Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sursa text și foto: veilofreality.com

Traducere în limba română de magicInsight

Citește aici partea întâi

Căutarea mea (Bernhard Guenther, n.n) pe drumul către adevăr, punerea la îndoială a lumii în care trăim și interesul pentru paranormal, conspirații, spiritualitate și alte subiecte în afara limitelor obișnuite a început în urmă cu vreo 20 de ani. Acum 8 ani am început să scriu despre aceste teme pe blogul meu și în mediile sociale. În acea perioadă am început și să lucrez full-time ca terapeut corporal / specialist în masaj freelance. Înainte de asta, relațiile mele au fost relativ normale, chiar dacă nu au mers. Fără prea mari drame emoționale, fără evenimente paranormale și fără sincronicități magice exagerate. Chiar și în retrospectivă, nu văd nimic care să fi putut indica o relație amoroasă înscenată din partea întunecată a lui Cupidon. N-am avut multe relații și în viața mea am fost mai mult singur decât într-o relație. N-am simțit niciodată că îmi era teamă de intimitate sau teamă de relații amoroase în general. Pe atunci eram doar foarte implicat și concentrat pe trupa mea, în anii de muzician – și eram preocupat de cercetările pe care le începusem. Așa că am trecut prin câteva relații care au venit și s-au dus, dar fără prea mari drame, fără activitate paranormală, fără sechele și fără greutăți în a mă desprinde de ele.

Toate acestea s-au schimbat de îndată ce am pătruns mai adânc în cunoașterea ezoterică și mai ales în ”tema tuturor temelor”, în subiecte precum fenomenul OZN, răpiri și partea întunecată a subiectului ”extratereștrilor”, controlul și manipularea hiperdimensională a realității, care se manifestă în diferite feluri de-a lungul istoriei (secrete) a lumii, pe baza contextului cultural.

“…această realitate hiperdimensională subiacentă care se află în spatele istoriei noastre și cum străpunge ea prin cronologia istorică, și puteți observa aceste lungi evenimente istorice și să vedeți mișcările acelei energii hiperdimensionale prin acțiunile ființelor umane, prin cicluri istorice, prin comportamentul unor grupuri de oameni, prin manipulări. Vedeți dumneavoastră, lucrurile ies la suprafață. …”

– Laura Knight-Jadczyk

Toate s-au intensificat în perioada când făceam filmul “UFOs, Aliens, and the Question of Contact” (OZNuri, extratereștri și chestiunea contactului) cu prietenul meu Humberto Braga. În timp ce făceam filmul, amândoi am avut evenimente cu un grad ridicat de stranietate în viața noastră. Humberto a început o relație care prezenta și simptome de mușcătură de iubire. A început să aibă vise legate de răpiri și chiar să aibă experiențe similare cu răpirile, trezindu-se în partea opusă a patului față de unde se culcase, cu semne ciudate, tăieturi și zgârieturi pe corp. Relația lui a luat-o pe o spirală în jos, cu foarte multe comportamente iraționale și dramatism emoțional din partea fetei cu care era. Într-o zi, ea a dispărut pur și simplu, fără niciun cuvânt și fără nicio veste. I-a trebuit mult timp să treacă peste asta.

Pe când făceam filmul, și la mine a venit o clientă, pentru o ședință de masaj. Era o persoană pe care nu o mai văzusem până atunci și care nu avea idee despre cercetările mele și despre temele care mă interesează în afară de masaj. De obicei stau de vorbă cu clienții înainte de ședință, îi întreb cum se simt, ce se întâmplă în viața lor și îi mai întreb și despre vise, ca să pot să evaluez mai bine persoana și în ce fel stresul și viața emoțională îi afectează corpul. Visul și experiența pe care mi-a povestit-o această femeie anume a fost un scenariu de răpire extraterestră ca la carte. Mi-a spus că a avut un vis în care o creatură mică a apărut lângă patul ei. S-a trezit și a simțit o prezență ciudată. S-a uitat pe fereastră și a văzut un OZN cum decolează chiar în spatele casei ei. Mi-a spus că nu avea idee ce înseamnă și că nu știa nimic și nici nu era interesată de subiectul OZNurilor. Descrierea entității pe care o întâlnise era foarte similară cu cea a creaturii extraterestre cenușii obișnuite. Bineînțeles că trebuia să fiu foarte atent și nu am menționat nimic despre cercetările mele în acest domeniu. La urma urmei, nu o cunoșteam și nu voiam să o sperii. I-am făcut un masaj, ca să o ajut să se împământeze, deoarece trecea prin multe în viață, mai ales în ceea ce privește relațiile.

După o săptămână, a revenit pentru încă o ședință. De data aceasta mi-a povestit despre familia ei și mi-a spus că toată familia, chiar și bunicii ei avuseseră întâlniri ciudate cu extratereștri și văzuseră OZNuri. Fenomenul părea să existe în familie, ceea ce este un alt indiciu important. Apoi mi-a povestit un alt vis, pe care îl avusese după prima ședință de masaj. În acest vis, acest extraterestru apăruse din nou și îi spusese că fusese ”reprogramată”. Nu avea idee ce însemna acest lucru și nici eu nu știam. Stabilisem deja o comunicare bună și se dezvoltase încrederea, astfel că i-am sugerat să studieze literatura OZN și să vadă dacă poate să găsească similarități cu experiențele ei. I-am sugerat și să mai facă și alte ședințe de masaj, ca să o ajute să se conecteze cu propriul ei corp, de vreme ce masajul chiar o ajuta. Era deconectată de corp și părea să se disocieze foarte mult. A fost de acord și abia aștepta să continue ședințele. Dar după acea a doua ședință nu a mai revenit și nici nu m-a mai contactat. Nu am idee de ce.

Oare s-a speriat prea tare de ce a experimentat și lucrurile acelea s-au intensificat de când m-a întâlnit pe mine?

Sau fusese ”reprogramată” să nu mai ia legătura cu mine, ca să nu mai descopere ce anume pare să i se întâmple? Nu știu.

Toate au luat amploare când am publicat documentarul despre OZNuri, în 2011. Unul dintre cercetătorii în domeniul OZN care a participat la filmul nostru, căruia i-a plăcut și care ne-a mulțumit că l-am făcut, ne-a contactat la scurt timp după publicare și ne-a spus: “Să fiți conștienți că veți atrage un atac pentru că ați făcut publice aceste informații.” Nu știam cum avea să se prezinte atacul și habar nu aveam că el fusese deja pregătit.

Din 2006, când am început să scriu despre toate astea pe blogul meu, am avut trei relații, fiecare dintre ele prezentând – după cum îmi dau seama acum, în retrospectivă – multe simptome ale unei relații de tip mușcătura iubirii / partea întunecată a lui Cupidon (într-o măsură mai mică sau mai mare).

În timp ce lucram la documentarul despre OZNuri, am fost implicat într-o relație la distanță cu o femeie care s-a dovedit a fi fost răpită și care provenea dintr-o familie de cadre militare. Părinții și bunicii ei avuseseră și ei experiențe de răpire. A fost o relație foarte complicată, cu multe începuturi și sfârșituri. O parte din mine era foarte îndrăgostită de ea, dar o altă parte știa că ceva nu e în regulă și că nu ar trebui să mă implic. Mă vizita periodic și aveam o conexiune sexuală foarte puternică. Dar curând a ieșit la suprafață un mare dramatism emoțional, care mă epuiza imens, însă nu puteam să mă desprind. Chiar și când era plecată, simțeam atracția ciudată, dar puternică, aproape obsesivă, să o văd. Vorbeam mult la telefon, iar în acest timp ea a avut o întâlnire cu o entitate reptiliană, în miez de noapte, după cum mi-a spus. După ce am publicat documentarul despre OZNuri pe Youtube, în 2011, lucrurile s-au înrăutățit, iar în cele din urmă relația s-a rupt. Era evident că nu avea cum să meargă, dar îmi era așa de greu să mă desprind, ca și cum am fi fost legați prin niște corzi sufletești / emoționale puternice. Mi-au trebuit câteva luni ca să trec peste relație – timp care pare mult prea lung, având în vedere că relația nu a fost așa de lungă și că ne-am văzut, în total, doar o lună, cu toate vizitele. Eram foarte scurs și epuizat emoțional.

Următoarea mea relație a durat mai mult, aproximativ un an și jumătate. Am cunoscut-o pe această fată la un seminar la care am fost la Esalen și m-am simțit foarte atras de ea. Am avut și sentimentul puternic că o cunoșteam. Îmi părea foarte cunoscută. Niște sincronicități ciudate păreau și ele să confirme că eram ”meniți” să fim împreună. La început, relația a fost foarte senzuală și sexuală. Niciunul dintre noi nu mai trăise o astfel de stare de conectare. Literalmente credeam și simțeam că îmi întâlnisem Aleasa. Nu exista nicio îndoială în mintea mea, deși au existat semnale de avertizare pe care le-am ignorat în mod convenabil sau mi le-am explicat rațional (voi vorbi mai pe larg despre semnalele de avertizare, în continuare). La numai două luni după ce ne-am cunoscut, ea s-a mutat la mine, la sugestia mea. Privind înapoi, pot doar să clatin din cap și să mă gândesc, oare ce-o fi fost în mintea mea. Lucrurile au început frumos, dar curând au început să se ducă de râpă. În această perioadă, la mine au ieșit la suprafață foarte multe probleme și răni din copilărie, după cum am scris în Spiritual Bypassing, Relationships and the Shadow (Bypass-ul spiritual, relațiile și umbra). După ce ne-am despărțit, chiar am încercat să ne împăcăm prin terapie, dar n-am făcut decât să înrăutățim lucrurile. La un moment dat, ea a început să mă calomnieze pentru munca mea și pentru ceea ce făceam, până în punctul în care totul a luat-o la vale, către depresie profundă și chiar gânduri sinucigașe. Literalmente mă gândeam la sinucidere și, fără sprijinul bunilor mei prieteni, n-aș fi reușit să trec peste asta. La un moment dat, chiar m-am gândit să șterg toate videourile pe care le făcusem și tot blogul acesta. Nu vedeam niciun sens să continui. Durerea emoțională era prea mare ca să o pot suporta. Simțeam și o mare durere în plexul solar. Mi-au trebuit 6 luni ca să îmi revin, iar în acel timp n-am putut să lucrez și n-am fost în stare să scriu sau să citesc. Ba chiar, a trebuit să iau o pauză de la masaj, căci nu puteam să îi ajut pe alții în starea în care mă aflam. Ea se află și ea pe propria ei cale de vindecare și am ajuns la pace.

cupid_s_treasure_by_vvernacatola-d72rtzg

“Cupid’s Treasure” (Comoara lui Cupid) de Vernacatola

Ați crede că până acum mi-am învățat lecțiile, dar nu; un an mai târziu m-am implicat într-o altă relație, care a durat doar două luni, dar care era plină de caracteristicile unei relații de tip mușcătura iubirii / partea întunecată a lui Cupidon și chiar mai mult. Vreau să precizez că nimic din ceea ce s-a întâmplat în această relație sau în celelalte nu este greșeala nimănui, după cum subliniază și Eve Lorgen. În retrospectivă, sentimentul era că cineva se juca cu noi, ca și cum am fi fost niște pioni pe o tablă de șah. Așadar, rețineți că nu e vorba de a da vina pe cineva, nici de a ”demoniza” și nici de a purta pică atunci când povestesc despre ce s-a întâmplat. Aici este o descriere foarte scurtă a ceea ce s-a întâmplat. M-am trezit într-un puternic extaz romantic, cu toată pufoșenia și fluturașii de rigoare, cu o persoană pe care am cunoscut-o pe internet. Ea m-a contactat pentru că îmi urmărea munca de câțiva ani și la început mi s-a părut drăguț să ne conectăm în felul acesta. I-am spus prietenului meu Humberto toate astea, iar el a observat câteva semne de avertizare, confirmate ulterior și de alți prieteni, dar din nou, le-am ignorat și pe acestea, distras de aparențe și de beția mea emoțională. Un lucru duce la altul și am început să vorbim pe skype. Am ținut legătura și ne gândeam să facem un proiect muzical / artistic împreună, dar dedesubt se întâmpla altceva. După numai două săptămâni de discuții pe skype, ne-am hotărât să ne întâlnim. Au mai fost și multe sincronicități care păreau să ne arate că așa trebuia să se întâmple. Ne-am visat unul pe altul, ne terminam propozițiile unul altuia de parcă am fi fost legați sufletește. Totul era foarte magic. Ea și-a rezervat un loc în avion și a venit să mă viziteze. Îmi amintesc cum, în drum spre aeroport, am simțit că ceva nu e în regulă. Totul se întâmpla mult prea repede, dar iarăși, am ignorat toate semnele de avertizare și intuițiile mai profunde pe care le-am avut. După ce nu mai fusesem cu o femeie de un an și jumătate, abia așteptam să fiu din nou în companie feminină.

Între noi era o legătură sexuală foarte puternică. În prima noapte când a venit, am făcut sex imediat. Ne-a plăcut la amândoi și a fost extraordinar. Însă după a treia zi de sex zilnic m-am îmbolnăvit rău, cu febră și cu roșu în gât îngrozitor. Rețineți că nu mă mai îmbolnăvisem de vreo cinci ani și că sunt un tip sănătos. După nici cinci zile de când se afla la mine, eu încă eram în convalescență, dar au început să apară alte probleme. După ce spunea ea, nu îi arătam suficientă afecțiune și nu îi făceam complimente. Eu am văzut asta într-o lumină pozitivă și am luat-o ca pe o ocazie de a aborda aceste chestiuni, mai ales cum, într-un fel, aveau legătură cu munca mea legată de proiectarea umbrei și a nevoilor nesatisfăcute din copilărie. Însă nu era posibil să comunicăm despre toate astea în mod rațional. Ei îi sărea țandăra din orice și avea multe așteptări de natură romantică. Am ajuns la o înțelegere și ea a reușit să își dea seama că multe din acele lucruri aveau legătură cu copilăria ei, iar noi am trecut din nou pe modul ”romantic” și ne-am bucurat de timpul petrecut împreună. Mai târziu, totul s-a reactivat, ca și cum tot ce am fi vorbit ar fi fost uitat, generând și mai mult zbucium emoțional. Propriile mele răni din copilărie, precum sentimentul că nu sunt suficient de bun, s-au activat și ele și am început să ne certăm. Au ieșit la suprafață atât de multe lucruri și atât de repede – era ceva ce nu mai trăisem până atunci.

După numai o săptămână, s-a plâns că nu îi răspund la impulsurile sexuale și că nu facem sex mai des. A spus că ea e foarte sexuală și că e ”mândră” de sexualitatea ei și că eu nu am un libido suficient de puternic. Unele din dorințele sexuale pe care le avea pur și simplu nu mi se păreau în regulă, iar ea mă compara cu iubiții ei din trecut care practicau acele lucruri și îmi spunea că trebuie doar să se ”obișnuiască cu mine” că nu fac așa ceva și că nu sunt prea sexual. Rețineți că toate astea au început să se întâmple la o săptămână de când eram împreună. Firește, la un moment dat, interesul meu sexual s-a stins, pentru că nu exista o intimitate reală, în sensul unei legături emoționale și nici o conexiune și o comunicare platonică mai profundă. Concentrarea pe sex și pe afecțiunea fizică și așteptările ei de natură romantică în acest sens treceau peste orice altceva. Era foarte derutant. Azi era total călare pe mine și eu călare pe ea și trăiam un soi de extaz romantic intens, iar a doua zi ea se închidea, stârnită de ceva ce nu făcusem eu, sau de ceva ce nu spusesem așa cum se așteptase ea – și tot așa, înainte și înapoi, alternând cu secvențe în care pe mine mă stârnea câte ceva și proiectam asupra ei. Însă în același timp aveam sentimente foarte puternice pentru ea și credeam că sunt îndrăgostit.

Am început să mă simt foarte epuizat și să am dureri în corp, mai ales în plexul solar. A început să îmi fie foarte greu să merg la cabinet și să ofer ședințe de masaj. Și ea a început să se simtă epuizată. Ori de câte ori încercam să vorbesc despre toate astea și să aplic un context de psihologie elementară, ea se enerva rău și lua totul personal. Am încercat să abordez totul cu empatie și cu compasiune, cât am putut mai bine. Acestea fiind spuse, știu că n-am abordat întotdeauna bine aceste situații. Eram derutat și literalmente credeam că înnebuneam, așa că uneori îmi sărea țandăra și ne certam. Rănile mele din copilărie, sentimentele că ”nu sunt suficient de bun” au ajuns din nou să iasă la suprafață. Știam că aveau să iasă la suprafață până la urmă, dar nu mă așteptam ca totul să se întâmple într-o singură săptămână de la întâlnire, în niciun caz. Mi-am dat seama că greșisem apropiindu-mă atât de repede și de intens de o persoană pe care nu o cunoșteam prea bine, dar nu aveam scăpare, căci ea a stat la mine timp de patru săptămâni. Ne-am și distrat foarte bine împreună, dar caruselul de perioade de extaz și prăbușiri emoționale era total neobișnuit, ceva ce nu mai trăisem niciodată într-o perioadă atât de scurtă de timp.

Cum mă simțeam rușinat și vinovat că nu o satisfac sexual, am început să mă implic sexual cu ea mai mult decât mă simțeam confortabil și să mă învinuiesc că nu sunt mai sexual. Nu o învinuiesc pe ea pentru asta. Au mai fost și alte semne de avertizare pe care le-am ignorat, în legătură cu antecedentele și cu educația ei sexuală, care au ieșit la suprafață în timp și pentru care am găsit, la vremea aceea, o explicație rațională. Din afară e ușor să le vezi pe toate, dar când ești sub influența mușcăturii de iubire, rațiunea nu mai există. Atracția emoțională intensă să fiu cu ea o ștergea de tot și m-am pierdut în extazul romantic pe care îl simțeam.

“Este foarte important să nu participați la normalizarea unor comportamente sexuale care nu se bazează pe respect reciproc și pe o profundă reverență. Poate că sună pudic, dar eu chiar cred că sexualitatea umană este puternică și amenințătoare pentru forțele întunecate și că ele folosesc normalizarea devierilor sexuale și a comportamentelor sexuale ușuratice pentru a îi distruge pe oameni și a împiedica omul să își realizeze cu adevărat potențialul spiritual al sexualității și să se bucure de el. Nu se poate compara cu situația în care este onorată, realizată sau cunoscută sexualitatea sacră. Atunci, desigur, formele inferioare de sexualitate devin respingătoare, josnice și degradante pentru toți cei implicați.
[…]
Este extraordinar de important să aveți bunul simț să stabiliți granițe corespunzătoare, să vă identificați punctele oarbe și traumele din trecut care generează reacții inconștiente și să lucrați cu acestea și să dezvoltați aptitudini foarte evoluate de discernământ. Dacă nu am lucrat cu punctele noastre oarbe și cu factorii care ne stârnesc inconștient, sau dacă nu avem o idee clară despre ce se întâmplă, acesta poate fi unul din cele mai ușoare moduri pe care îl pot folosi narcisiștii și entitățile pentru a ne lua și a ne folosi energia în mod necorespunzător.”

– Eve Lorgen, Spiritual Warfare and the Human Soul – Reptilian Hosting and Strip Clubs (Războiul spiritual și sufletul omenesc – Găzduirea reptiliană și cluburile de strip)

În ultima săptămână a șederii ei m-am îmbolnăvit din nou și eram foarte epuizat emoțional. Un alt semn de avertizare era faptul că ea suferise toată viața de paralizie în somn și mi-a spus și că a avut experiențe cu grad ridicat de stranietate cu entități extraterestre în viața ei. Cât a fost la mine, a avut vreo două episoade de paralizie în somn, cel mai tulburător dintre ele fiind cu puțin timp înainte să plece. S-a trezit în miez de noapte, după un episod de paralizie, fiindu-i frică. M-am trezit și am ținut-o în brațe, încercând să o calmez, spunându-i că sunt aici și că totul e bine. M-am întins din nou lângă ea și, dintr-o dată, am simțit o energie sexuală foarte puternică venind de la ea. Deși eram obosit, m-am excitat foarte tare și am început să facem sex. După ce am terminat, am simțit imediat că nu ar fi trebuit să se întâmple acest lucru, pentru că în timpul actului sexual mă simțisem foarte însuflețit, dar parcă nu fusesem eu.

530480_4868609800696_289126227_n

A doua zi am întrebat-o de ce vrusese să facem sex după episodul de paralizie. Mi-a spus că nu simțise nimic sexual și că fusese surprinsă de inițiativa mea. Și ea simțise că era deplasată și că nu ar fi trebuit să se întâmple, dar i-a dat curs, presupunând pur și simplu că eu voiam să facem sex. Atunci mi-a spus mai multe despre paralizia în somn, în timpul căreia a văzut două entități, una pe corpul meu și una pe corpul ei, pe când noi eram întinși în pat. Eu nu eram conștient de nimic din toate astea. Punând totul cap la cap, am încercat să aduc în discuție chestiunea spiritelor atașate și chiar scenariul de tip mușcătura iubirii, dar a enervat-o enorm și a luat totul mult prea personal. Părea că prin ea lucrează ceva care mă afecta și pe mine.

Nu am cum să descriu totul în cuvinte. Nu dau vina doar pe ea sau pe ”extratereștri”. Evident, faptul că împărtășesc public toate astea mă pun într-o situație în care oamenii pot să proiecteze tot felul de lucruri pe ceea ce scriu, mai ales că ideea de ”mușcătura iubirii” este ea însăși refuzată în întregime și totul este privit doar prin perspectiva limitată a psihologiei occidentale. A existat un factor de ”grad înalt de stranietate” de necontestat, pe care nu îl mai trăisem niciodată la această intensitate. După cum voi discuta mai jos în această postare, aceste entități pot să ne atace și să ne influențeze prin intermediul propriilor noastre puncte oarbe și slăbiciuni. Asta nu înseamnă să dăm vina pe ”extratereștri”, ci să ne și asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre acțiuni. Asta ar trebui să fie clar oricui citește această postare în întregime și în contextul potrivit. Acestea fiind spuse, eu mi-am învățat lecția și îmi asum responsabilitatea, pentru că și eu sunt supus greșelii, și eu am propriile mele puncte oarbe. Prin greșeli și prin atacuri învățăm. După cum a scris Tom Montalk într-un articol recent:

“Deși poate că nu întotdeauna suntem sursa nedreptăților pe care le suferim, noi suntem cauza pentru care ele pătrund în viața noastră. Matricea, chiar așa, cu toate dezechilibrele și cu toată corupția impregnată de acele entități dotate cu liber arbitru care și-au depășit locul în natură, tot rămâne un program de învățare, care reacționează în întregime la propria noastră ignoranță și la propriile noastre slăbiciuni. Poate că e alegerea prădătorului să atace, dar este alegerea noastră să acceptăm atacul și să îi cedăm.

Sistemul Matricial de Control poate să ne agațe numai prin elementele din noi care corespund naturii sale de vibrație joasă. Dacă ne ignorăm intuiția, dacă avem puncte oarbe în modul de conștientizare, sau dacă ne permitem sentimente și comportamente josnice, acestea sunt căile prin care suntem prinși. Atacurile slujesc la a ne identifica propriile slăbiciuni, dându-ne posibilitatea să ne concentrăm unde trebuie să facem pasul următor pe calea trezirii noastre spirituale.”

experience

La câteva zile după acel incident ea s-a întors acasă și ne-am despărțit în termeni buni. Apoi am încercat să rezolvăm cumva toate problemele care apăruseră, de la distanță. A fost un dezastru. Eu eram foarte derutat. Parte din mine știa că toate astea trebuiau să înceteze și că trebuie să nu mai luăm legătura unul cu celălalt. O altă parte din mine voia cu atâta disperare să rezolve totul și simțeam un atașament emoțional foarte puternic față de ea. Problemele de comunicare s-au înrăutățit. Era ca și cum am fi vorbit limbi diferite. Uneori nici eu nu făceam față situației și continuam să îi scriu, deși ea îmi spusese că are nevoie de spațiu să fie singură. Nevoia mea să se încheie și să mă eliberez, în contradicție cu o dorință de a rezolva lucrurile și cu propria mea tulburare emoțională legată de toată povestea era foarte derutantă, atât pentru mine, cât și pentru ea. Sufeream foarte mult, dar jalea și durerea emoțională erau prea exagerate în comparație cu orice altă despărțire după o perioadă atât de scurtă de timp. Nu reușeam să mă desprind, iar durerea din plexul solar se intensifica, manifestându-se chiar ca un spasm muscular în zona aceea, care a durat săptămâni în șir și care îmi provoca și multă durere. Nu puteam să funcționez, nu puteam să îmi fac munca. Mă simțeam exact ca după despărțirea din relația mea anterioară. Tot atunci mi-am dat seama că aici se întâmpla ceva mai mult decât niște simple chestiuni psihologice care creează probleme în relații. Totul era atât de extrem, iar eu mă simțeam așa de epuizat și de paralizat. Zbuciumul emoțional m-a epuizat. Durerea intensă din plexul solar era aceeași durere pe care o simțisem și în cele două relații anterioare și pe care nu o mai simțisem în nicio altă relație de până atunci. În cele mai multe studii de caz prezentate de Eve Lorgen, unul sau ambii parteneri acuzau și senzații inconfortabile și durere în zona plexului solar:

“Acuzarea de dureri fizice precum senzații în plexul solar și epuizare sunt caracteristici ale vampirismului sufletesc, spre deosebire de vampirismul emoțional obișnuit.”

În sfârșit, după vreo două luni de du-te-vino, ea a început să își dea seama din ce în ce mai mult cum problemele ei din copilărie ieșeau la suprafață și generau așteptări pe care nu le poate împlini niciun bărbat, lucru care se ”potrivea” cu propriile mele răni din copilărie. A reușit să își dea seama și că relația noastră conținea nuanțe puternice dintr-un scenariu de relație aranjată din partea întunecată a lui Cupidon. Am lăsat-o așa și am încetat să mai comunicăm, iar asta pare să fie cel mai bun lucru pentru amândoi. Este interesant că, de îndată ce amândoi am recunoscut cu adevărat ce s-a întâmplat de fapt, în lumina scenariului din partea întunecată a lui Cupidon și n-am mai luat lucrurile personal, a fost mai ușor să mă desprind, iar durerea din plexul solar s-a diminuat, deși au mai trecut vreo două săptămâni până a cedat de tot. Pe când scriam această postare, durerea din plexul solar a reapărut, iar uneori mă simțeam epuizat și nu puteam să mă concentrez, ca și cum ”ceva” nu ar fi vrut ca eu să scriu toate astea. Însă cu cât am mers mai departe, cu ajutorul unor buni prieteni care m-au sprijinit și m-au încurajat, situația s-a îmbunătățit. M-a ajutat foarte mult că am avut mai multă grijă de mine și m-am conectat mai mult cu corpul meu, prin yoga și masaj.

Povestesc toate aceste lucruri personale pentru ca alții să poată să învețe și ei din ele și, poate, să se poată raporta la ele. Mai sunt multe alte moduri în care se poate manifesta în relații partea întunecată a lui Cupidon, în funcție de fiecare persoană. Vreau să fie clar că aici nu e vorba de a învinui pe nimeni. Cea mai mare parte, dacă nu totul se întâmplă la început dincolo de radarul conștientizării noastre. Așa că e important să privim lucrurile obiectiv și să nu o luăm personal, căutând să vedem cine e de vină sau cine are mai multă dreptate. De asemenea, nu e vorba nici de o chestiune de genuri. În general, atunci când vorbim de relații, este nevoie să reflectăm obiectiv la noi înșine și să ne putem vedea și propriile noastre puncte oarbe.

“Când le analizăm de la distanță, începuturile dramei amoroase par pozitive și poate chiar se înscriu în gama normală a experiențelor umane. Dar dacă ne uităm mai atent la dinamica relației amoroase, am observat că experiența conține un grad mai ridicat de realitate magică.”

– Eve Lorgen

Dacă vă uitați în urmă la lista de caracteristici menționate de Lorgen, eu aș putea să răspund cu ”da” la cele mai multe dintre punctele pe care ea le menționează. Toate s-au manifestat în experiențele mele în feluri diferite și în măsuri diferite în fiecare relație. Sigur că trebuie să mă văd și pe mine și rolul meu și de ce am fost atras de acele persoane, care sunt propriile mele puncte oarbe, răni și vise deșarte pe care le țintesc aceste entități, și faptul că am ignorat toate semnele de avertizare care au fost prezente de la început și pe tot parcursul relației. După cum am spus mai devreme, nu e vorba de a da vina pe cineva și nici de a lua lucrurile personal. Cunoașterea, conștientizarea și asumarea responsabilității pentru propriul proces de vindecare și pentru lucrul cu sine sunt esențiale.

“Un ”semn de avertizare” (”steguleț roșu”) este un sistem de avertizare interior care se declanșează atunci când simțim că ceva nu e în regulă. Mulți dintre cei care au trăit o relație amoroasă influențată paranormal și-au dat seama de semnele de avertizare doar în retrospectivă. Unele semne sunt senzații subtile că ceva ”nu e tocmai în regulă”, pe când altele sunt mai evidente, precum coșmaruri și avertizări de natură parapsihologică, sub formă de vise sau viziuni. Unele persoane au relatat că au avut senzații de avertizare foarte fizice, cum ar fi neliniște, crampe în stomac, modificări de apetit, dureri la nivelul fălcilor și dureri de cap. Alții au observat simptome mentale sau emoționale, cum ar fi neliniștea sau iritabilitatea.
[…]
Atunci când un copil crește asociind abuzul verbal [fizic și/sau emoțional] și alte pericole cu normalitatea, semnele lui de avertizare ajung să fie reprimate sau ignorate. …Pentru adulții care au suferit abuzuri sau au fost deprivați emoțional în copilărie este mai puțin probabil să țină seama de semnele de avertizare. Cu toate astea, este posibil ca ei să redevină conștienți de aceste reacții fizice, fiind foarte atenți la sentimentele lor și lucrând activ la vindecarea traumelor prin care au trecut.

De obicei nu merge să lucrezi singur. Este mult mai util să găsești o persoană plină de compasiune, care poate să te asculte și să te înțeleagă și să te ajute să devii conștient de propriile tale puncte oarbe. Pe termen lung, izolarea nu face decât să creeze și mai multe probleme. În ceea ce privește interferența paranormală în viețile noastre, lipsa de conștientizare la o scară atât de largă nu este doar rezultatul unei traume sau al unei răni sufletești ascunse și nevindecate. De obicei, e vorba mai mult despre condiționarea noastră socială sau chiar, după cum am descoperit, de cenzurarea pe față a unor chestiuni precum OZNurile, extratereștrii, experimentele de control mental, scripturile străvechi sau tradițiile indigene care avertizează omenirea de războiul spiritual. Mulți, dacă nu cei mai mulți dintre cei care au venit la mine cu relații de ”mușcătură de iubire” erau persoane sensibile și pline de intuiție. Însă asta nu le-a fost întotdeauna de folos în ceea ce privește propriile lor sisteme de avertizare. Cred că asta arată că avem de a face cu mult mai mult decât o simplă problemă de ”relație toxică”, pe care o explică atât de simplu psihologia pop contemporană.

Partea întunecată a lui Cupidon este reală. Este important să se discute deschis despre acest lucru. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea la nivel global pentru dezvoltarea discernământului spiritual și pentru o mică accelerare în domeniul inteligenței emoționale! Trebuie să conștientizăm semnele de avertizare specifice care însoțesc partea întunecată a lui Cupidon. Aceștia sunt indicatorii unui factor de interferență nevăzut. Printre aceste semne se pot număra activitatea paranormală, tensiune emoțională, incapacitatea de a consuma obsesia de iubire, euforii emoționale și căderi devastatoare, schimbări mentale cum ar fi obsesia, modificări de stil de viață și valori, epuizare energetică (emoțională sau fizică). Aceste semne de avertizare nu sunt neapărat ca reacție la partenerul în relație, ci pot să vină din atmosfera generală a relației, ca și cum aceasta ar fi aranjată de o forță inteligență din spatele cortinei. Trebuie să fim atenți să nu dăm vina pe partener atunci când intervine partea întunecată a lui Cupidon, pentru că sunt în lucru alți factori. Cel mai adesea, semnele de avertizare sunt recunoscute abia în retrospectivă, după ce relația amoroasă a început sau chiar după ce aceasta s-a încheiat. Cel mai mare obstacol în a le recunoaște la timp este o simplă lipsă de cunoștințe.

Semne de avertizare în cazurile de relații din partea întunecată a lui Cupidon:

– Vise despre partener înainte de a vă întâlni, care sugerează o situație de precogniție.

– Senzații fizice în plexul solar, în zona genitală, a intestinelor sau în alte zone ale corpului, precum gâtul, inima sau zona dintre umeri.

– Vizite de sex astral și/sau telestezie – simțirea corpului energetic într-un mod sexual și foarte fizic, ca și cum ar fi prezentă o altă ființă, care este invizibilă.

– Legături sufletești puternice, deși poate că nu vă iubiți cu adevărat partenerul.

– Pasiune sexuală puternică și nevoia obsesivă de a face sex, chiar și în cazuri în care nu vă iubiți partenerul sau în care partenerul nu vă iubește și/sau este abuziv/ă.

– Reacții parapsihologice și coincidențe din partea fiecărui partener, cum ar fi primirea unui telefon sau a unui email de la partener chiar în clipa în care vă gândiți să rupeți legătura.

– Un sentiment de epuizare emoțională sau fizică.

– Unul dintre parteneri devine dintr-o dată deconectat emoțional sau ”scos din priză sufletește”.

– Sentimentul că sunteți urmăriți, sau că cineva se joacă cu voi ca și cum ați fi niște păpuși într-un mit dramatizat.

– Activitate paranormală, vizite sau atacuri din partea unor ”entități” terțe, vise, viziuni și gânduri care apar brusc, ca și cum ar fi implantate.

– Gânduri obsesive care nu sunt obișnuite pentru niciunul dintre parteneri.

– Sincronicități, semne prevestitoare și sentimentul că vă aflați într-o realitate magică.

Multe din aceste semne de avertizare le-am observat, într-adevăr, înainte și în timpul acestor relații, dar cel mai mult în retrospectivă. Principalul motiv pentru care nu le-am dat curs a fost că nu am avut încredere în acele intuiții și în acea cunoaștere mai profundă. De cele mai multe ori am găsit o explicație rațională sau am crezut că sunt proiecții de-ale mele sau că mi-e frică de ”intimitate” sau că mi-e teamă să fiu într-o relație, sau că am preluat alte proiecții, sau că nu sunt destul de iubitor sau de plin de afecțiune. Este posibil ca uneori să avem încredere în primele noastre intuiții, înainte să intervină proiecțiile. De multe ori am avut senzații în corp și mai ales în zona plexului solar, sentimentul că ceva nu e în regulă, dar am ignorat și am explicat rațional chiar și acele impresii.

Este important să înțelegem că aceste entități, extratereștri, domnitori interdimensionali sau cum vreți voi să-i numim, țintesc anume punctele oarbe, rănile și visele cu ochii deschiși. Aceste mușcături de iubire și interferențe se manifestă apoi psihologic, în diferite probleme în relație și în însăși dinamica relației. Exemplul cel mai simplu ar fi țintirea nevoilor noastre nesatisfăcute din copilărie, care devin chiar și mai accentuate, iar noi încercăm inconștient să obținem satisfacerea acelor nevoi printr-un partener sau chiar atragem un partener pe baza acelor nevoi neîmplinite. Toată lumea în societatea noastră are răni narcisiste, într- măsură mai mică sau mai mare, pentru că toți am crescut într-o societate bolnavă, în care caracteristicile patologice au fost normalizate și pentru că niciun părinte și nicio dădacă nu e perfectă. Rănile narcisiste (a nu se confunda cu tulburarea narcisistă de personalitate) nu sunt motiv de rușine și nu sunt ceva rău, atâta vreme cât ne ocupăm de ele, nu ne justificăm și nu ne explicăm rațional tendințele narcisiste, arătăm smerenie, lucrăm sincer cu noi înșine și ne prindem singuri când încercăm să ne satisfacem nevoi create de rănile din copilărie, când încercăm să ne hrănim cu atenția celorlalți (pentru că mama / tata nu ne-au dat suficientă atenție), fie prin pozele cu noi pe care le postăm sau prin orice postări pe care le facem în mediile sociale, conștient sau nu, fie prin alte mijloace, fie în viața de zi cu zi prin hainele pe care le purtăm, prin modul în care încercăm să îi impresionăm pe alții, prin cât timp petrecem în fața oglinzii, sau de câte ori ne uităm în oglindă în vitrinele pe lângă care trecem, cum căutăm atenție de la alții etc., etc.

velvet-italy-october-2012Narcisismul a devenit profund înrădăcinat în societatea noastră, mai ales la generația mai tânără și la copiii care au crescut chiar în perioada exploziei internetului, în anii’90, afectați în mod inconștient de mediile sociale și de internet, mulți dintre ei dependenți de selfie-uri și postând mereu poze cu ei. Acesta este procesul de ponerizare a societății, în care comportamentele patologice au devenit normalizate și chiar sunt încurajate, ascunzându-se în spatele unor idei ponerizate precum ”exprimare artistică”, ”spiritualitate” sau ”iubire de sine”. [Atunci când ceva sau cineva a devenit ”ponerizat” în sensul cel mai strict, înseamnă că persoana sau grupul nu mai poate să facă distincția între procesele de gândire și logica sănătoasă și cele patologice. Persoana nu mai poate să tragă linia între gândirea corectă și gândirea deviată.]

“În prezent ne aflăm în miezul celei mai mari epidemii cunoscute de omenire. Ca un pește în apă care nu recunoaște apa pentru că ea se află peste tot, atât în afara, cât și în interiorul peștelui, mulți dintre noi nu ne dăm seama de nebunia colectivă în care trăim, pentru că nebunia noastră este atât de atotpătrunzătoare, încât a devenit normalizată.

Persoanele cuprinse de virusul wetiko de obicei nu bănuiesc nimic despre cum au fost ”păcălite”, sau, mai precis, cum s-au auto-păcălit. Cultura wetiko nu oferă niciun stimulent pentru o analiză auto-dezaprobatoare cu privire la starea din ce în ce mai depravată a persoanei; dimpotrivă, câmpul non-local se configurează pentru a permite, a cultiva în continuare și a le accentua psihoza. Atunci când cineva este complet wetiko și nerecunoscut, câmpul din jurul persoanei se torsionează pentru a îi proteja psihoza, a complota cu ea și a se hrăni cu ea într-un mod care îi farmecă pe cei din jur. Similar cu modul în care o caracatiță împroașcă cu cerneală pentru a se ascunde, în jurul persoanei complet sub influența wetiko se invocă un câmp parapsihologic care le umbrește abuzurile.

Odată aflată sub vraja wetiko, persoana pierde capacitatea de a recunoaște patologia wetiko la alții. Într-o situație de ”narcisism de grup”, persoane wetiko în diferite stadii ale bolii preiau diferite poziții și roluri una față de cealaltă, care le protejează și le ascund de propria lor nebunie și întunecime. Persoanele își hrănesc și își consolidează reciproc narcisismul, pentru că asta îl întărește pe al lor.

Oricine nu crede în povestea stabilită arbitrar este marginalizat și demonizat, fiind numit fie nebun, fie conspiraționist sau chiar terorist. Însă un astfel de consens de grup asupra naturii realității devine din ce în ce mai greu de susținut cu timpul, deoarece, la fel ca un castel de cărți gata să se prăbușească în orice clipă, viziunea sa despre lume se bazează pe eroarea fundamentală de a nu fi adevărată. Destul de ciudat, oamenii aflați sub farmecul colectiv al virusului wetiko devin atașați fanatic de sprijinirea unei agende care adesea este diametral opusă cu slujirea propriilor lor interese. Aceasta este reflectarea comportamentală în exterior a stării interioare de a se afla sub influența parazitului autodistructiv wetiko.

Toate instituțiile mainstream, acceptate cultural și corporatizate se ocupă cu indoctrinarea și ne spun ce să gândim și ce să nu gândim, dar și cum să gândim. Mintea noastră este permanent modelată de cultura predominantă, iar fața noastră adevărată este dată la o parte, în timp ce suntem buzunăriți spiritual. Civilizația noastră a devenit purtătorul de cuvânt al organului de propagandă al bolii, fermecându-ne să îi credem punctul de vedere, în timp ce tot ce contează cu adevărat este supt din noi până la epuizare. Cultura care se informează și care se formează în jurul bolii wetiko este ea însăși un canal pentru transmiterea și dezvoltarea bolii. Dacă semnăm pe linia punctată și subscriem la punctul ei de vedere, cultura ei care neagă viața ne va subsuma treptat și ne va înrola ca agenți ai săi, care îi fac jocurile din neatenție. Așa funcționează imperiul psihologic al psihozei colective, mereu în expansiune și generându-se pe sine, preluând din ce în ce mai mult din lume și apropiindu-se de o stare de ”angajare totală”.

Ne aflăm cu adevărat într-un război. Nu este războiul în care ne imaginăm că suntem – și așa vor adevărații noștri adversari să stea lucrurile. De fapt și la urma urmei, nu este un război împotriva unui inamic străin. Este un război împotriva conștiinței, un război împotriva propriilor noastre minți.

– Paul Levy, Dispelling Wetiko – Breaking the Curse of Evil (Wetiko – Să spulberăm blestemul răului)

* https://en.wiktionary.org/wiki/windigo#English (din limba Ojibwe wiindigoo. Comparativ cu cuvântul din limba Cree wihtikow ‎(“persoană lacomă; canibal; monstru uriaș care mănâncă oameni”).)

Există o diferență între o iubire de sine și o exprimare de sine sănătoasă, pe de o parte și narcisism pe de altă parte – deși uneori liniile sunt neclare, pentru că toți avem imensa abilitate de a ne minți singuri și de a ne raționaliza comportamentele. Mai există și alte patologii cu care oamenii se confruntă fără să fie conștienți, precum îmbinarea dintre un co-dependent și un narcisist, de exemplu, care se atrag unul pe altul pe baza unei ”legături între traume”. Pot să îmi dau seama, desigur, în ce fel propriile mele probleme de codependență au atras femei narcisiste. Legăturile pe bază de traumă au loc atunci când două persoane sunt atrase una de alta din cauza rănilor lor inconștiente, ele interpretând greșit acest lucru drept ”iubire”.

În realitate, mare parte din ceea ce numim probleme sau defecte psihologice ar putea să fie doar simptomul / manifestarea unui spirit atașat sau a unei interferențe ”extraterestre”. Culturile șamanice erau foarte conștiente de interferența hiperdimensională și de spiritele răuvoitoare care se atașează de oameni (de corpul lor energetic și de aură), creând boli fizice și psihologice.

Prin manipulare emoțională și atacuri parapsihologice, țintindu-ne punctele slabe, aceste entități implantează mușcătura iubirii și ne intensifică dorințele sexuale și emoționale de a fi cu cealaltă persoană, reducând astfel la tăcere cunoașterea noastră interioară și împiedicându-ne să detectăm acele semne de avertizare și să le dăm curs. Toate acestea sunt accentuate și mai mult prin crearea de sincronicități și de tot felul de întâmplări magice care fac lucrurile să pară că așa a fost menit să fie, legând cei doi parteneri la nivel sufletesc. Distanța este irelevantă, pentru că aceste ființe există în afara conceptului nostru tridimensional de spațiu și timp. În realitate, cele mai multe dintre cazurile de relații aranjate din partea întunecată a lui Cupidon analizate de Lorgen au început ca relații la distanță. Cred că motivul este că distanța creează mai mult dramatism și mai mult zbucium emoțional, când ambii parteneri încearcă să se întâlnească fizic, iar sentimentul de dor este intensificat și duce la decizii iraționale și la situații complicate. În orice caz, asta a fost experiența mea.

Propriile mele puncte oarbe mi-au fost foarte clare în retrospectivă. Deși am lucrat foarte mult cu mine însumi de-a lungul anilor și îmi cunosc rănile din copilărie, au mai fost și alte probleme, de care nu îmi dădusem seama pe deplin. În plus, eu lucrez mereu cu mine și mereu învăț. Fiind confortabil cu singurătatea, n-am căutat niciodată cu disperare o relație, ci mi-a plăcut să fiu singur în cea mai mare parte a timpului. Nu mă plictisesc niciodată și rareori mă simt singur. Însă o parte din mine este clar că tânjește să aibă un partener, pe cineva care să fie pe aceeași lungime de undă și cu care să mă pot conecta la toate nivelurile: emoțional, fizic și intelectual. Evident că asta este ceea ce vrea toată lumea, la un anumit nivel. Însă într-un fel, e mai ”ușor” să fii într-o relație atunci când ambii parteneri sunt conectați la matrice, fără să pună nimic la îndoială, ci doar derulând programul de dorințe și obiective condiționate social și cultural. În cazul meu – și probabil și al altora, relațiile amoroase devin mult mai dificile atunci când tu cauți adevărul și când o faci de mult timp, când ești implicat în lucru profund cu sine și când vorbești deschis despre teme pe care cei mai mulți le ignoră, despre care râd sau pe care le ridiculizează. Acesta poate să fie un drum foarte însingurat uneori, poate să fie greu chiar să găsești prieteni buni cu care să poți să vorbești despre toate astea și să fii tu însuți cu adevărat, oameni care să fie angajați cu sinceritate în aceeași muncă și în același proces.

Ceea ce m-a prins pe mine a fost că am crezut că aceste femei sunt interesate sincer de aceleași teme ca și mine, pe baza a ceea ce mi-au spus la prima întâlnire – și a mai existat și o atracție sexuală / senzuală foarte puternică. Presupunerile mele m-au făcut apoi să proiectez asupra lor, nevăzând clar unde se află ele de fapt și așteptând prea mult de la ele, fără să îmi dau seama de realitatea exterioară. Era doar încercarea mea disperată de a le aduce pe aceeași lungime de undă și uneori am dat fără să mi se fi cerut. Sau fără ca ”cererea” să fi fost sinceră.

“Acești termeni – ”în serviciu pentru alții” și ”în serviciu pentru sine” – sunt împletiți pe deplin cu ideea de ”iubire”. La nivel individual, putem să spunem că Iubim o persoană sau alta și că dorim să o Slujim, dar apoi apare întrebarea: CE PARTE DIN EA slujim? Oare partea superioară, care caută creștere spirituală și Uniunea cu Dumnezeu, sau partea inferioară, care caută supraviețuirea în Carne? Atunci când ajutăm pe cineva care face mereu aceeași greșeală, este clar că interferăm cu lecțiile persoanei. Și atunci, ce anume slujim? Cel mai probabil pe noi, pentru că atunci putem să ne ”simțim bine” că suntem așa de ”îndurători” și de ”răbdători” și ”ne sacrificăm pe noi înșine”, pentru că vedem în mod sigur, cu ochii noștri, că celălalt nu progresează în niciun fel prin eforturile noastre. Și ar fi mult mai dificil să le refuzăm ajutorul, să refuzăm să ne asociem cu persoana respectivă, mai ales atunci când este vorba de o persoană pe care o iubim, pentru că ”ne doare să vedem că o doare”. Cu toate astea, poate că acesta este tocmai lucrul de care are nevoie ca să crească – să fie lăsată în pace cu suferința sa, până când se satură de ea și începe să își găsească propria cale de ieșire din dificultate, astfel formându-și tăria sufletească și accesându-și propriile puteri și potențialuri interioare.

Dar ajungem aici la o problemă de judecare: oare nu cumva judecăm noi dacă persoana cealaltă cere cu adevărat de la nivelul sufletului sau de la nivelul cărnii? Și, oare nu este cu putință să ne înșelăm?

De unde știm când anume ceea ce dăm încalcă liberul arbitru al celuilalt? Ei bine, AVEM o vagă idee transmisă în multe învățături spirituale, cu privire la ”a cere”. Poveștile spun: ”cere și ți se va da”.

Dar dacă studiem această idee, vom vedea că ceea ce spun învățăturile, de fapt, este ”cere și cere cu insistență, și ți se va da; caută și caută cu insistență, și vei găsi; bate și bate cu insistență, și ți se va deschide ușa.

Există și o serie de parabole ale lui Iisus care ilustrează această idee, mai ales ”Prietenul de la miezul nopții”, din Evanghelia lui Luca, cap. 11, versetele 5-13.

Aceeași învățătură este procedura standard și printre yoghinii din India și Tibet. Căutătorul trebuie să depună un efort suficient înainte să poată primi un răspuns. În unele cazuri, este nevoie de ANI de zile de întrebat!

Așadar, o regulă generală bine de urmat este că o cerere ADEVĂRATĂ este însoțită de un efort sincer din partea celui care cere, care trebuie să fi făcut tot ce îi stă în putere ca să obțină lucrul pe care îl cere.

Și așa am început să ne dăm seama că uneori, ”în serviciu pentru alții”, în sensul omenesc al expresiei, înseamnă doar a servi partea de ”serviciu pentru sine” a persoanei, aspectul de densitate a 3-a al cărnii și NU este cu adevărat serviciu pentru alții, în sensul realizării unui echilibru superior.

Un alt aspect care trebuie înțeles este următorul: În densitatea a 3a, CU TOȚII suntem în serviciu pentru sine, într-un fel sau altul. Prin însăși natura existenței noastre în carne care trebuie să consume pentru a supraviețui, nu avem cum să fim ființe pure în serviciu pentru alții. Asta e ideea de bază. Și înțelegând și acceptând acest lucru, apoi concentrându-ne pe a învăța lecțiile acestei stări în care se află ființa noastră, pe a deveni cel puțin conștienți și a acționa pe baza a ceea ce conștientizăm în orice măsură posibilă, avem șansa să devenim candidați la forma de conștiință ”în serviciu pentru alții”.”

– Laura Knight-Jadczyk, The Wave – Volume 5&6 – Petty Tyrants & Facing the Unknown (Valul – Volumul 5 & 6 – Micii tirani & Înfruntarea necunoscutului)

”Greșeala” mea este și că dau foarte mult și întotdeauna acord persoanei beneficiul îndoielii, chiar și atunci când semnele de avertizare sunt foarte intense. Am tendința să dau mai mult decât primesc înapoi. Fiind empatic de felul meu și ajutându-i mereu pe alții, mi-am creat și relații de tip ”salvator/victimă”, cu o dinamică foarte dezechilibrată, pe care am interpretat-o greșit ca ”iubire”. Acesta este și motivul din care am tendința să atrag femei narcisiste, care au nevoie de multă atenție. Ele se potrivesc pe tendințele mele de salvator / codependență, care își au rădăcinile în propriile mele răni narcisiste. De multe ori mi-am asumat eu totul, iar asta se potrivește cu sentimentele mele din copilărie că ”nu sunt suficient de bun”, apoi am încercat să îi dau partenerei ceea ce nu ar fi cazul să îi dau eu, ceea ce trebuie să își ofere singură și nu poate să aștepte de la mine sau de la orice alt partener.

După cum am mai spus, femeile pe care le-am atras au fost și foarte sexuale, mai ales ultima fată cu care am fost. Asta poate că sună ca o problemă ”drăguță” de care să se ocupe un bărbat, însă pentru mine a fost întotdeauna derutant, mai ales dacă nu s-a stabilit dinainte o relație platonică și emoțională mai profundă. Ba chiar, pentru mine este, într-un fel, inversul stereotipului cultural aplicat pentru bărbați și femei. În general, bărbații sunt mai mult conduși de dorințe sexuale și nu vor neapărat să vorbească și să-și împărtășească emoțiile, în timp ce majoritatea femeilor vor să creeze mai întâi o intimitate emoțională și tind să își împărtășească mai mult emoțiile. Pentru mine a fost invers în cele mai multe relații, ca și cum eu aș fi jucat stereotipul cultural al ”femeii”, iar femeile ar fi jucat stereotipul cultural al ”bărbatului” în ceea ce privește sexul și intimitatea. Ideea este că toți avem partea noastră masculină și feminină, care trebuie echilibrate într-un mod sănătos. Adevărata intimitate nu are de a face numai cu afecțiunea fizică și cu sexul, ci mai mult cu intimitatea emoțională și cu relaționarea. În multe cazuri, afecțiunea fizică și sexul sunt ceva mai ușor decât vulnerabilitatea emoțională și inteligența și capacitatea de a le împărtăși prin comunicare verbală. Mai mult decât orice, eu îmi doream să vorbesc, să stabilesc o conexiune platonică puternică și să ajungem să ne cunoaștem mai întâi, pentru că prea mult sex la începutul unei relații, fără să cunoști cu adevărat cealaltă persoană, întotdeauna m-a derutat emoțional, pentru că atunci când faci sex cu cineva ies la suprafață FOARTE MULTE lucruri.

“Inițial, când avem acest sentiment euforic că ne-am îndrăgostit, există o foarte puternică atracție sexuală erotică și senzuală. Începem să avem fantezii sexuale legate de persoana care evocă în noi ceea ce numim ”chimia”. Atracția inconștientă către o persoană poate să fie atât de intensă, încât e ca un magnet. Vrem cu disperare să ne contopim. Este captivant, fascinant și fermecător să ne întâlnim cu cineva care ne trezește imaginea de Dumnezeu. 

Pasiunea pe care o simțim este incredibilă. Sunt scenele de sex tumultuoase pe care le vedem în filme. Smulgem cu ardoare hainele de pe cealaltă persoană. Adevărata motivație în spatele acestui lucru, sau poate ar trebui să spun dedesubtul acestui lucru, este dorința de a ne uni cu noi înșine. Când o parcurgem cu o altă ființă umană, trăirea este una de extaz ceresc, dar nu aceasta este baza unei relații conștiente. Este vorba doar de un fenomen de scurtă durată. Relația va trebui să aibă o temelie mai solidă decât chimia sexuală, pentru a avea o șansă să reușească.
[…]
Facem cunoștință – ne împrietenim – ieșim la întâlniri – ne luăm niște angajamente, apoi sex, asta simt eu că este ordinea importantă pentru o relație. Nu putem să sărim peste niciuna din aceste etape. Atunci când explorăm prietenia și întâlnirile romantice, aflăm foarte multe despre persoana cealaltă. De acolo, poate vom dori să mergem mai departe într-o relație angajată sau poate nu. După ce suntem buni prieteni și ne întâlnim de o perioadă bună de timp, abia atunci suntem pregătiți să ne ocupăm de chestiuni precum relații angajate și intimitate sexuală. Altfel, facem sex cu un străin. Atunci când intimitatea sexuală este inițiată prematur, acest lucru, de fapt, ne împiedică să cunoaștem oamenii. În situație pătrunde prea multă frică. Începem să acționăm dintr-un loc în care ne întrebăm cum putem să ne simțim în siguranță în această situație, în loc să ne intereseze cum putem să cunoaștem mai bine această persoană sau dacă avem un parteneriat bun. Atunci când suntem atrași de cineva în mod compulsiv sau magnetic, este inevitabil să apară un element de proiectare.”

– Rebeca Eigen, Shadow Dance & The Astrological 7th house – Marriage, Partnership, and Open Enemies (Dansul umbrelor și casa a 7-a astrologică – Căsătoria, parteneriatul și dușmanii declarați)

Acestea fiind spuse, atracția și intensitatea sexuală m-au copleșit și pe mine la început, iar eu le-am dat curs fără să fiu conștient. M-am pierdut în euforia romantică, cu toată cascada ei de hormoni și am ajuns să mă implic profund și repede, prea repede. Mușcătura iubirii intensifică încă și mai mult aceste dorințe. Marea mea lecție, în toate astea, e clar că îmi spune să îmi fac timp să cunosc cu adevărat persoana mai întâi și să fiu atent la semnele de avertizare, nu să acționez doar din euforie emoțională, din pasiune sexuală și din proiecții romantice. E mai ușor de spus decât de făcut atunci când ești în mijlocul situației, mai ales când este vorba de o situație de gen mușcătura iubirii / partea întunecată a lui Cupidon.

Este greu să pui în cuvinte sau să descrii cuiva care n-a trăit niciodată așa ceva, ce înseamnă să fii în miezul unei relații de tip mușcătura iubirii / partea întunecată a lui Cupidon și cum ajungi la o astfel de relație. Observatorul din afară poate să presupună că totul arată ok, așa cum mi-au spus și mie mulți dintre prietenii mei despre unele din aceste relații și cât de ”minunat arătăm împreună”, dar aparențele și imaginile pot fi foarte înșelătoare. Când am povestit ce se întâmpla efectiv și când și-au dat seama și mai bine de toate semnele de avertizare, unii dintre prietenii mei nu înțelegeau de ce nu mă desprind pur și simplu și nu pun capăt relației. NU e chiar așa de ușor și e nevoie de mult timp ca să te refaci, mai mult decât în cazul oricărei alte relații ”normale”, care nu are niciun semn de relație de tip mușcătura iubirii / partea întunecată a lui Cupidon. Spunând acestea, câțiva prieteni foarte buni care au cunoștință de subiectul părții întunecate a lui Cupidon și cunosc ”tema tuturor temelor” și-au dat seama imediat ce se întâmplă și m-au ajutat foarte mult să parcurg situația, chiar încurajându-mă să scriu această postare și să îmi împărtășesc experiențele, pentru ca ele să fie de folos și altora, care observă caracteristici similare în relațiile lor, care sfidează orice dinamică ”normală” a unei relații și nu pot fi explicate doar prin psihologie sau spiritualitate elementară.

Tema abuzului și a distorsionării sexului și a sexualității în societatea noastră este o temă completă în sine. Intenționam să scriu mai pe larg despre acest subiect în această postare, dar având în vedere cât de lung este deja acest articol, voi trece în revistă doar câteva puncte, pe scurt.

Sexul și sexualitatea sunt foarte distorsionate în societatea noastră. De fapt, omenirea este distrusă sexual în atât de multe feluri de care nici măcar nu ne dăm seama, iar ”abuzul de sex” este foarte larg răspândit, nu numai în modurile evidente (precum pedofilia, violul, hărțuirea sexuală, pornografia etc.), ci și, predominant, în ceea ce cei mai mulți oameni consideră a fi comportamente și dorințe sexuale ”normale” sau ”sănătoase”, cu tot soiul de perversiuni și fetișuri. Mai există și o diferență între o joacă sexuală adevărată, pentru distracție, și impulsuri și comportamente inconștiente, bazate pe abuz sexual și emoțional, chiar pe violență, deghizate ca ”joacă”. Interesant este că, după mii de ani, încă nu am ajuns la o înțelegere mai profundă în ceea ce privește misterul energiei sexuale și adevărata ei putere, creativitate și capacitate de vindecare. Nu am înțeles efectele mai profunde, pozitive sau negative, ale modului în care folosim sau abuzăm de sex și de energia sexuală, nu am înțeles ce efecte au aceste lucruri asupra altor tărâmuri de existență și în alte multiversuri și în ce fel alte ființe se hrănesc cu această energie și cum lucrează prin noi, și cum uneori suntem animați de forțe de care nu suntem deloc conștienți, astfel încât ele să poată să ajungă la ”sevă”. Dar desigur, această distorsionare și suprimare a sexualității s-a întâmplat în mod planificat și este un aspect major al închisorii-matrice în care ne aflăm. Societatea noastră este supra-sexualizată, bombardată cu imagini sexuale (mai ales în industria de entertainment) și suprimată sexual tot timpul. Frecarea între aceste două extreme creează foarte multă nevroză. De exemplu, popularitatea filmului “50 Shades of Grey” spune multe despre cultura noastră.

illuminati-slaveAsistăm la evidenta suprimare a sexualității din impulsul vinovăției, condusă prin religia dogmatică, sau la fața cealaltă a monedei, abordarea distorsionată a sexualității, în care ”merge orice”, uneori cu o idee spirituală foarte superficială despre sexualitate, care are legătură mai degrabă cu hedonismul. Există mulți așa-ziși ”vindecători sexuali” și guru-și care își ascund propria patologie / natură de prădător sub masca de ”vindecare prin sex” și ”sex conștient”. Sănătatea psihologică și sănătatea sexuală sunt conectate profund, în moduri de care cei mai mulți dintre noi nu suntem conștienți. Wilhelm Reich, ale cărui cărți au fost arse și care a murit în închisoare, descoperise într-adevăr ceva în ceea ce privește energia sexuală distorsionată și modul în care aceasta afectează societatea. De vreme ce societatea noastră a devenit foarte ponerizată și caracteristici patologice au devenit normalizate, la fel s-a întâmplat și cu ideile noastre legate de sex și sexualitate. Cei mai mulți oameni acționează mecanic, dând curs impulsurilor și dorințelor lor sexuale, pe care le urmează fără discernământ. Desigur, și eu am făcut acest lucru. Cea mai mare parte din viața noastră socială de zi cu zi se bazează pe hrănirea inconștientă cu energie sexuală – lucru despre care vorbește Gurdjeff, prezentat în lucrarea lui P. D. Ouspensky, “In Search of the Miraculous” (În căutarea miraculosului):

Sexul joacă un rol uriaș în menținerea caracterului mecanic al vieții. Tot ce fac oamenii are legătură cu ”sexul”: politica, religia, arta, teatrul, muzica – totul este ”sex”. Credeți că oamenii merg la teatru sau la biserică pentru a se ruga, sau pentru a vedea o piesă nouă? Asta doar de dragul aparențelor. Principalul lucru la teatru, ca și la biserică, este că acolo vor fi multe femei sau mulți bărbați. Acesta este centrul de gravitație al tuturor adunărilor. Ce credeți că aduce oamenii la cafenele, la restaurante, la diverse sărbători? Un singur lucru. Sexul: principala forță motivatoare a întregii mecanicități a vieții. Tot somnul, toată hipnoza depinde de el.”

– G.I. Gurdjieff

De exemplu, vedem mulți oameni care postează poze ”sexy” cu ei pe mediile sociale, în încercarea conștientă sau inconștientă de a se hrăni cu ajutorul lor sau de a le masca drept ”artă”. Însă cel care, de fapt, se hrănește cu asta este prădătorul care lucrează prin ei. Asta are legătură și cu epidemia crescândă de narcisism din zilele noastre, după cum am menționat mai sus, în care mulți oameni își sprijină reciproc tendințele narcisiste pentru că acest lucru a devenit atât de normalizat. Cei mai mulți oameni nu știu cât de narcisiști sunt de fapt. Ceea ce este distorsionat și suprimat de obicei iese la suprafață în mod nevrotic, până ce nu ne educăm despre ce înseamnă cu adevărat energia sexuală și cum ne afectează ea în fiecare zi, în moduri de care nu suntem conștienți. Sănătatea psihologică joacă un rol major în aceasta. Ca în cazul oricărui alt subiect de o însemnătate mai profundă, în jurul temei sexului există dezinformare și o mulțime de idei distorsionate. Spiritualitatea s-a distorsionat și a devenit ”mișcările conștiente” din ziua de azi – și la fel s-a întâmplat și cu sexualitatea. Adevărul e amestecat cu minciuni și e chiar mult mai greu să discerni într-un domeniu care ne afectează pe toți în moduri de care cei mai mulți dintre noi nu suntem conștienți. Tentația (nu am intenționat jocul de cuvinte) de a ne minți pe noi înșine cu privire la acest subiect este încă și mai accentuată.

În cele mai multe dintre studiile de caz prezentate de Eve Lorgen, persoanele au relatat că partidele de sex erau ”din altă lume” la început, mai intense decât în alte relații. În acele cazuri s-a întâmplat și foarte repede și a existat și foarte multă pasiune, lucru la care pot să mă raportez foarte bine și eu, care am fost copleșit de asta. Însă o legătură sexuală puternică nu este în niciun caz un semn de iubire adevărată sau măcar de compatibilitate în alte feluri. Mai trebuie luat în considerare și altceva:

“În frecvența sexuală apare un schimb între parteneri. Așadar, dacă vă conectați și faceți un schimb chimic cu o persoană care nu vă este asemenea, atunci îi preluați gunoiul, pentru că schimbul de energie are loc la un nivel destul de intim. Chiar dacă nu vreți să fiți cu această persoană, experiența sexuală rămâne cu voi, pentru că a avut loc un schimb electromagnetic.”

– Barbara Marciniak, Bringers of the Dawn (Cei care aduc zorile)

În cazul ultimeia dintre fetele cu care am avut o relație sexuală am simțit clar că am preluat ceva și că ceva lucra prin ea. Faptul că m-am îmbolnăvit de două ori și că eram foarte epuizat energetic, mai ales după ce făceam sex, au fost semne de avertizare uriașe (fără boli cu transmitere sexuală). De câteva ori am simțit ceea ce relata și Eve Lorgen din cazurile ei:

În câteva dintre cazuri, persoanele au relatat că simțeau că partenerul este un soi de canal sau de gazdă, umbrită sau posedată temporar de un alt spirit.
[…]
În cazul lui Wiz și Koral, Wiz simțea un nod care i se răsucea în zona plexului solar după ce făcea sex cu Koral. Pe măsură ce relația înainta, el a devenit derutat, epuizat și deprimat. Chiar și după ce s-au despărțit, Wiz a continuat să aibă experiențe paranormale și vise neobișnuite, ca și cum o forță întunecată l-ar fi urmărit și i-ar fi supt energia. El mi-a povestit aceste lucruri la ani de zile după ce relația se încheiase – și încă mai simțea o senzație distinctă de epuizare energetică între umeri, ca și cum i s-ar fi agățat o entitate de partea din spate a chakrei inimii. Asta se întâmpla adesea în legătură cu ”atacurile astrale” sexuale, în care credea că energia lui sexuală este suptă de ființe interdimensionale prădătoare.
[…]
Ceea ce probabil că se întâmplă în cazul părții întunecate a lui Cupidon este o formă indirectă de vampirism sufletesc. Un partener tinde să aibă caracteristici mai pregnante de vampir sufletesc, dar în loc să fie un vampir care se hrănește direct și conștient, partenerul este folosit ca un soi de portal, de către o entitate interdimensională parazită. Cupidonul întunecat accesează energia celor doi iubiți printr-un soi de transfer mediat de energie. Și atunci, s-ar putea pune întrebarea: ”Oare Cupidon, sau cine se află în spatele acestei măști, este un vampir sufletesc?”.

Una din chestiunile deconcertante pe care le-a ridicat Dixon în ceea ce privește vampirismul sufletesc profund sau comuniunea cu un vampir este legătura sufletească permanentă care va fi păstrată cu donatorul sau cu partenerul neavizat. Această legătură puternică este simțită adesea ca iubire adevărată de către cel care este sursa de hrană. Pentru vampir, partenerul poate că nu e nimic altceva, decât o doză de energie sau o dependență. Asta poate duce la iubire neîmpărtășită pentru nefericiții prinși în cuibul vampirilor sufletești, oricât de neintenționat. Un produs secundar periculos al modului de hrănire prin sex al vampirului sufletesc este o conexiune puternică, simțită ca iubire adevărată sau ca sufletul pereche. De aici și falsa relație de suflete-pereche.

Am menționat și mai devreme și vreau să repet, pentru că este foarte important. NU este vorba de a da vina pe celălalt, și nici persoana care trebuie să se împace cu faptul că funcționează ca ”portal” sau că are un spirit atașat nu trebuie să ia aceste lucruri personal. Eu am avut de a face cu spirite atașate, în trecut. După cum spunea Lorgen:

“Vampirismul sufletesc și emoțional reprezintă o caracteristică esențială, însă vampirismul în sine s-ar putea să fie un aspect indirect al interferenței în relație – spre deosebire de situația când este din vina exclusivă a unuia dintre parteneri, care este vampirul energetic. Cu alte cuvinte, efectele de epuizare energetică din relație s-ar putea să fie rezultatul faptului că unul dintre parteneri acționează ca un portal, sau ca un soi de canal pentru o altă entitate, cum ar fi un Cupidon întunecat. …Aceste semne de avertizare nu vin neapărat ca reacție la partenerul de relație, ci pot să fie reacții la atmosfera generală a relației, ca și cum aceasta ar fi aranjată de o forță inteligentă din spatele cortinei. Trebuie să fim atenți să nu învinuim partenerul atunci când lovește partea întunecată a lui Cupidon, pentru că sunt în acțiune alți factori.”

Însă să ridici această problemă cu un partener care poate că are un spirit atașat și / sau este un canal pentru alte entități nu este ușor deloc, căci mintea prădătorului din el va apăra și va raționaliza situația, sau îl va face să ia lucrurile foarte personal, făcând imposibilă o discuție obiectivă. Ba chiar, este posibil ca entitatea să lucreze prin persoană chiar atunci, injectându-i gânduri, tampoane de protecție și mecanisme de apărare pe care ea le va lua drept ale ei, pentru că entitatea nu dorește să fie scoasă la lumină. Lorgen a prezentat câteva cazuri în care cei doi parteneri au putut să lucreze și să treacă printr-o înscenare a unui Cupidon întunecat, ambii fiind capabili să privească situația obiectiv, să nu ia lucrurile personal, să facă un efort să se informeze în acest domeniu și să se angajeze activ în lucrul cu sine și cu relația.

‘Vreau să fac apel la mintea ta analitică‘, spuse don Juan. ‘Gândește-te o clipă și spune-mi cum ai explica tu contradicția dintre inteligența omului inginer și stupiditatea sistemului lui de convingeri, sau stupiditatea comportamentului său contradictoriu. Vrăjitorii cred că prădătorii ne-au dat sistemul lor de convingeri, ideile noastre de bine și rău, moravurile noastre sociale. Ei sunt cei care ne-au inculcat speranțele și așteptările și visurile de succes sau eșec. Ei ne-au dat caracterul pizmuitor, lăcomia și lașitatea. Prădătorii sunt cei care ne fac serviabili, plini de rutine și obsedați de ego.‘

‘Dar cum pot ei să facă asta, don Juan?’, am întrebat eu, cumva și mai înfuriat de ceea ce spunea. ‘Ne șoptesc la ureche când dormim?’

‘Nu, nu așa fac. Ce prostie!’, spuse don Juan, zâmbind. ‘Sunt infinit mai eficienți și mai organizați. Ca să ne mențină ascultători și slabi, prădătorii au pus la cale o manevră uluitoare – uluitoare, desigur, din punctul de vedere al unui strateg de luptă. O manevră oribilă din punctul de vedere al celor care îi cad victimă. Ei ne-au dat mintea lor! Mă auzi? Prădătorii ne dau mintea lor, care devine mintea noastră. Mintea prădătorului este barocă, contradictorie, posacă, plină de teama că ar putea fi descoperit în orice clipă.

‘Știu că, deși nu ai suferit niciodată de foame… ai o anxietate legată de mâncare, care nu este nimic altceva, decât neliniștea prădătorului care se teme că, în orice clipă, manevra lui o să fie descoperită și n-o să mai aibă parte de mâncare. Prin intermediul minții, care, la urma urmei, este mintea lor, prădătorii injectează în viața ființei umane orice le convine. Și în acest fel, își asigură un anumit grad de securitate, care să acționeze ca un tampon pentru frica lor.”

– Carlos Castaneda, The Active Side of Infinity (Partea activă a infinității)

Citește aici partea a treia (în lucru)

687_11_nkujcjdxfg

Advertisements