărut complet, iar în locul ei a rămas un personaj negru-violet, cocoşat şi cu aspect aproape lipicios, cu trăsături destul de asimetrice. Am mai întâlnit acelaşi tip de creatură şi în alte cazuri. Entitatea era foarte puternică. În loc să îl îmbrăţişeze pe James, creatura l-a aruncat la pământ şi i-a băgat un tub de o jumătate de metru pe gât, în stomac, extrăgând secreţii gastrice. În ziua următoare, el încă mai simţea gustul de fiere, îl ustura gâtul pe interior şi a descoperit urme de gheare pe ambele părţi ale gâtului, acolo unde fusese ţintuit la pământ.”

Laura Knight-Jadczyk scrie în “The High Strangeness of Dimensions, Densities and the process of Alien Abduction“ [Gradul ridicat de stranietate al dimensiunilor, densităţile şi procesul de răpire extraterestră]:

“Un alt element tulburător care a reieşit din cercetările mele este că aceste fiinţe, fie că sunt demoni, vampiri sau extratereştri, par să aibă capacitatea de a ne controla gândurile într-o oarecare măsură, corpul fizic, vremea şi chiar evenimentele din viaţa noastră. […]
Multe persoane au relatat că răpitorii lor erau persoane binevoitoare, dar dacă ţinem seama de toţi factorii din tabloul mai larg al fenomenului, se pare că astfel de poveşti despre bunăvoinţă ar fi de natură să inducă în eroare.”

Atunci când vorbim despre posibilitatea existenţei unei rase de inteligenţă superioară, care există în afara spectrului nostru de percepţie, într-o densitate superioară, asta nu înseamnă neapărat că avem de a face automat cu fiinţe evoluate spiritual sau cu îngeri iubitori. Nu spun că nu există fiinţe binevoitoare în alte tărâmuri de existenţă, însă are loc o „romanţare” puternică a fenomenului OZN, bazat pe speranţe şi presupuneri. Nu sunt prea mulţi cei care pun la îndoială intenţia acestor fiinţe.

Oare nu ar fi posibil să existe o inteligenţă extraterestră care este mult mai veche decât viaţa umană pe pământ şi care poate că ne priveşte aşa cum privim şi cum folosim noi, în multe feluri, formele inferioare de viaţă de pe această planetă: ca pe o resursă… ca hrană, chiar? Hrana nu trebuie neapărat să fie fizică, iar aceste fiinţe par să se hrănească cu emoţiile şi cu energia noastră.

„Jucându-se cu propria noastră reflexie de sine, care este singurul punct de conştientizare care ne-a mai rămas, prădătorii creează impulsuri de conştientizare pe care apoi le consumă, într-o manieră nemiloasă, de prădători. Ei ne dau probleme fără sens, care fac să ia naştere acele impulsuri de conştientizare şi, în acest fel, ne ţin în viaţă, pentru ca ei să se hrănească cu impulsurile energetice ale pseudo-grijilor noastre.
[…]
Vreau să spun că ceea ce ne stă în faţă nu este un simplu prădător. Este foarte inteligent şi organizat şi urmează un sistem metodic prin care ne face inutili. Omul, fiinţa magică ce este destinată să fie, nu mai este magică. Este doar o bucată oarecare de carne. Nu mai există alte vise pentru om, decât visele unui animal care este crescut pentru a deveni o bucată de carne: banal, obişnuit, imbecil.”

– Don Juan Matus în „Latura activă a infinităţii”, de Carlos Castaneda

Oare chiar suntem noi vârful creaţiei lui Dumnezeu, atât de speciali şi de sfinţi, că nimic pe lume, în afară de noi înşine, nu poate să ne facă rău/să ne controleze / să ne manipuleze / să ne consume? Oare suntem chiar atât de antropocentrici şi de ignoranţi, încât să credem acest lucru? Ce ştim noi, de fapt? Smerenia nu e chiar punctul nostru forte. De obicei găsim câte o explicaţie rapidă (şi forţată) la întrebări inconfortabile, în loc să recunoaştem că „nu ştim” şi să facem eforturi mai sincere de a afla şi de a înţelege, chiar dacă ceea ce aflăm contrazice ceea ce am crezut atâta timp. Avem încredere în autorităţile oficiale (ştiinţă, religie, guvern), că ne vor furniza aceste răspunsuri pentru ca noi să putem să „mergem mai departe şi să ne câştigăm traiul”, fără să fie nevoie să ne gândim prea mult la aspectele mai supărătoare ale lumii noastre. Dar „cadrul nostru cultural oficial”, cu instituţiile lui, poate că este şi el un produs al „celuilalt”, al „minţii extraterestre” sau al „prădătorului”, cum îl numea Don Juan, ceea ce ar explica demistificarea, ridiculizarea şi evitarea subiectului la nivel public.

De obicei, dacă oamenii admit că s-ar putea ca pe această planetă să existe şi alte forme de viaţă care ne vizitează, tendinţa lor este să proiecteze calităţi umane asupra acestor vizitatori, respingând orice nu se încadrează în această imagine (condiţionată) despre „fraţii noştri din spaţiu”. Astfel, avem de a face cu obişnuitul „extratereştrii nu se comportă cum ar trebui” – scuza şi negarea fenomenului de răpire.

Ei bine, cine suntem noi ca măcar să presupunem cum gândeşte şi cum se comportă o formă de viaţă non-umană?

Unele persoane răpite vorbesc despre vindecări pe care le-au efectuat asupra lor răpitorii extratereştri, dar poate că e vorba de un scop cu totul diferit decât grija de dragul de a avea grijă?

„Inteligenţa superioară foloseşte şi profită de inteligenţa inferioară – cam în acelaşi fel în care noi, oamenii folosim vitele. Iar cu privilegiul utilizării vine şi responsabilitatea îngrijirii… Un fermier are grijă de animalele lui, le hrăneşte şi se îngrijeşte de nevoile lor medicale. Dacă păşunea s-a infectat, fermierul este primul care îşi va proteja investiţia.”

– Jim Sparks, răpit

O explicaţie frecventă în cercurile new age este că persoanele răpite „atrag” astfel de experienţe, pe baza conceptelor populare de „legea atracţiei” şi „creează-ţi realitatea”, uneori susţinând că „e karma lor”. Asta pare mai mult o justificare în grabă, ca să scapi, fără a studia cu atenţie fenomenul. Lăudatele „învăţături” new age din vremurile noastre, pe care oamenii le cred fără să le pună la îndoială, n-ar trebui să justifice nimic care nu arată la fel de frumos. În Irak au murit milioane de copii de la război încoace. Oare şi atunci spunem, „e doar karma”, sau „şi-au atras-o din cauza gândurilor lor” şi îi lăsăm „cu soarta lor”? Oare reuşim să ne dăm seama cât de greşit sunt folosite astfel de idei populare atunci când este vorba de astfel de probleme? Karla Turner scrie:

„Există o teorie […] care spune că persoanele răpite care îşi percep experienţele în mod negativ le percep astfel numai pentru că nu sunt evoluate din punct de vedere spiritual sau psihic. Persoanele cu o dezvoltare cosmică superioară au întâlniri cu extratereştri pozitivi, aşa spune teoria, iar cei care au experienţe dureroase sau înfricoşătoare sunt doar nişte neanderthalieni din punct de vedere spiritual. Este una din teoriile preferate ale cercetătorilor care susţin că extratereştrii, fie că sunt reali la modul obiectiv sau nu, slujesc drept „oglinzi” ale naturii noastre spirituale, la nivel individual sau la nivel de specie.

După ce am lucrat cu atât de multe persoane răpite care erau oameni rezonabili, cinstiţi şi cu o orientare pozitivă, eu cred că această teorie este greşită. Este mai mult decât greşită – este oribilă, la fel de oribilă ca şi cum ai învinui victima unui viol pentru violenţa la care a fost supusă. Această atitudine face ca multe dintre persoanele răpite să se simtă violate de două ori – o dată de extratereştrii care le-au răpit şi încă o dată, de către cercetătorii în domeniul OZN la care apelează pentru a găsi explicaţie şi ajutor.”

Filosoful Daniel Pinchbeck şi alţii sugerează că aceste entităţi care efectuează răpirile sunt aspecte ale „psihicului” nostru şi că modul în care le percepem depinde de modul în care le „privim”. El scria în “2012 – The Return of Quetzalcoatl” [2012 – Întoarcerea lui Quetzalcoatl]:

„Oare vizitatorii sunt „reali” sau „imaginari”? Ambele şi niciuna. La fel ca fenomenele cuantice, ei nu doar că există sau nu există, ci nici nu există şi nu există şi nu există şi există în acelaşi timp… Orice entitate are doar un grad relativ de realitate, inclusiv noi… Entităţile care se manifestă în alte forme de conştiinţă, precum cenuşiii, sunt în acelaşi timp separate de noi şi aspecte ale propriului nostru psihic. Noi suntem temeiul manifestării lor – şi putem să le înţelegem numai ajungând la o perspectivă non-duală”.

Totul există şi nimic nu există în acelaşi timp. Extratereştrii sunt separaţi de noi şi în acelaşi timp parte din noi. Deşi astfel de „adevăruri superioare” sunt clar adevărate dintr-o perspectivă superioară, această perspectivă este şi la fel de superficială cu a spune că „totul e iluzie”, „moartea e iluzie”, „toţi suntem una” sau „nu există ‚altul’, totul e în noi”! Există pericolul de a „filosofiza” şi, în cele din urmă, de a „ecrana” chestiunea fără a vedea limitările unor astfel de „adevăruri superioare” în starea noastră de a fi / în starea noastră de existenţă. În scena new age şi în anumite mişcări progresive / „conştiente” pare să existe o tendinţă de a ajunge la o aplicare super-simplificată a spiritualităţii şi a mecanicii cuantice, în care totul este redus la a face parte din psihicul nostru / din manifestarea noastră şi la faptul că nu există „altul”, că omenirea este centrul universului, că nu e nimic deasupra şi că noi creăm totul singuri.

Laura Knight-Jadczyk scrie în “The Secret History of the World” [Istoria secretă a lumii]:

„La nivelul nostru de realitate, conceptul că „nimic nu este real”, aşa cum a fost acesta promulgat de guru-şi şi de învăţători de-a lungul istoriei, este la fel de inutil ca a spune că „gravitaţia nu este reală”. Asemenea consideraţii sunt utile numai pentru extinderea percepţiei. Nu sunt utile pentru aplicare practică, de vreme ce energiile creaţiei par să treacă prin mai multe „niveluri” înainte să se întâlnească la mijloc, ca să spunem aşa, în realitatea noastră.

Mulţi „învăţători” şi „guru-şi” moderni ne spun, „De vreme ce există o Singură Fiinţă care impregnează toate lucrurile, tot ce avem de făcut este să vedem totul ca fiind doar lumină”, iar asta va transmuta întunericul, iar noi ne vom „crea propria realitate de lumină”.

O astfel de afirmaţie ignoră faptul că afirmaţia că „Dumnezeu este Una” descrie o realitate care se află la un nivel superior faţă de cel la care se manifestă propria noastră „fiinţă complexă”. Omul care presupune că poate să devină ca Dumnezeu la acest nivel doar gândindu-se la asta ignoră realitatea lui A fi vs. A nu fi care se revarsă din „Dumnezeu este Una” la un nivel de existenţă care, în mod clar, se află cu câteva niveluri mai sus decât al nostru. Răul este REAL la propriul său nivel, iar sarcina omului este să navigheze prin Labirintul Cosmic fără să fie pătat de răul care se găseşte acolo. Aceasta este rădăcina Liberului Arbitru.

Omul are în faţă o soartă la fel de REALĂ precum este şi el: el este forţat să aleagă – să îşi folosească cunoaşterea prin a o aplica – între calea cea dreaptă care duce la Fiinţă şi căile cele strâmbe care duc la Nefiinţă.

Un alt element care arată că Pinchbeck (şi alţii care au puncte de vedere similare) se grăbeşte cu concluziile este ideea şi reprezentarea extraterestrului cenuşiu pe care le prezintă el:

„Ideea este să învăţăm să lucrăm cu elementalii şi să le uşurăm suferinţa – din relatările cu privire la răpiri este clar că vizitatorii se află în suferinţă. „Ca insectele atrase către flacără, cenuşiii tânjesc după calităţile noastre de căldură sufletească; în ciuda şireteniei lor şi a cunoştinţelor lor tehnologice, aceste calităţi le rămân inaccesibile. Sunt fiinţe inteligente şi conştiente, astfel că sunt conştiente de statutul lor de exilaţi. Incapabili să scape de condiţia lor de fiinţe des-sufleţite, ei doresc să atragă oamenii în lumea lor inferioară, să îşi susţină jumătăţile de viaţă cu ajutorul energiilor noastre subtile. Par să îşi folosească tehnologiile de inducere de vise într-o încercare serioasă şi disperată de a găsi o ieşire din fundătura lor.”

Este clar că vizitatorii se află „în suferinţă”? Pinchbeck face aceeaşi greşeală pe care o fac şi mulţi alţii, care nu îşi fac timp să studieze subiectul cu atenţie şi presupun că extratereştrii cenuşii sunt „fiinţe care poftesc la ce avem noi”, sau sunt doar nişte proiecţii ale psihicului nostru. Esenţialmente, el cade în capcana a ceea ce doresc „ei” să credem. Dacă analizăm ceea ce a descoperit dr. Karla Turner şi alţi cercetători în domeniul răpirilor, pare mai probabil ca extraterestrul cenuşiu să fie la fel de mult „în suferinţă” şi să „tânjească după căldura noastră sufletească” precum este un robot care îndeplineşte anumite sarcini. Extratereştrii cenuşii nu par să fie la conducere, ci sunt folosiţi ca „drone” biogenetice de lucru de către alte fiinţe,  mai puternice, care supraveghează procedurile şi care, practic, par să aibă capacitatea să se „conecteze” la un extraterestru cenuşiu şi să lucreze/să vadă prin el. Amintiri implantate, de ecranare, pot şi ele să ascundă/să distorsioneze ceea ce a trăit efectiv persoana răpită şi să zugrăvească o imagine falsă a ceea ce sunt de fapt extratereştrii cenuşii. Amintirile de ecranare pot fi vise neobişnuit de vii, amintiri despre întâlniri cu spiritele sau chiar despre interacţiuni prietenoase cu extratereştrii. Hipnoza poate să treacă de stratul de amintiri de ecranare şi să descopere un alt strat al experienţei, care, de cele mai multe ori, este mai puţin plăcut.

Multe din persoanele răpite trăiesc în groază şi în frică, neştiind când se va întâmpla următoarea „răpire” (răpirile încep încă din copilărie şi pot să aibă loc până mai târziu în viaţă; există persoane care au fost răpite de sute de ori), incapabile să o împiedice (după ştiinţa mea, nicio formă de rugăciune, de vizualizare, de gândire pozitivă, de ritual sau de adorare nu a oprit vreodată o răpire), incapabile să vorbească despre experienţă din cauza evidentei ridiculizări cu care sunt întâmpinate în public. Mulţi trebuie să ascundă aceste experienţe chiar şi de familiile lor. Unii sunt atât de profund derutaţi, încât înnebunesc sau chiar se sinucid. Karla Turner a sugerat o serie de paşi pe care poate să îi întreprindă o persoană împotriva provocării extraterestre:

– Informaţi-vă despre fenomen; cunoaşterea îţi dă un oarecare nivel de control.
– Eliberaţi-vă de frică; entităţile negative îşi menţin controlul prin frică. Furia este o apărare mai eficientă decât frica. 
– Persoanele răpite ar trebui să fie conştiente de propriile lor reacţii, să înveţe să se detaşeze de sine şi să menţină o perspectivă corectă asupra situaţiei.
– Întreţineţi o bună calitate a vieţii.
– Fiţi realişti în privinţa a ceea ce se poate şi ce nu se poate face.
– Fiţi aproape de familie.
– Vorbiţi cu cineva. „La naiba cu rezultatele”, spune Turner. „Nu aveţi nevoie să căraţi povara asta, fără să puteţi să vorbiţi despre ea.”

Cunosc persoane răpite care mi-au povestit experienţele lor şi se pare că furia şi supărarea pe entităţi chiar ajută. De asemenea, informându-se şi aflând mai multe despre fenomenul răpirilor/OZN, persoanele pot să creeze o stare de conştientizare care pare să ofere protecţie. Vorba aceea: cunoaşterea te protejează, ignoranţa te pune în pericol.

Însă ceea ce este foarte tulburător este negarea completă a acestei chestiuni, nu numai de către comunitatea ştiinţifică mainstream, ci mai ales în „progresiva” mişcare new age de adevăr. „Să vorbim despre încălzirea globală, despre 2012, despre „fraţii noştri din spaţiu”, despre 11 septembrie şi Noua Ordine Mondială, dar să nu vorbim despre ASTA!”.

„Ideea că bărbaţii, femeile şi copiii pot fi luaţi împotriva voinţei lor din casă, maşină şi din curtea şcolii de către fiinţe humanoide ciudate, că pot fi duşi pe o navă spaţială şi supuşi la proceduri intruzive şi ameninţătoare este atât de ameninţătoare şi, în acelaşi timp, atât de agresivă faţă de noţiunile noastre despre ce este posibil în universul nostru, încât cele mai multe relatări media fie resping fenomenul, fie îl distorsionează în mod bizar.”

– John E. Mack, M.D., profesor de psihiatrie la Harvard, din cartea sa Abduction [Răpire]

Tema răpirilor extraterestre este tratată cel mai adesea ca şi cum nu ar exista.

Iar acesta este cel mai bun mod de a păstra un secret.

GRAD RIDICAT DE STRANIETATE

Analizând aspectul de stranietate ridicată şi hiperdimensionalitate al activităţii OZN şi extraterestre, am putea spune că în mod cert nu este vorba doar de un fenomen fizic şi că aceste nave nu par să deţină tehnologie de genul celei la care ne gândim atunci când vorbim de o „navă spaţială”. Până la urmă, cine a spus că „extratereştrii” vin de pe altă planetă? În timp ce NASA caută viaţă organică pe Marte (programele oficiale ale NASA par să fie mai mult un mod de a distrage atenţia publicului general), adevăratul spectacol se desfăşoară chiar aici, şi încă de multă vreme. Contactul a fost deja stabilit, dar nu în felul în care am fi crezut noi că o să se întâmple. Poate că lumea noastră fizică este doar incorporată în ceea ce dr. Jacques Vallee, savant şi astronom şi cercetător în domeniul OZN, numeşte un „Sistem de control”. El scrie în “Incommensurability, Orthodoxy
and the Physics of High Strangeness. A 6-layer model for Anomalous Phenomena“ [Incomensurabilitate, ortodoxie şi fizica stranietăţii ridicate. Un model pe şase niveluri al fenomenelor aberante]:

„Dacă privim lumea din punct de vedere informaţional şi dacă luăm în considerare multele şi complexele moduri în care pot fi structurate timpul şi spaţiul, vechea idee de călătorie în spaţiu şi de navă interplanetară de care încă se mai agaţă cei mai mulţi tehnologi pare nu numai învechită, ci chiar ridicolă. Într-adevăr, fizica modernă a depăşit deja această fază şi oferă o interpretare foarte diferită despre cum ar putea arăta un sistem „extraterestru”.
Eu cred că există în jurul nostru un sistem care transcende timpul, transcenzând spaţiul. Este foarte posibil ca sistemul să se poată localiza în spaţiul cosmic, dar manifestările sale nu sunt de navă spaţială, în sensul obişnuit de „şuruburi şi piuliţe”. OZNurile sunt manifestări fizice care nu pot fi înţelese în afara realităţii lor mediumnice şi simbolice. Ceea ce vedem aici, de fapt, este un sistem de control care acţionează asupra oamenilor şi care foloseşte oamenii.”

Vallee a mai spus şi că ar fi fals să spunem că aceste OZNuri „zboară” aşa cum ar zbura un avion sau o rachetă. Cu o tehnologie care transcende timpul, spaţiul şi gravitaţia, „călătoria în spaţiu” s-ar putea să capete cu totul alt înţeles. Trebuie să ne întrebăm de ce o temă de o importanţă atât de mare pentru ştiinţă şi pentru lume încă mai este ignorată pe larg în comunitatea „oficială” de savanţi. James Bartley, cercetător în domeniul răpirilor şi OZNurilor, explică în felul următor:

„Din păcate, „comunitatea ştiinţifică” a slujit prost rasa umană. Asta nu ar trebui să ne surprindă, având în vedere dimensiunea disproporţională a fondurilor pe care le primeşte comunitatea ştiinţifică de la fundaţii scutite de taxe, de la corporaţii multinaţionale, de la Ministerul Energiei şi de la Pentagon, ca să dăm doar câteva exemple. Să oferi astfel de fonduri şi apoi să încurajezi un studiu ştiinţific real asupra chestiunii OZNurilor ar însemna să boicotezi însuşi scopul campaniei de demitizare şi dezinformare – documentată atât de bine şi de atât de mult timp – despre realitatea fenomenului OZN. Cum savanţii sunt condiţionaţi şi antrenaţi să deprecieze realitatea fenomenului OZN, este relativ uşor să îi convingi pe unii dintre ei să intre în domeniul demistificării, mai ales dacă vor fi plătiţi pentru eforturile lor de demistificare. Nu ne putem aştepta de la savanţi să se comporte sau să gândească în alt fel. Ei au fost îndoctrinaţi şi au nevoie de finanţare.

Trebuie să râd când îi aud pe sceptici şi pe demistificatori că cer dovezi ştiinţifice despre OZNuri şi despre răpirile extraterestre. Cum ar putea „ştiinţa”, aşa controlată cum este în prezent, să explice tipul de fenomene descrise de persoanele care au văzut OZNuri şi care au fost răpite de extratereştri? Au fost văzute OZNuri care se împart în mai multe părţi şi zboară în direcţii diferite. La fel, au fost observate două sau mai multe OZNuri zburând unul către altul şi contopindu-se într-un singur obiect. Au fost observate OZNuri care îşi schimbă forma în timpul zborului. […]”

Mai sunt şi alţi cercetători şi autori care percep acest fenomen nu ca pe un scenariu cu „extratereştri care vin de pe altă planetă”, ci ca pe ceva care se poate să fi existat aici de mult mai mult timp decât ne putem imagina. Se pare că aceleaşi fenomene au fost interpretate şi descrise şi în „viziunea asupra lumii” pe care ne-au transmis-o culturile din trecut, de la zâne până la demoni şi vampiri şi şerpi, balauri şi alte personaje mitologice.

„Avem de a face cu un fenomen para-fizic multidimensional care este în mare parte indigen, de pe planeta Pământ.

– Brad Steiger, Dosarele Blue Book din Raportul canadian despre OZNuri, 1977

„Manifestările OZN par destul de mult să fie doar nişte variaţiuni minore ale fenomenului demonologic, vechi de veacuri.”

– John A. Keel, UFOs: Operation Trojan Horse [OZNurile: Operaţiunea Calul Troian]

„Prezentarea simbolică pe care o văd persoanele răpite seamănă cu tipul de ritual de iniţiere sau de călătorie astrală care este incorporat în tradiţiile [oculte] ale fiecărei culturi… structura relatărilor despre răpiri este identică cu cea a ritualurilor oculte de iniţiere… fiinţele OZN de azi aparţin aceleiaşi clase de manifestare ca şi entităţile [oculte] care erau descrise în veacurile trecute.

-Dr. Jacques Vallee

„O teorie care nu mai poate fi luată prea mult în serios este aceea că OZNurile sunt nave spaţiale interstelare.”

-Arthur C. Clarke

vampire_incubus2

Incubus ©Warren Criswell

Oare mai există indicii, în istoria şi în scripturile străvechi, care să vorbească despre un posibil Sistem hiperdimensional de control – un fenomen parafizic indigen existent pe planeta Pământ? Există câteva surse care prezintă similarităţi interesante. Gnosticii ne oferă o perspectivă despre realităţile hiperdimensionale şi despre fiinţele care locuiesc în aceste realităţi:

„În cosmologia gnostică, arhonii sunt o specie de fiinţe anorganice care au apărut în sistemul solar înainte de formarea Pământului […] Arhonii sunt o specie originară, care îşi are propriul ei habitat; pot chiar să fie consideraţi dumnezei, dar le lipseşte intenţionalitatea (ennoia: capacitatea de a se administra pe sine) şi au o tendinţă urâtă de a rătăci dincolo de graniţe şi de a pătrunde ca intruşi în tărâmul uman.”

În psihologia gnostică – ştiinţa noetică a şcolilor de mistere – arhonii sunt o forţă străină care se strecoară subliminal în mintea umană şi ne deviază inteligenţa de la aplicaţiile ei adecvate şi judicioase.

Lucrând prin telepatie şi sugestie, arhonii încearcă să ne devieze de la cursul normal al evoluţiei noastre. Tehnica lor cea mai eficientă este folosirea de ideologie religioasă pentru a îşi insinua modul de gândire şi, practic, de a înlocui mintea noastră cu mentalitatea lor. Conform gnosticilor, ideea mântuirii şi iudeo-creştinismul reprezintă primul complot al arhonilor şi primul implant extraterestru.

În viziunea gnosticilor asupra societăţii umane, arhonii sunt forţe extraterestre care acţionează prin sisteme autoritare, inclusiv prin sisteme de credinţe, în moduri care fac fiinţele omeneşti să se întoarcă împotriva propriului potenţial înnăscut şi să încalce simbioza naturii.

Pentru că arhonii au nevoie de complicitatea oamenilor pentru a dobândi putere asupra omenirii, oricine îi poate ajuta poate fi considerat un soi de arhon, un accesoriu. Cum îi ajută oamenii pe arhoni? Unul din moduri este acceptarea programelor mentale ale arhonilor – anume, adoptarea inteligenţei extraterestre ca şi cum ar fi de origine umană – şi implementarea acelor programe, impunându-le efectiv în societate. Un alt mod este prin conformarea activă sau pasivă la planurile propuse şi impuse în acest fel.”

Daţi-mi voie să repet: “Cea mai eficientă tehnică a lor este folosirea de ideologie religioasă pentru a îşi insinua modul de gândire”?

Ei bine, asta e chiar foarte interesant. Toate învăţăturile „spirituale” ale new age-ului şi toate religiile se prezintă acum într-o cu totul altă lumină, nu-i aşa?

alien-priestsm

Povestea arhonilor este similară cu ceea ce descrie Don Juan în ultima carte a lui Carlos Castaneda, “The Active Side of Infinity“ [Latura activă a infinităţii]:

„-Ah, aşa este universul, în general, a spus el. Incomensurabil, non-liniar, în afara tărâmului sintaxei. Vrăjitorii din vechime din Mexic au fost primii care au văzut acele umbre vagi, aşa că le-au urmărit. Le-au văzut aşa cum le vezi tu şi le-au văzut ca energie care curge în univers. Şi au făcut o descoperire cu adevărat transcendentală. […] Au descoperit că avem un tovarăş de viaţă, pe toată viaţa. Avem un prădător care a venit din adâncul cosmosului şi a preluat conducerea asupra vieţii noastre. Fiinţele umane sunt prizonierii săi. Prădătorul este domnul şi stăpânul nostru. Ne-a făcut docili şi neajutoraţi. Dacă vrem să protestăm, ne înăbuşă protestele. Dacă vrem să acţionăm independent, ne cere să nu o facem. […] Tu ai ajuns, exclusiv prin eforturile tale, la ceea ce şamanii din vechime numeau tema temelor. Eu am tot bătut apropouri în tot acest timp, insinuând că ceva ne ţine prizonieri. Într-adevăr, suntem prizonieri! Asta era o realitate energetică pentru vrăjitorii din vechime.

-Şi de ce ne-a acaparat acest prădător în felul pe care îl descrii, don Juan? am întrebat eu. Trebuie să existe o explicaţie logică.

-Există o explicaţie, a răspuns don Juan. Este explicaţia cea mai simplă din lume. Ne-au acaparat pentru că noi suntem hrana lor, iar ei ne storc fără milă, pentru că le asigurăm subzistenţa. Aşa cum noi creştem pui în coteţe, la fel ne cresc şi ei pe noi, în coteţe pentru oameni. Astfel, hrana le este la dispoziţie tot timpul.

-Nu, nu, nu, nu, m-am auzit protestând. E absurd, don Juan. Ceea ce spui e monstruos. Pur şi simplu nu poate fi adevărat, nici pentru vrăjitori, nici pentru oamenii obişnuiţi, nici pentru nimeni.

-De ce nu? a întrebat calm don Juan. De ce nu? Pentru că te înfurie pe tine?

-Da, mă înfurie, am replicat eu. Ceea ce susţii este monstruos! […]

-Vreau să fac apel la mintea ta analitică, a spus don Juan. Gândeşte-te o clipă şi spune-mi, cum ai explica contradicţia dintre inteligenţa omului inginer şi stupiditatea sistemelor lui de convingeri, sau stupiditatea comportamentului său contradictoriu. Vrăjitorii cred că prădătorii ne-au dat sistemele lor de convingeri, ideile noastre de bine şi rău, moravurile noastre sociale. Ei sunt cei care ne-au impus speranţele şi aşteptările şi visele de succes sau de eşec. Ei ne-au dat invidia, lăcomia şi laşitatea. Prădătorii sunt cei care ne fac serviabili, plini de rutine şi egoişti.

-Dar cum pot ei să facă asta, don Juan? am întrebat eu, cumva înfuriat şi mai mult de ceea ce spune. Ne şoptesc la ureche în timp ce dormim?

-Nu, nu aşa fac. Asta e o prostie, a spus don Juan, zâmbind. Sunt infinit mai eficienţi şi mai organizaţi. Ca să ne menţină într-o stare de obedienţă, slabi şi neajutoraţi, prădătorii au întreprins o manevră uluitoare – uluitoare, desigur, din punctul de vedere al unui strateg de luptă. O manevră oribilă din punctul de vedere al celor asupra cărora se aplică. Ei ne-au dat mintea lor! Mă auzi? Prădătorii ne-au dat mintea lor, care devine mintea noastră. Mintea prădătorului este decadentă, contradictorie, morocănoasă, plină de frica de a nu fi descoperit în orice clipă.

Ştiu că, deşi nu ai suferit niciodată de foame… îţi este frică de foame, iar asta este doar frica prădătorului care se teme că, în orice clipă, manevra lui o să fie descoperită şi o să îi fie refuzată hrana. Prin intermediul minţii, care, până la urmă, este mintea lor, prădătorul injectează în viaţa fiinţelor omeneşti orice îi convine. Şi astfel, îşi asigură un grad de siguranţă, care funcţionează ca un tampon împotriva fricii lor.”

Dacă analizăm cuvintele lui don Juan în lumina a ceea ce am explorat până acum, poate că ar trebui să citim cărţile lui Castaneda cu alţi ochi, indiferent dacă don Juan era sau nu „real”, după cum le place unor oameni să se certe. Cărţile conţin o mare cantitate de cunoaştere ezoterică dacă sunt citite în contextul corect, mare parte semănând cu învăţăturile de a 4-a cale ale lui Gurdjieff. Este posibil ca realitatea noastră să fie controlată de locuitorii unei realităţi superioare. . G.I. Gurdjieff se referă la aceşti locuitori în povestea magicianului rău, citată de Ouspensky în “In Search of the Miraculous“ [În căutarea miraculosului]:

„Există o poveste orientală despre un magician foarte bogat, care avea foarte multe oi. Dar în acelaşi timp, magicianul era şi foarte rău. Nu voia să angajeze ciobani şi nici să înalţe un gard, să împrejmuiască păşunea unde păşteau oile lui. Ca urmare, oile rătăceau adesea prin pădure, cădeau în prăpăstii şi aşa mai departe, dar mai presus de toate fugeau, pentru că ştiau că magicianul le voia carnea şi blana, iar asta nu le plăcea deloc.

În cele din urmă, magicianul a găsit o soluţie. Şi-a hipnotizat oile şi le-a sugerat, în primul rând, că sunt nemuritoare şi că nu li se întâmplă nimic rău atunci când sunt jupuite, ba dimpotrivă, este foarte bine şi chiar foarte plăcut pentru ele; în al doilea rând, magicianul le-a sugerat că el e un stăpân bun, care îşi iubeşte turma atât de mult, încât e gata să facă orice pe lume pentru oiţele lui; iar în al treilea rând, le-a sugerat că, dacă e să li se întâmple ceva, n-o să li se întâmple chiar atunci şi, în orice caz, n-o să li se întâmple în acea zi, aşa că nu aveau de ce să se gândească la aşa ceva. În continuare, magicianul le-a sugerat oilor că, de fapt, ele nu sunt oi; unora le-a sugerat că sunt lei, altora că sunt vulturi, altora că sunt oameni şi altora că sunt magicieni.

După asta, toate grijile şi necazurile lui cu turma au luat sfârşit. Oile n-au mai fugit niciodată, ci au aşteptat mereu în tăcere momentul când magicianul avea să aibă nevoie de pielea şi de carnea lor. Această poveste ilustrează foarte bine condiţia omului.”

Sufiţii fac şi ei referiri la manipulare şi amăgire din partea unor „forţe hiperdimensionale”, mai ales cu privire la oamenii care caută „experienţe spirituale”. William Chittick a scris în “The Sufi Path of Knowledge“ [Calea sufită a cunoaşterii]:

„În zilele noastre, cei mai mulţi dintre oamenii interesaţi de spiritualitatea orientală îşi doresc „experienţa”, deşi poate că vor numi ceea ce doresc, „comuniune intimă cu Dumnezeu”. Cei care cunosc standardele şi normele unei experienţe spirituale, stabilite de căi de disciplină precum sufismul, de obicei sunt îngroziţi de felul în care occidentalii se agaţă de orice apariţie din afara domeniului de conştiinţă normală şi o consideră o manifestare a „spiritualului”. De fapt, în lumea nevăzută există nenumărate tărâmuri, dintre care unele sunt mult mai periculoase decât cele mai periculoase jungle din lumea vizibilă. Al-Arabi însuşi a spus:
Aşadar, feriţi-vă, fraţii mei, de grozăviile acestui loc, căci este foarte greu să le distingi! Sufletele le găsesc pline de dulceaţă, apoi sunt amăgite şi prinse în ele, devenind complet îndrăgostite de ele.”

Concluzii, alte întrebări şi unde sunt „băieţii buni”?

Haideţi să analizăm tot ce ne spun aceste surse, de la relatările despre răpirile extraterestre şi până la arhoni, la prădător, la magicianul rău, extratereştri şi cenuşii. Poate că toţi sunt unul şi acelaşi lucru şi poate că ei manipulează omenirea încă de la începutul veacurilor? De fapt, de unde vine religia şi care ar putea fi influenţa acestor forţe în popularele învăţături new age? Foarte multe din materialele venite prin channeling ne spun să ne concentrăm doar pe „iubire” şi pe gânduri „pozitive”, deoarece noi „ne creăm propria realitate”. Ar trebui să ignorăm lucrurile „rele” sau „neplăcute” şi să ne spunem că, până la urmă, lumina oricum o să învingă, iar noi trebuie doar să privim cum se întâmplă acest lucru, să ne „îmbăiem” în centura fotonică şi să lăsăm „planul divin” să se desfăşoare. Oare are loc o manipulare pentru a forma o religie new age, pentru ca extratereştrii să fie întâmpinaţi ca prieteni şi salvatori? Marshall V. Summers, profesor de meditaţie spunea într-o prelegere din 2007, avertizând despre anumite învăţături spirituale din zilele noastre şi despre amăgire:

„Următorul pas este manipularea valorilor şi tendinţelor spirituale. Acesta este un subiect foarte vast, pe care nu pot să îl abordez în profunzime în această seară. Dar nu este o întâmplare faptul că în ultimii patru ani de zile am văzut cum se formează o nouă gândire religioasă, religia acceptării şi a pasivităţii: ai încredere în proces; orice se întâmplă este ceea ce trebuie să se întâmple; toată lumea se află acolo unde trebuie să se afle; dacă au venit extratereştrii, aici trebuie să fie; nu te împotriveşti; consimţi; a te împotrivi e ceva negativ, este frică şi inconştienţă. O reţetă minunată pentru a îi convinge pe băştinaşi să predea cheile împărăţiei, o formă foarte bună şi foarte isteaţă de manipulare.”

Iar Laura Knight-Jadczyk conchide:

Aşa-numita mişcare new age a fost impregnată atât de profund cu ideea că nu trebuie să ne gândim niciodată la lucrurile negative, încât, dintre toţi oamenii, aceştia sunt cei mai susceptibili la a fi victime [ale tărâmurilor superioare]. Dacă nu ştii că ceva există, nu ai cum să te aperi împotriva acelui lucru. Devierea constantă de la adevărul cu privire la starea acestor aşa-numite dimensiuni superioare prin masa de materiale publicate de-a lungul anilor sugerează aproape un program de dezinformare. Începe să arate ca şi cum există cineva „acolo” care nu doreşte ca noi să ştim ceva.”

Acum, că am analizat mai mult aşa-numitul scenariu „negativ”, apare întrebarea – există şi „extratereştri buni”? Cum ar acţiona o inteligenţă non-umană superioară pozitivă şi spirituală? Oare ar interfera cu liberul arbitru şi ar efectua răpiri? Presupun că nu. Oare i-ar ajuta pe oameni împotriva „extratereştrilor răi”, sau a „elitei rele” şi ne-ar „salva”? Sau depinde mai mult de noi, oamenii, să ne învăţăm lecţiile pentru a evolua spiritual cu adevărat, să discernem adevărul de minciuni şi să învăţăm / să dobândim cunoaştere despre ce se întâmplă de fapt, fără să fim „ajutaţi” de forţe despre care nici măcar nu ştim prea multe? Ce sunt fiinţele astea care susţin că vor să ne ajute şi care „acostează la malul nostru”, după cum se spune în materialele populare venite prin channeling în lumea new age de azi? Oare toţi oamenii sunt chiar la fel, toţi au conştiinţă şi suflet? „Oare este posibil să existe deja hibrizi/clone în poziţii de putere?”, după cum a întrebat Richard Dolan în prezentarea lui. Toate acestea sunt întrebări valabile, dacă luăm în considerare toate cercetările şi toate datele pe care le avem la dispoziţie.

Eu nu spun că nu există forţe binevoitoare, ci doar încerc să plasez lucrurile în perspectiva corectă. Iar scenariul cu „extratereştrii negativi” este trecut cu vederea şi negat în multe feluri. Poate că odată ce ne vom fi învăţat lecţiile şi vom putea cu adevărat să VEDEM ce se întâmplă şi să acţionăm / să ne comportăm / să evoluăm ca atare, atunci „extratereştrii cei buni” vor veni şi ni se vor alătura, sau noi ne vom alătura lor? Dar între timp, e treaba noastră să învăţăm şi să creştem, să discernem adevărul de minciuni, revelaţiile adevărate de formele isteţe de amăgire.

În starea noastră actuală de Fiinţă şi evoluţie, suntem mai degrabă predispuşi la a fi manipulaţi, decât la a ne alătura vreunei forme de Federaţie Galactică de fiinţe superioare evoluate spiritual. Nu e evident? Mai întâi trebuie noi să devenim evoluaţi! Şi o parte majoră din evoluţie nu este să încercăm doar să ne „concentrăm pe iubire”, ci şi să fim capabili să separăm adevărul de minciună, realitatea de iluzie şi să învăţăm lecţiile pe care le conţin acestea. Şi înăuntru, şi în afară. După cum spunea misticul rus Boris Mouravieff:

„Iluzia, crezând că este realitate, ia realitatea drept iluzie.”

Poate că sloganul new age „toţi suntem una”, oricât ar fi de adevărat dintr-o perspectivă „superioară”, ar trebui şi el reanalizat cu atenţie, cu o privire trează şi obiectivă. Sigur, Bush şi Gandhi sunt „una”, dar unul dintre ei nu pare să aibă deloc conştiinţă şi poate că nu are nici cea mai îndepărtată nuanţă de capacitate de a simţi compasiunea, iubirea sau înţelegerea şi poate că nu va avea niciodată această capacitate în această viaţă, decuplat total de la centrii superiori de conştiinţă. Oare el, sau alţii aflaţi în poziţii de putere sunt cu adevărat oameni, doar pentru că arată ca nişte oameni? Ce înseamnă să fii om? Întotdeauna spunem că „aşa se comportă oamenii”, dar niciodată nu punem la îndoială lucrul ăsta. Oare am observat vreodată cum oamenii proiectează toate aceste calităţi asupra conducătorilor lumii, fără să ţină seama că, poate, fiinţele astea nu gândesc sau nu simt aşa cum o fac oamenii obişnuiţi, poate că nu sunt cablaţi genetic la fel ca omul „obişnuit”, dar pot să imite perfect şi să se poarte în acest fel şi să ne prostească? Eu nu spun neapărat că Bush sau alte personalităţi politice sunt hibrizi extratereştri, ci mai degrabă fac aluzie la o altă temă foarte neînţeleasă şi foarte ignorată: psihopatia şi ponerologia politică. Dintr-un punct de vedere hiperdimensional, psihopaţii pot fi folosiţi ca „portaluri” prin care să poată să lucreze anumite fiinţe.

„Este cinstit să tragem concluzia că hibridizarea face parte din imagine. Oamenii sunt răpiţi împotriva voinţei lor. Forţele [extraterestre] par să facă experimente genetice şi să acţioneze asupra noastră pentru a crea o specie hibrid.”

– Richard Dolan

În fiecare an, milioane de copii sunt daţi dispăruţi şi nu sunt regăsiţi niciodată. Oare au fugit pur şi simplu, sau adevărul este ceva mai îngrozitor? Care ar putea fi scopul acestui program de răpire/hibridizare care se desfăşoară complet învăluit în secret? Unde duc toate astea? Unii sugerează că este vorba de o „înlocuire” după ce schimbări de natură catastrofală vor fi distrus cea mai mare parte din populaţie – ca un fel de „reînsămânţare”. Poate că sună ca un film SF prost sau ca un soi de comerţ cu frică, dar oricine a acordat o atenţie sinceră acestui subiect ştie că fenomenul OZN/extratereştri are şi o parte mai întunecată, care pur şi simplu nu poate fi ignorată.

„Nu e de mirare că adevărul e mai ciudat decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă logică.”

– Mark Twain

E interesant să observăm că, dacă se prezintă ceva care poate că nu arată aşa de „roz”, se etichetează automat drept „comerţ cu frică” sau „eşti negativ”, mai ales în mişcarea new age. Unii par să confunde obiectivitatea cu negativismul şi speranţele deşarte cu pozitivismul. Mare parte din ceea ce oamenii văd ca negativ sau pozitiv sunt doar proiecţiile şi opiniile lor subiective, care nu reflectă neapărat lumea aşa cum este ea.

Noi doar analizăm câteva piese din puzzle şi vedem cum începe să se formeze o imagine şi să apară întrebări pe care trebuie să ni le punem. Cele mai multe sunt simple informaţii de la cercetători care au studiat fenomenul acesta de zeci de ani încoace. Ce facem cu aceste informaţii şi cum reacţionăm la ele, dacă reacţionăm prin frică, negare, disconfort, entuziasm, inspiraţie etc., depinde de fiecare dintre noi. În ce mă priveşte, mie nu îmi este frică şi nici nu încerc să răspândesc frică, ci doar să aduc la lumină un lucru pe care cu toţii avem tendinţa să îl ignorăm prea uşor. Dacă cineva reacţionează la asta cu frică, poate că trebuie să analizeze acest sentiment în el însuşi, înainte să dea vina pe cercetătorii care doar prezintă un lucru pe care nu prea mulţi l-au analizat şi de care nu prea mulţi sunt măcar conştienţi. Am spus de mai multe ori că nu îmi place ce am descoperit, dar asta e – şi nu dispare prin ignorare.

„Disconfortul” şi „frica” pot să fie de folos, dacă sunt folosite / aplicate corect. Există o şansă de vindecare, din punct de vedere şamanic şi ezoteric. Este bine să ne plasăm într-o stare de vulnerabilitate atunci când analizăm aspectele mai „întunecate” ale realităţii noastre sau ale noastre, să le privim cu adevărat în faţă şi să le înfruntăm, fără să dăm egoului vreo şansă să găsească o explicaţie, pentru ca noi să putem să revenim la zona noastră de control şi, în cele din urmă, să „adormim la loc”. Şi nu e vorba nici de a ceda fricii sau panicii. Uneori trebuie să înfruntăm lucrurile fără a ne apăra în mod automat convingerile şi punctele de vedere, iar asta ne permite să vedem lumea şi pe noi înşine într-o lumină mai obiectivă, nu numai în ceea ce priveşte chestiunea OZN/extratereştri, ci şi în multe alte privinţe. Asta face parte din procesul de trezire şi este lucrare şamanică.

„Nu ne iluminăm imaginându-ne personaje de lumină, ci conştientizând întunericul.”

– Carl Gustav Jung

Un lucru e sigur – fenomenul OZN şi extratereştri este real. Există entităţi inteligente non-umane care vizitează şi au vizitat Pământul şi care interacţionează cu omenirea de mii de ani.

Întrebarea care se pune este – de ce se află ei aici? Oare vin într-adevăr din spaţiu şi de pe o altă planetă / din altă galaxie, sau doar se ascund la marginea percepţiei noastre şi au fost acolo dintotdeauna – sau ambele, poate?

Există oameni care sugerează că tot ce avem de făcut este să arătăm „iubire” şi să proiectăm „iubire” asupra acestor fiinţe şi că aşa devenim Una şi pătrundem în „Epoca de Aur”. Oare aceasta să fie calea şi modul de a înţelege „iubirea”, sau şi asta face parte din programul de dezinformare new age, prin care trebuie să ne întâmpinăm „fraţii din spaţiu” ca pe nişte „prieteni şi salvatori”? Intenţia este importantă, da; trebuie să fim pozitivi şi iubitori, dar intenţia fără să vezi cu adevărat ce se întâmplă la modul obiectiv, fără să separi adevărul de minciuni, poate să ducă la un „drum spre iad pavat cu intenţii bune”.

Nu-i aşa că e interesant că, în timp ce ne concentrăm cu toţii pe chestiuni globale precum mediul, sustenabilitatea independentă, războaiele, încălzirea globală „produsă de om”, terorismul, 11 septembrie, economie, bani, sistemul bancar etc. (toate acestea fiind teme importante, care trebuie să fie abordate şi analizate), pare să mai existe şi altceva, ceva ce ignorăm total, negăm, ceva de care râdem sau pentru care încercăm să găsim explicaţii folosind „spiritualitatea” sau psihologia?

Gradul ridicat de stranietate al fenomenului OZN, extratereştri, răpiri şi realităţi hiperdimensionale poate că deţine indicii majore despre ce se întâmplă şi ce s-a întâmplat pe planeta noastră cu privire la istorie, la ridicarea şi decăderea popoarelor, religii, evoluţie, cultură, războaie, conspiraţii, comportament uman, psihologie şi, practic, existenţa omenirii din toate punctele de vedere… ba chiar, poate, însuşi modul în care a fost ea creată. Poate că elita, care pare să controleze lumea prin guverne în zilele noastre, este formată doar din nişte păpuşi de ale căror sfori trag nişte stăpâni hiperdimensionali, care manipulează omenirea să întâmpine „vizitatorii” ca pe nişte „fraţi din spaţiu” binevoitori atunci când urmează să se dea la o parte vălul.

A spune „cu toţii suntem una, aşa că totul e bine” sau, în privinţa extratereştrilor, că „noi suntem ei şi ei sunt noi” este la fel de inutil ca şi a spune „Oricum totul e o iluzie”. Ei bine, gravitaţia e şi ea o iluzie, dar să sari de la etajul unei clădiri cu zece etaje poate că nu e cea mai bună idee.

Care sunt implicaţiile pentru omenire, dacă ţinem seama de posibilitatea ca omenirea să fi fost manipulată genetic şi prin intermediul sistemelor de credinţe de către entităţi extraterestre hiperdimensionale, încă de la „începutul timpurilor” (încă de la „Izgonirea din Rai”?)? Entităţi care, în tot acest timp, s-au hrănit cu noi energetic, emoţional şi fizic? Există relatări străvechi care fac referiri la realitatea controlului hiperdimensional şi a formelor de viaţă extraterestre. Există desene în peşteri şi sculpturi, scrieri ale gnosticilor şi ale sufiţilor, indienii americani, Biblia etc…

Aceasta este era transformării, dar este şi era dezamăgirii. Pe măsură ce frecvenţa pe planetă creşte, ceea ce s-ar putea să trăim la un moment dat în „viitor” este o intersectare între densităţi şi o intersectare cu entităţile care locuiesc în diferitele densităţi. Poate că extratereştrii n-au călătorit de pe o planetă îndepărtată ci, de fapt, au fost aici tot timpul. Zicharia Sitchin sugera că Annunaki se întorc pe Pământ. Poate că n-au plecat niciodată, ci au fost aici în tot acest timp, la marginea spectrului nostru perceptiv. După cum spunea o persoană răpită, poate că ei ne percep ca fiind „proprietatea lor, iar Pământul este ferma lor. Noi suntem resursele şi hrana lor.”, sau, în cuvinte şi mai tulburătoare ale unei alte persoane răpite: „Ştii cum, pentru ei, noi suntem doar nişte gândaci.”. Poate că astfel de afirmaţii ne fac să râdem, dar milioane de oameni trec prin aceste experienţe, care sunt etichetate drept „probleme psihologice”. Poate că ar trebui să ascultăm mai îndeaproape persoanele răpite, dar şi pe cercetătorii din domeniu, înainte să ne întoarcem privirile rapid în altă parte?

„Până la urmă revenim la întrebarea, cât de mult iubeşti adevărul? Chiar iubeşti adevărul, sau eşti doar curios? Îl iubeşti suficient încât să îţi reconstruieşti modul de a înţelege, pentru a se adapta unei realităţi care nu corespunde cu actualele tale credinţe şi care nu te face fericit 120%? Iubeşti adevărul suficient de mult încât să continui să cauţi chiar şi când doare, chiar şi când dezvăluie aspecte din tine (sau din societatea umană, sau din univers) care sunt şocante, complexe şi tulburătoare, sau umilitoare, sau extraordinare şi uimitoare – sau chiar, când adevărul depăşeşte cu mult mintea omenească? Cât de mult iubeşti adevărul? Cred că e o întrebare pe care merită să ne-o punem.”

– Scott Mandelker

Hrană nu înseamnă neapărat substanţă fizică, deoarece conştiinţa este hrană pentru fiinţele din densităţile superioare. Emoţiile şi energia noastră, declanşate prin aceste manipulări, reprezintă hrana acestor entităţi şi se pare că ele încearcă să ne ţină într-o „închisoare de frecvenţă”, prin manipulare genetică şi de alte forme (precum implantarea de diferite sisteme de credinţe religioase şi new age). Şi poate că aceşti extratereştri nu sunt „răi”, ci sunt doar la fel de răi ca un fermier uman care creşte pui pentru hrană şi care are o grădină în care creşte plante pe care le mănâncă. Şi noi ne modificăm genetic hrana, nu-i aşa? Totul este conştiinţă, iar viaţa se hrăneşte cu viaţă. Oricum, cine a venit cu ideea că noi am fi în vârful lanţului trofic? Cum e sus, aşa e şi jos.

Unii se întreabă, „Dar dacă extratereştrii negativi chiar sunt aici şi sunt atât de superiori din punct de vedere tehnologic, de ce nu ne-au atacat şi de ce nu ne-au ocupat deja?” Orice invazie extraterestră ostilă în mod deschis (aşa cum vedem în numeroase filme de succes de la Hollywood) nu poate fi decât falsă, pentru că numai o rasă primitivă, ca noi, ar acţiona aşa. O inteligenţă superioară care deţine o tehnologie ce depăşeşte capacităţile noastre actuale de înţelegere este mult mai eficientă şi mai subtilă. Cea mai „eficientă” ocupare este atunci când ţinta alege cu propriul său liber arbitru să fie „capturată”, în acelaşi timp crezând că este „liberă”. O perspectivă mai profundă a ideii de „conştiinţă ca hrană” este prezentată de Michael Topper în articolul său, Stalking or Precis on The Good and The Evil – The Positive/Negative Realms of Higher Densities [Pânda, sau rezumat asupra binelui şi răului – Tărâmurile pozitive / negative ale densităţilor superioare] :

„Trebuie să înţelegem, în acest caz, că adevăratul plan al Tărâmului Negativ este să „mănânce conştiinţă”. Astfel că, practic, acest lucru împiedică o „ocupare” fizică, deschisă, în termeni literali. Dacă ar fi detectată o „invazie”, asta ar însemna că s-ar ridica vălul şi cu toţii l-ar vedea pe „omul din spatele cortinei” şi ar fi dezgustaţi şi s-ar îndepărta. La fel ca în „Vrăjitorul din Oz”, papucii aceia rubinii trebuie obţinuţi CU MARE ATENŢIE!

Să colectezi esenţa este o artă de o mare subtilitate! În sensul său cel mai pur, „planul extratereştrilor negativi” este PÂNDA.

Scopul Pândei este să creeze un mediu artificial complet controlat, compus din comportamente umane previzibile până în cele mai mici detalii – care au devenit previzibile pentru că au fost programate să răspundă la aluzii de condiţionare [induse de-a lungul a secole întregi de minciuni şi confuzii prezentate sub formă de religii] şi care, toate, se învârt în jurul unei „poveşti” care, de fapt, nu este adevărată şi prezintă total greşit adevăratul scop negativ.[..]

Principalul obiectiv al pândei elementului negativ este ca, prin tipare de comportament puternic influenţate, dar nu robotice, să convingă Liberul Arbitru al CONŞTIINŢEI ţintite să se alinieze cu existenţa negativă din densitatea superioară. Pentru că, pe termen lung, obiectivul este „consumarea” unităţilor funcţionale de conştiinţă de către ierarhia negativă, cu Liberul Arbitru intact! Altfel, hrana nu e bună!!!!”

Laura Knight-Jadczyk adaugă şi ea:

„Entităţile pozitive din densităţile superioare sunt fiinţe de lumină. Entităţile negative din densităţile superioare sunt „consumatoare de lumină”. Iubirea este lumină este cunoaştere. Când induc o credinţă împotriva a ceea ce este adevărat în mod obiectiv, aceste entităţi au „consumat” lumina-cunoaştere a persoanei care a ales credinţa oarbă în defavoarea evidenţei! Atunci când crezi o minciună, ai permis să ţi se consume energia conştientizării!”

Poate că acesta este şi motivul din care „extratereştrii” superiori evoluaţi spiritual nu ar interfera niciodată cu noi şi nu ne-ar salva. Pentru că acesta este modul de viaţă, iar ei ştiu să nu se amestece în liberul arbitru. Extratereştrii pozitivi respectă liberul arbitru. Ei înţeleg că asta face parte din evoluţie şi înţeleg lecţiile conţinute în fenomen. Oare încerci să salvezi şoarecele de vultur? Asta ar fi împotriva „legii naturii”, nu-i aşa? Dar şoarecele poate să aleagă să fie conştient de prădătorul lui şi, devenind conştient, se poate proteja de el. În acest fel, şoarecele învaţă şi evoluează corespunzător. Nici dr. Karla Turner nu exclude existenţa unor fiinţe binevoitoare:

„Eu accept faptul că există forţe inteligente care ne pot contacta şi ne pot informa – poate, ne pot ajuta să ne ajutăm singuri.”

Există relatări despre informaţii şi ajutor provenit din „surse superioare”, care spun că depinde de noi să discernem adevărul de amăgire. Totul face parte din creaţie. Nimic nu e mai bun sau mai rău. Evoluţia este un proces de învăţare, de conştientizare, de dobândire a cunoaşterii şi astfel, a iubirii şi înţelepciunii. Cu cât putem vedea mai mult lumea aşa cum este ea, în mod obiectiv, aşa cum se vede universul pe sine, cu atât este mai ridicat gradul de conştientizare şi starea de Fiinţare. Fiinţele extraterestre superioare evoluate ne pot ajuta şi îndruma în feluri mai subtile, dacă suntem capabili să vedem semnele şi să ascultăm, dar tot noi trebuie să facem treaba. Nimeni nu o să facă ceva în locul nostru. Cum zice vorba, „Profesorul apare când elevul e pregătit”. Ei nu interferează cu lecţiile pe care trebuie să le învăţăm pentru propria noastră evoluţie, la nivel personal şi la nivel colectiv.

„Forţele pozitive, fiinţele STO (în serviciul altora) de la nivelurile superioare lucrează activ pentru a susţine câmpurile Creative întru realizarea scopului Logoic pozitiv, care este realizarea Conştiinţei Absolute în toate condiţiile şi în toate formele. Diversitatea este promovată şi celebrată.
Cu toate acestea, ierarhia Negativă este orientată către a consuma energia luminoasă radiantă într-un flux unidirecţional: să „Devină Una”. Puterea progresivă care derivă prin „capturarea” şi incorporarea de surse de energie radiantă slujeşte la hrănirea şi amplificarea unei subiectivităţi exclusive de conştiinţă, efortul fiind acela de a subordona toate lucrurile narcisismului magnific ce aparţine conştiinţei egotice evlavioase.

– Laura Knight-Jadczyk

Cunoaşterea protejează, ignoranţa te pune în pericol. Cu cât dobândim mai multă cunoaştere şi înţelegere (nu doar cunoaştere din cărţi) şi cu cât devenim mai obiectivi (cu noi înşine şi cu lumea) şi ne elevăm conştientizarea, cu atât putem să VEDEM mai bine şi să acţionăm în consecinţă. Asta înseamnă să discernem cu atenţie adevărul de minciuni. Există adevăr în anumite materiale provenite prin channeling. Dar trebuie să înţelegem cum să îl citim şi cum să îl interpretăm. Dacă analizăm ceea ce am aflat despre manipularea prin intermediul fiinţelor hiperdimensionale, este evident că o mare parte din materialele provenite prin channeling în zilele noastre este suspectă să fie doar o mare amăgire provenită de la „surse superioare”. Există diferite niveluri şi grade de channeling, în funcţie de o serie de factori.

Tema informaţiei transmise prin channeling trebuie să fie analizată cu mare atenţie. O menţionez doar în trecere, pentru a îi oferi valabilitatea că „sursele superioare” ne pot contacta în acest fel (atunci când li se cere şi dacă acest lucru nu interferează cu liberul arbitru şi/sau dacă nu interferează cu procesul de învăţare al celui care cere). Însă cine transmite informaţiile şi ce spune sursa de fapt – asta e întrebarea. Materialele provenite prin channeling nu ar trebui niciodată luate ca dovezi de sine stătătoare, dar ele pot sluji drept rezervă, pentru coroborarea cu studii şi cercetări ştiinţifice. Există unele surse care chiar încurajează această abordare şi care ne spun că depinde de noi să învăţăm, să discernem şi să dobândim cunoaştere – şi astfel, să devenim mai conştienţi, să trecem de la subiectivitate la obiectivitate şi să ne angajăm conştient în procesul de evoluţie şi de trezire.

În acest sens, „noi suntem cei pe care îi aşteptam”, după cum ar spune indienii Hopi, sau „noi suntem propriii noştri salvatori”, după cum spune o altă sursă parvenită prin channeling. Dar să ne concentrăm doar pe „iubire şi lumină” şi să „vizualizăm” cel mai bun rezultat n-o să meargă şi practic, nu face decât să dea apă la moară „planului negativ”. Această atitudine poate că este cea mai mare amăgire şi este tocmai ce doresc de la noi „intruşii extratereştri”. Poate că ei sunt în spatele noii „religii” new age şi al „gândirii” new age – şi par să profite în acest fel de natura noastră bună.

Cine o să judece ce înseamnă un rezultat „bun”? „Bun” este o afirmaţie foarte subiectivă. Un rezultat „bun” pentru extratereştri poate să nu fie chiar „bun” pentru omenire şi invers. Trebuie să înţelegem că avem o percepţie limitată şi subiectivă despre bine/rău, întuneric/lumină în ceea ce priveşte planul mai larg al creaţiei şi formele de viaţă inteligentă din el. Oare noi suntem „răi” pentru că mâncăm plante şi animale?

Adevărata lucrare spirituală înseamnă mai mult decât să ne concentrăm intenţia pe ceea ce este „posibil”. Înseamnă să devenim conştienţi, iar a deveni conştient înseamnă şi a vedea lumea şi pe sine aşa cum este, obiectiv, cu întuneric şi lumină, fără ochelari coloraţi şi fără a o proiecta aşa cum ne-ar plăcea sau cum nu ne-ar plăcea să fie. Înainte să putem crea altceva mai bun, trebuie să vedem clar ce se întâmplă, în noi şi în lume; altfel nu facem decât şi mai mult rău şi e ca şi cum un orb ar intra într-un magazin de porţelanuri.

„Oamenii au o nevoie profundă să creadă în puterea binelui. Noi avem nevoie să fim o forţă bună pentru extratereştri, de vreme ce ne simţim atât de neajutoraţi în prezenţa lor. Şi avem nevoie de o forţă superioară care să ne ofere o speranţă de mântuire, atât la nivel personal, cât şi global, atunci când vedem starea jalnică a lumii. Eu cred că extratereştrii ştiu acest lucru despre noi – ei ştiu că noi vrem şi sperăm ca ei să fie creaturi binevoitoare – şi că ne folosesc dorinţa de bunătate pentru a ne manipula. Ce mod mai bun de a obţine cooperarea noastră ar putea să existe, decât acela de a ne spune că ceea ce ne fac este spre binele nostru?”

– Dr. Karla Turner

ef029e029aea

Cerc în lanuri, „Extraterestrul cenuşiu”, din august 2002, cu o secvenţă binară de date care înseamnă următoarele:
Păzea, noi suntem cei ce aducem prezenţa Falsă şi promisiunile neîmplinite… Multă durere, dar încă mai e timp. Să credeţi că încă mai există ceva bun acolo. Ne opunem amăgirii… (canal închis).”
Dezinformare prin cercurile în lanuri? Acest mesaj pare să facă parte din prezentarea unei imagini „binevoitoare” a „vizitatorilor” (îndeosebi a extratereştrilor cenuşii).

Încă mai avem multe de aflat despre acest subiect. E doar o temă de gândire. Dar un lucru este cert, şi anume că deja există suficient material bine documentat, care arată şi dovedeşte posibilitatea existenţei unui plan extraterestru, care s-ar putea să nu fie chiar ceea ce am sperat noi. Gradul ridicat de stranietate şi aspectul non-fizic al acestor fenomene le fac foarte dificil de studiat. Faptul că aceste fiinţe şi OZNuri acţionează pe ascuns şi în secret, cu intenţia evidentă de a ţine adevărul departe de omenire, nu uşurează deloc lucrurile şi nu este deloc în favoarea lor. Trebuie să ne întrebăm – de ce ar acţiona nişte „fiinţe binevoitoare” în acest fel? De ce nişte extratereştri „buni” ar lua mii, dacă nu sute de mii de oameni împotriva liberului lor arbitru? Pentru ce se află ei aici, de fapt?

„Iar din aceste detalii devine clar faptul că fiinţele care fac astfel de lucruri nu pot fi percepute ca iluminate spiritual, ca având în minte cel mai bun interes al omenirii. Altceva se întâmplă, ceva mult mai înspăimântător şi mai dureros, în multe, multe cazuri de răpire… Cât despre cercetătorii care susţin că extratereştrii au venit să ne ajute să evoluăm către nu ştiu ce conştiinţă superioară, sau că se află aici cu vreun alt scop pozitiv – să ne salveze planeta, să promoveze pacea în lume şi aşa mai departe – îi provoc pe aceşti cercetători să includă în viziunea lor şi date aberante. Teoriile sunt puncte de pornire pentru cercetare, nu concluzii dovedire, iar cercetătorii în domeniul OZN trebuie să fie dispuşi să îşi extindă şi să îşi modifice teoriile în conformitate cu datele pe care le descoperă. Ar fi minunat dacă am putea să modelăm experienţele cu extratereştrii în ceva pozitiv, dar până nu luăm serios în calcul detaliile întâlnirilor de răpire – toate detaliile, cred că este periculos să ne agăţăm de teorii care ignoră datele ce nu se potrivesc. Căutarea adevărului întreg este o datorie pe care o avem faţă de noi înşine.

– Dr. Karla Turner

Un lucru foarte important pe care l-a menţionat Richard Dolan la sfârşitul uneia din prezentările lui a fost următorul (adresându-se cercetătorilor în domeniul OZN):

Atunci când ieşim în lume şi încercăm să comunicăm altora ce am aflat, trebuie să fim atenţi ce spunem că ştim şi ce fel de informaţii promovăm drept adevăr.”

Trebuie să ne debarasăm de obiceiul de a romanţa tot ce are de a face cu formele de viaţă extraterestră inteligentă după speranţele noastre şi să nu negăm complet realitatea fenomenului OZN doar dintr-o necredinţă condiţionată, dar nici să nu ne lăsăm cuprinşi de frică. Asta înseamnă să creştem şi să ne maturizăm spiritual, să putem să privim lumea aşa cum ESTE, cu întuneric şi lumină, fără preferinţe şi să înţelegem ce înseamnă întuneric şi lumină, în primul rând, să trecem de la subiectivitate către obiectivitate, să ne re-analizăm credinţele şi cunoaşterea „spirituală” pe care am dobândit-o dea lungul anilor, pe care uneori o repetăm pur şi simplu fără a o pune deloc la îndoială. De la învăţăturile religioase orientale şi occidentale şi până la materialele new age mainstream, gen „Secretul” şi diverşi „învăţători spirituali” care au ajuns la Oprah şi la televiziunea mainstream, care pun pe piaţă un soi de spiritualitate pasivă, centrată pe sine, în această industrie new age de miliarde de dolari din zilele noastre.

De fapt, ce se întâmplă aici? O trezire reală, sau este vorba de un alt nivel de manipulare şi control? Nivelul de amăgire în aceste vremuri este masiv şi nu poate fi subestimat. Dr. Jacques Vallee scrie, în „Messengers of Deception” [Mesagerii amăgirii]:

Fiinţele umane se află sub controlul unei forţe ciudate, care le îndoaie în moduri absurde şi le forţează să joace roluri într-un joc bizar al amăgirii.”

În zilele noastre este plin de dezinformare în mişcarea new age şi în domeniul OZN. Cei mai mulţi nici măcar nu răspândesc dezinformare intenţionat, ci sunt ei înşişi amăgiţi, prinşi în propria lor viziune îngustă şi subiectivă şi în propriile lor speranţe deşarte. După cum spune Laura Knight-Jadczyk:

“Daţi-mi voie să precizez la acest moment că sunt convinsă că mulţi dintre oamenii care muncesc sincer, cinstit, din greu sunt amăgiţi şi/sau controlaţi fără să fie conştienţi pe deplin de acest lucru.”

Din punct de vedere al muncii ezoterice, adevărul şi obiectivitatea ar trebui să fie scopul principal. Este interesant cum învăţăturile new age populare în zilele noastre promovează subiectivitatea, concentrarea doar pe sine şi închiderea faţă de „exterior”, ignorarea a ceea ce este „rău” şi manifestarea de realitate conform dorinţelor şi speranţelor subiective ale individului. Oare asta să fie tot, în ceea ce priveşte spiritualitatea şi evoluţia conştientă?

Poate că învăţăturile populare new age şi conceptele despre crearea propriei realităţi sunt corupte în multe feluri (adevăruri universale ambalate în minciuni) şi înfăţişează o imagine falsă a ce înseamnă de fapt evoluţia spirituală, făcându-ne să credem că deja suntem „dumnezeu” la nivelul nostru, pentru a ne menţine în închisoarea pe care ne-o aplicăm singuri?

“…iar în al treilea rând, le-a sugerat că, dacă era să li se întâmple ceva, sigur n-o să li se întâmple chiar atunci şi, în orice caz, n-o să li se întâmple în acea zi, aşa că nu e cazul să se mai gândească la asta. În continuare, magicianul le-a sugerat oilor lui că nu sunt oi; unora le-a sugerat că sunt lei, altora că sunt vulturi, altora că sunt oameni şi altora că sunt magicieni. Iar după aceea, toate grijile şi necazurile lui cu turma de oi au luat sfârşit. Oile n-au mai fugit niciodată şi aşteptu în tăcere momentul când magicianul avea să aibă nevoie de carnea şi de blana lor.”

– G.I. Gurdjieff

În aceste vremuri de transformare şi schimbare globală, poate că ar fi recomandabil să dăm mai multă atenţie „temei temelor”, cum o numea don Juan: OZNurile, realităţile hiperdimensionale şi fiinţele care locuiesc în ele, „magicienii” care se joacă cu noi, cu realitatea şi cu conştiinţa noastră.

De asemenea, nu e vorba de un lucru care se întâmplă abia acum. Se pare că se întâmplă de ceva vreme, poate de mii de ani. Să ne amintim că timpul liniar aparţine doar acestei realităţi de densitatea a 3-a. Şi acesta este întocmai motivul din care manipularea şi controlul sunt atât de neobservate de către populaţie în general. Pentru că transcende nivelul nostru de înţelegere. După cum spunea don Juan:

“Ca să ne menţină ascultători şi slabi şi neajutoraţi, prădătorii au efectuat o manevră uluitoare – uluitoare, desigur, din punctul de vedere al unui strateg de luptă. O manevră îngrozitoare din punctul de vedere al celor asupra cărora s-a aplicat. Ei ne-au dat mintea lor! […] Prin intermediul minţii, care, la urma urmei, este mintea lor, prădătorii injectează în viaţa fiinţelor umane orice le convine.”

Tocmai natura subtilă a acestui fenomen face ca amăgirea să fie atât de greu de reperat, pentru că ea este deja incorporată în modul nostru de viaţă, în cultura şi în civilizaţia noastră. Asta ridică şi un mare semn de întrebare în ceea ce priveşte tema dezvăluirii. Fenomenul OZN are un aspect puternic paranormal şi hiperdimensional, care nu poate fi ignorat pur şi simplu. Mulţi susţinători ai ideilor de dezvăluire şi exopolitică par să ignore sau să simplifice exagerat de mult această problemă.

„Nu trebuie să uităm că fenomene care celor mai multor oameni li se par „de un grad înalt de stranietate” nu înseamnă decât nişte întâmplări în viaţa de zi cu zi în contextul unei civilizaţii mult mai vechi decât a noastră şi cu o tehnologie şi o putere cerebrală care o depăşeşte cu mult pe a noastră. Extratereştrii şi reptilienii prezintă o înţelegere temeinică a fiziologiei şi neurologiei umane.”

– James Bartley în “Interview with a Male Abductee” [Interviu cu un bărbat răpit]

Invazia extraterestră la care suntem supuşi are loc şi deja s-a întâmplat prin intermediul minţilor şi al convingerilor noastre; manipulările religioase, spirituale şi genetice de-a lungul vremii, au fost efectuate de fiinţe hiperdimensionale şi cu metode pe care abia începem să le înţelegem şi de care cei mai mulţi dintre noi nici nu suntem conştienţi. Este un control mental de o mare măiestrie.

„Vrăjitorii cred că prădătorii ne-au dat sistemele noastre de credinţe, ideile noastre despre bine şi rău, moravurile noastre sociale. Ei sunt cei care ne-au impus speranţele şi aşteptările şi visele de succes şi eşec. Ei ne-au dat invidia, lăcomia şi laşitatea. Prădătorii sunt cei care ne fac să fim serviabili, plini de rutine şi centraţi pe ego.” – Don Juan Matus

Şi cum rămâne cu intervenţia extraterestră complet binevoitoare, cu scopul de a „reuni” omenirea sub auspiciile unei “păci mondiale”? Sigur, dar în ce condiţii, ce fel de „pace” şi „cine spune”? Şi cum rămâne cu toate datele aberante pe care tocmai le-am analizat? O să dispară pur şi simplu?

Oare este posibil ca în spatele Noii Ordini Mondiale şi a goanei pentru înrobirea lumii să se afle chiar extratereştrii? Celor mai mulţi încă le vine greu să creadă că 11 septembrie a fost o acţiune din interior şi că Al Qaida este la fel de falsă ca şi războiul împotriva terorismului. Dacă populaţia acestei lumi poate fi deja amăgită atât de uşor şi prin mijloace atât de evidente, oare cum o să treacă vreodată de manipularea şi de amăgirea venită din partea unor fiinţe de care oamenii nici măcar nu sunt conştienţi şi pe care i-ar putea întâmpina ca pe „fraţii lor din spaţiu” în viitorul apropiat? Trăim vremuri interesante, într-adevăr…

Ce este adevărat şi ce este minciună în lumea OZNurilor, extratereştrilor, răpirilor şi a realităţilor hiperdimensionale? Ar trebui să facem un efort şi să aflăm acest lucru. După cum spunea Karla Turner: Este o datorie pe care o avem faţă de noi înşine.

„Trebuie să fii atent când ceri să afli adevărul… de obicei, este ceea ce nu vrei să auzi sau ceea ce nu vrei să înfrunţi. O întrebare arzătoare poate să deschidă uşa unui vârtej de vânt…”

– Laura Knight-Jadczyk

Aş dori să închei această analiză pe tema OZNuri, extratereştri şi chestiunea contactului cu cuvintele lui Elton Turner, soţul dr. Karla Turner, răpit el însuşi:

Cred că gândurile noastre – şi, ca urmare, comportamentul nostru ca rasă de fiinţe conştiente – sunt SUBMINATE prin puterea insinuării şi implantarea de dispozitive de control în corpul nostru, de către entităţi (de cele mai multe ori) non-umane. Într-adevăr, acesta este modul cel mai bun de a invada şi de a cuceri. Nu am încredere în astfel de creaturi, orice mi s-ar spune despre motivele lor altruiste.

Noi, ca rasă, nu am avut niciodată libertatea de a ne descoperi propria identitate. Fiecare tentativă de progres social este împiedicată de vreun maniac care apare şi, aproape cu o graţie divină, ne conduce către nebunie.  Sfântul Pavel, de exemplu, pare să fi luat adevăratul mesaj al lui Iisus şi al primilor lui discipoli şi să îl fi distorsionat, transformându-l în ceva pentru care ucidem, minţim şi înşelăm. Şi în ciuda tuturor acestor lucruri, noi încă mai sperăm în mântuirea sufletelor noastre. Cei care urmează această doctrină – creştini îşi zic – nu sunt singurii care se comportă în acest fel. Fiecare religie importantă a reuşit cumva să găsească o scuză, în învăţăturile ei, pentru a îi distruge pe semenii necredincioşi. O parte din mine se înfioară de fiecare dată când aud de câte un masacru bazat pe o ură perpetuată de 2000 de ani.

Ce lege ne permite să continuăm cu astfel de atrocităţi? Ce influenţă menţine în viaţă asemenea ură şi astfel de frici? De ce nouă, celor răpiţi, ne este aşa de frică să cerem ajutor adevărat de la propria noastră societate?
Am fost INVADAŢI – dar încă nu cred că bătălia s-a terminat. O invazie cu bâte, cu cuţite sau cu puşti este o realitate umană, dar nu neapărat şi una universală. La invadarea lumii noastre se folosesc mecanisme foarte sofisticate. De ce să folosească invadatorii noştri bâte împotriva noastră, dacă pot să ne facă să ne ascuţim bâtele şi să le folosim unii împotriva altora? Noi le dăm tot ce vor de la noi, iar ei nu au nicio parte de vină în condiţia noastră mizeră. Ei doar se plimbă în minunatele lor maşini zburătoare, ne ameţesc cu capacităţile lor magice şi ne umplu de uluire cu marea lor capacitate de pătrundere.

Oare poate să existe campanie militară mai puternică decât aceea în care, aparent, nu se trage niciun foc de armă, iar populaţia cucerită îşi întâmpină cuceritorii cu bucurie şi cu braţele deschise? Suntem programaţi mental şi social să ne acceptăm invadatorii ca salvatori, nu ca pe o forţă care ne cucereşte. Eu cred că, de fapt, suntem înşelaţi cu fum, oglinzi şi mişcări agile din mâini. Oare o să ne vindem dreptul din naştere unor fiinţe şmechere care apar pe ţărmul nostru în nave minunate şi ne oferă câteva biluţe strălucitoare?
Cercetătorul m-a întrebat dacă eu personal cunoşteam pe cineva căruia extratereştrii îi făcuseră rău. Da, s-a făcut rău. Primii ani ai tinereţii mele au fost grav afectaţi de cunoaşterea, undeva la nivel inconştient, că sunt folosit de o agenţie non-umană. Mi-au trebuit 40 de ani ca să îmi dau seama că fricile care mă conduceau zi de zi nu erau făcute de mine, iar revolta pe care o simţeam permanent era rezultatul dispreţului pe care îl aveam pentru agenţii invizibili şi puternici care mă forţau să fac lucruri despre care ştiam că sunt greşite, deşi le făceam.

De exemplu, nu am vrut să mă căsătoresc cu persoana care a fost prima mea soţie, dar nu am avut niciun control asupra acelei decizii. Înainte să ne căsătorim, am fost răpiţi împreună şi supuşi la o programare severă. Rezultatele nu au adus fericire pentru niciunul dintre noi. Amândoi tânjeam după iubire şi după tovărăşie, deşi încercam din răsputeri să le găsim. Fiul meu (care acum are 25 de ani) a fost şi el unul din subiecţii lor – şi este jalnic şi pierdut. Este o persoană cu înclinaţii artistice, care are atât de multe frici incognoscibile, încât e paralizat. Cunosc persoane care au fost răpite şi UCISE prin mutilare (rapoartele despre acestea sunt distruse imediat şi complet), care au murit de forme de cancer pe care nu le mai văzuse niciun doctor şi de nebunie care a dus la sinucidere. După părerea mea, aceste acte nu sunt provocate de niciun fel de „fraţi”.

Dar nu cred că e totul pierdut. Eu am simţit că există o mână îndrumătoare, care m-a ajutat să descopăr fericirea şi pacea interioară în mijlocul acestui haos şi al tuturor necazurilor. Am ajuns să înţeleg că mâna aceea este acolo doar atunci când îmi asum responsabilitatea pentru propria mea fericire şi când fac ceva în privinţa lucrurilor care mă deranjează.

O realitate lăsată pe mâna invadatorilor nu este ceva de care să avem nevoie sau ceva de dorit. Este timpul să ne gândim bine la noi înşine şi la ce avem pe această bijuterie a universului, casa noastră – planeta noastră. Există legi care guvernează acţiunile invadatorilor noştri, reguli care le îndrumă acţiunile şi tipare de comportament pe care le putem descoperi dacă facem un efort coroborat de a le discerne. Noi oamenii avem ceva de preţ, care este dorit şi care poate fi utilizat de către forţele extraterestre ce acţionează asupra noastră. Eu simt că a venit vremea să luăm înapoi ceea ce ne aparţine, să ne folosim toate resursele pentru a descoperi legile care guvernează realitatea şi să devenim fiinţele care ştim că suntem înăuntrul nostru.

 

———————–

Resurse şi alte lecturi:

Cărţi:

  • High Strangeness: Hyperdimensions and the Process of Alien Abduction –  Laura Knight-Jadczyk
  • The Wave Series –  Laura Knight-Jadczyk
  • The Secret History of the World –  Laura Knight-Jadczyk
  • Bringers of the Dawn – Barbara Marciniak
  • The Ra Material – Carla Rueckert, Don Elkins, and Jim McCart
  • UFO’s and the National Security State: The Chronology of a Cover-up – Richard M. Dolan
  • Taken: Inside the Alien-Human Abduction Agenda – Karla Turner, Ph.D
  • Masquerade of Angels – Karla Turner, Ph.D
  • Into the Fringe – Karla Turner, Ph.D
  • The Love Bite: Alien Interference in Human Love Relationships – Eve Lorgen
  • The Threat – David M. Jacobs, Ph.D
  • Operation Trojan Horse – John Keel
  • Gods of Eden – William Bramley
  • Alien Agenda – Jim Marrs
  • Messengers of Deception – Dr. Jacques Vallee
  • The Stargate Conspiracy – Picknet and Prince
  • DMT – The Spirit Molecule – Dr. Rick Strassman
  • The Active Side of Infinity – Carlos Castaneda
  • In Search of the Miraculous – P.D. Ouspensky
  • Gnosis – Boris Mouravieff
  • Political Ponerology – Andrew M. Lobaczewski
  • The Mask of Sanity – Hervey Cleckley

Pagini web:

Articole:

Materiale video:

Advertisements