Tags

, , , , , ,

Nu sunt eu niciun fel de specialist in nimic, dar observ de ceva vreme (destul de indelungata deja) ca, in chestia asta, forma asta de organizare impreuna in care vietuim si pe care o numim ‚societate’, parem sa ne indreptam catre un context in care coruptia, la toate nivelurile de fiintare, urmeaza foarte curand sa fie scrisa in carti si predata in scoli ca valoare a speciei si instrument de supravietuire, sau cel putin de vietuire confortabila. Catre un context in care integritatea, ca atitudine si mod de viata, pare sa nu mai aiba loc ca optiune viabila.

Daca observarea mea e corecta, am putea fi de acord, cumva, ca asta nu-i lucru de gluma. O situatie in care sa fii nevoit sa adopti, sau fie si doar sa accepti, sub presiunea generalizarii unui comportament, coruptia ca regula, cealalta optiune fiind aceea de a fi impins la marginea ‚evolutiei’ si reciclat ca individ ‚inadaptat’, nu prea face bine la liberul arbitru.

Nu ca ar fi fost el cine stie ce liber pana acum, arbitrul. Dar tocmai asta pare sa fie si problema. Asistam aici la un proces, nu la un fenomen punctual al vremurilor noastre. Si nu vorbesc numai de ‚liberul arbitru’ al fiintelor omenesti, ci si de liberul arbitru al vietii, in diversele forme de exprimare pe care le are ea aici unde sunt fiintele omenesti – pe Pamant. Ca specie de ‚seminte stelare’ si ‚dumnezei adormiti’ si ‚copii de cristal’ si ‚ingeri umani’ ce ne dam – aici, pe Pamant, se pare ca ne-am angajat intr-un joc foarte urat si strivitor de viata, in care ne purtam sinistru atat unii cu altii si cu viata in general, cat si, chiar (si implicit, fiind si noi o forma de viata), cu noi insine.

Daca e sa ne uitam cum ne-a pus viata in ecuatia asta, noi oamenii parem sa fim un factor cu putere de decizie, dar care decide in mod perturbator pentru sine si pentru intreg. Seminte stelare sau maestri inaltati, pana una-alta suntem aici, evident re-coborati cumva din toate Grațiile benefice si din ce in ce mai mult aliniati cu niste tendinte mai degraba periculoase. Ce-i de facut? Ce-i de facut…

Daca ma intreb ce-i de facut (si sigur se mai intreaba si altii), inseamna ca e ceva de facut. Fiind noi ‚factori cu putere de decizie’ in viata noastra si in viata in general, nu putem sa stam sa ne vaicarim in mijlocul evolutiei, ca sa zic asa, si sa ne lasam tasati sub un val de decizii total aberante care par sa se deruleze undeva in constiinta speciei noastre si sa influenteze mult mai mult decat doar specia noastra – si pe noi personal, chiar daca nu sunt deciziile noastre personale. Asa neimportanti cum suntem la nivel macrocosmic, putem sa vedem ca, in ceea ce priveste fluxul asta de neintegritate fata de viata, cel putin aici, pe Pamant, in unele parti se pare ca specia noastra are cam rolul de cauza. (Adica, exista unii pe planeta care au decis – si au avut (sau si-au facut cu forta, prin marsavie si coruptie) voie – sa rada niste munti de pe fata pamantului ca sa faca orase. Pe principiul, probabil, ca muntii, parul si unghiile cresc la loc oricum.)

Dar totusi, si constientizarea e buna la ceva. Desi am auzit oameni care spun ca ‚mai rau trebuie sa fie, ca sa vedeti voi cum e!’. Deci, ce ne mai batem noi capul aici cu fraudele de la ‚alegeri’ – alegerile si dorintele intregii specii omenesti par sa fie ‚fraudate’, sabotate si deviate de insasi specia omeneasca. Cum sa-ti doresti, omule, sa fie mai rau? Sa ‚le’ fie mai rau, de fapt, ca raul altuia face bine pentru tine…

Universul nu ne datoreaza nimic si nu contine nimic care sa ni se ‚cuvina’. Viata nu ne datoreaza nimic – ba chiar, daca e sa privim corect, noi ‚datoram’ vietii ca suntem aici. Poate ca e momentul sa ne asumam viata si sa spunem destul acum, inainte sa fie mai rau. Poate ca printre dorintele si aspiratiile si hotararile noastre, e momentul sa facem loc integritatii ca optiune viabila.

Cale inteleapta sa pasim, magici Calatori.

1013741_10152537686989492_3539735817596806698_n

Advertisements